Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie:
youtube.com/shorts/qobj8k9zjYM
Iatagan din soare rupt, —
şapte ani putere-am supt:
şase ani la sân
de maică
ş-un alt an la o ursoaică.
Azi c-o mână piatra morii
o
reped şi-mprăştii norii!
Frâng, de după gât, un trunchi
şi-mi dă codrul
în genunchi!
Chiui lung şi fiarele
vin şi-mi ling picioarele!…
Ştiu să-mi culc cuvântul peste
basme fără de poveste
şi să cânt fără
voroave…
Din luceferi fac potcoave,
căci în grajdurile mele
roibii-s
potcoviţi cu stele
şi ocale mari de vise,
pentru drumurile-nchise!…
Noaptea dorm pe-un braţ de joarde
lângă paloşul ce arde.
Şi în somnul
meu, sub gene,
ies din lacuri Sânziene,
şi, uitându-şi apele,
îmi sărută pleoapele, —
Şi, până cad zările,
îşi împart comorile:
ochii cu livezile,
sânii cu zăpezile,
gura cu mărgelele,
coapsele cu stelele!
cântec publicat în 25 octombrie 2025
< Sus >
