Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/bPBW-4aX4UY
Totul e atât de magic
Atât de nou și proaspăt
Aerul parcă zâmbește
Pe piele joacă vântul cald
Dar egoul stă la fereastră
Și scrie aceeași poveste
Vede lumea ca
pe-o rană
În alb și negru
Doar atât
Ține viața într-o ramă
Strâns
Îi e teamă să o lase
Plâns
Viața nu e alb și negru
Existența e culoare care scânteie
Se admiră
singură
Curge
Nu se teme
Nu se satură de ea
Nu se oprește
Dacă ai vedea cum vibrează Viața
Nu ai mai vâna un viitor perfect
Nu
poți lustrui ceea ce e deja lumină
Nu poți optimiza un suflet Întreg
Egoul vede doar haos
Și vrea să tragă linii drepte
Îndreaptă drumuri
imaginare
După frici
După concepte
Își pictează judecăți
Doar cu două culori reci
Dar Viața bate din
aripi
În fiecare fir de cer
O aude
Dar o traduce
Greșit
O măsoară
O desparte
De sine
Miracolul e blând și simplu
Viața se privește-n tot
În fiecare chip
În iarbă
În cel ce plânge
În cel ce zic că-s “eu”
Nu lipsește din nimic
Nici din umbră
Nici din drum
Tot ce cauți
atât de febril
Te privește deja
Acum
cântec publicat în 25 iunie 2026
< Sus >
