Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/osd8-uaGhFA
Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub
ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să
urle,
strivit de cătuşe la glezne.
Voi n-aţi plâns în palme,
fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre
morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele
ţării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi
n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind
după harpele vieţii.
Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i
rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea,
ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.
Voi nu
ştiţi în crunta-nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele
se-nchid în zăvoare,
şi-n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se
vinde învinsul.
Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde
să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu ştiţi
ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-aţi fost cu noi în celule.
cântec publicat pe 5 septembrie 2024
< Sus >