Director artistic Răzvan A. Petre (Arpeji)
Link melodie: youtu.be/pHrmYq-pWDc
Ca florilor pe câmp solar
ce dau culoare şi nectar,
parfum de
dragoste şi har,
Vântul să-mi mângâie petalele...
Cum gâza zboară ne-ncetat
fără de grijă de păcat,
un zbor naiv
şi-adevărat,
Aş-aş dori să zbor pân-am să mor.
Cum verzi copaci întind spre cer braţe de dor,
trăgându-şi seva din
adâncul hrănitor,
Din iarbă să-mi renască trupul plin de vigoare,
fremătând de răcoarea frunzelor...
Liber ca cerbul cel bogat,
s-alerg în voie, ne-ndemnat,
s-adulmec vraja-a ce e dat,
din clare-izvoare reci să beau pe veci.
Mă bucur că iubesc, mă bucur că trăiesc,
ne-nţelegând ce e meschin şi
nefiresc.
O taină mare-i viaţa, renăscând de milenii,
mai presus decât
geniile ce pier...
Ca păsării înalt planând,
în suflet ceru-ncet suflând
tot azuriul său
vibrând,
Pământu-mi pară depărtat, uitat...
Suntem cu toţi copii ai Universului,
purtăm în inimi amintirea soarelui,
înmugurim din raze, ne-ofilim mai departe,
într-un cerc fără moarte
ne-nvârtim...
S-alungi tristeţea mea şi-a lor,
tu, cântec al sufletelor
prea
arse-ale oamenilor,
în zborul fără de hotar solar...
cântec publicat în 26 noiembrie 2025
< Sus >