<  Înapoi la index BRACO


BRACO - Despre putere

Ascultaţi mesajul în limba croată, cu traducerea în româneşte derulându-se pe ecran (ca variantă, am încorporat videoclipul la sfârşitul textului). Am preluat mesajul şi îl public mai jos pentru studiu aprofundat (traducerea provine din varianta în engleză).

Răzvan-Alexandru Petre

Muzica oficială a transmisiei energetice a Maestrului Braco

 

DESPRE PUTERE

[Inspiraţii oferite lui Braco de Spiritele Superioare]

* * *

 Coroana de pe capul unui Rege este un simbol al puterii asupra altor oameni. Însă coroana domneşte, iar regele îşi pune îndatoritor capul sub coroană. El este un Nimeni fără coroana sa. Puterea îşi înrobeşte purtătorul, căci puterea este un sentiment imaginar ce acaparează sufletul şi privează o persoană de marea bucurie a sentimentelor adevărate. Cel care este lipsit de putere este eliberat de robie.

Sentimentul înrobirii nu apare atunci cand sunteţi forţaţi să faceţi ceva. Ar putea exista un sentiment interior de libertate în această situaţie. Este mult mai rău să fiţi sclavul propriei coroane; să vă împovăraţi sufletul cu datoria teribilă de a fi conducător; să fiţi puterea care trebuie ascultată. Cu toate acestea, au existat puţini conducători în istorie care să fi fost conştienţi că au fost înrobiţi de puterea lor. Şi tocmai asta arată lipsa lor de înţelepciune.

Puterea este o mare povară pentru un om înţelept. El trăieşte simplu şi uşor dacă reuşeşte să evite Coroana, în loc să o poarte. Iată o pildă despre asta.

A fost odată un rege care băgase frica în oamenii săi. Unul dintre ei a spus: “Există un singur lucru pe care nu-l înţeleg: dacă el este atât de puternic, de ce este atât de temut?” “Se contrazice un lucru cu celălalt?”, au obiectat ceilalţi. “Bineînţeles”, a răspuns el cu curaj, “adevărata măreţie constă în a radia Lumina Înţelepciunii. Iar înţelepciunea este incompatibilă cu frica. De aceea, eu sunt surprins că regele nostru este numit unul mare atâta timp cât el bagă frica în cei care i se supun.”

Morala poveştii este că e uşor de stabilit dacă un om este mare sau nu. Dacă el cere să fie temut şi onorat în timp ce îi umileşte pe ceilalţi, atunci este o persoană foarte superficială, iar măreţia este atât de departe de el, pe cât este o stea faţă de o grămadă de gunoi.

Iată o altă parabolă despre acelaşi lucru.

Oamenii au întrebat o persoană încoronată de seamă: “Ce preţuieşti mai mult: cunoaşterea sau puterea ce îţi este dată prin dreptul întâiului născut?” “Cunoaşterea”, a fost răspunsul. “Căci puterea îmi este dată de alţii, ori cunoaşterea este ceva pe care trebuie s-o dobândesc eu însumi. Singurul câştig care are preţ este cel pe care îl obţii prin durere.” “Tu eşti cu adevărat mare”, au spus oamenii.

Morala poveştii este evidentă: puterea care este dată de la început cuiva nu are aceeaşi valoare ca înţelepciunea ce a fost dobândită prin munca grea a sufletului. Puterea lumească ce a fost câştigată printr-o luptă sângeroasă frânge inima Domnului, căci lucrarea sufletului omenesc a fost trimisă în Noaptea Morţii.

* * *

Căci nu există altă putere decât puterea lui Dumnezeu. Nu-i nicio ruşine sau durere în a o slăvi. Smerenia dă Lumină, nu durere. Trebuie să avem încredere în Domnul. Asta e tot. Tatăl Ceresc ne va îndruma de-a lungul vieţii noastre. El ne va spune ce ar trebui să evităm şi ceea ce ar trebui să depăşim cu curaj. Independenţa noastră iluzorie, a ne credea stăpânul propriei vieţi şi conducătorul vieţii altor oameni ne privează de capacitatea de a distinge ghearele Răului de atingerile calde ale Luminii.

 Dumnezeu ne-a creat pentru a duce la bun sfârşit o Predestinare: noi trebuie să fim surse voluntare de Lumină în Univers. Nu există forţă mai puternică decât energia psihică a omului într-un Univers multidimensional şi vast, care este dincolo de înţelegerea noastră. Iar dacă oamenii folosesc această energie în scopuri benefice, ei vor reduce Întunericul. Atunci lumea va manifesta minunatele planuri ale Creatorului, ce nu pot fi realizate în prezent datorită vibraţiilor joase din interiorul nostru.

Ne ruinăm viaţa servind Răul.

Iată care a fost Voia Domnului pentru om: “Copilul Meu, iubeşte Binele şi nu te teme să urmezi căi spinoase. Te voi ajuta să ajungi la Lumină.” Voia lui Dumnezeu este robie sau libertate absolută pentru om? Omul poate înţelege adevărata libertate numai cu Dumnezeu în inima sa.

Sentimentul de a-L avea pe Domnul în suflet ne dă o înţelegere adevărată a conceptului de egalitate. Ea nu înseamnă a oferi drepturi egale oamenilor în numele autorităţii, ci respectul reciproc şi recunoaşterea altuia ca pe un egal. Nu a fost niciodată posibil în lume să se obţină drepturi egale reale pentru toţi, căci, din cauza naturii umane, cei mai mulţi oameni se iubesc doar pe sine şi privesc de sus la alţii, devin invidioşi pe realizările altora şi indiferenţi la problemele lor. Egalitatea este imposibilă atunci când oamenii gândesc astfel.

Dar dacă ne simţim ca nişte copii ai Tatălui nostru Ceresc, atunci, probabil, acest sentiment va face relaţia dintre oameni puţin mai caldă. Egalitatea oamenilor în faţa lui Dumnezeu este singurul lucru ce ne poate uni din punct de vedere spiritual. Toate celelalte tipuri de egalitate, despre care strigă revoluţionarii, par a fi iluzorii.

Este cea mai grea sarcină a sufletului să trateze o altă persoană ca pe un egal. Mai ales într-o societate care este împărţită în caste, clase, încercând să judece unde este Adevărul şi unde este Întunericul.

În ce suntem toţi egali? Suntem egali în ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru toţi oamenii din lume. El a pus energia Sa creatoare şi dragostea Sa în fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi a primit o parte egală. Ce face omul cu acest dar este o altă problemă. Unul a înţeles ce să facă, altul, nu. Este greşit să-l judecăm pe acesta din urmă ca fiind inferior, inutil, dăunător şi nedemn de a trăi pe Pământ. Puteţi evita un astfel de om “inutil”, dar nu-l judecaţi. Domnul l-a creat cu dragoste şi pe el.

Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru el este să îl ajutaţi să găsească drumul care îl conduce spre Lumină. Dacă nu puteţi găsi o astfel de cale, nu vă supăraţi, nu judecaţi şi rămâneţi calmi: vinovatul nu va scăpa de Judecată. Enervarea voastră interioară cu un astfel de om vă va atrage în Energia Întunericului. Astfel, cu energia voastră psihică voi hrăniţi Întunericul şi îl trimiteţi spre acel om, ceea ce îl face chiar mai rău.

Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri. Acest sfat nu este unul prostesc. În acest fel, le trimiteţi Energia Luminii, care le face viaţa mai puţin întunecată.

Nu aţi fost în stare să-l iertaţi pe cel care v-a jignit? Dacă nu, aţi făcut rău sufletului vostru şi sufletului acelei persoane. Vibraţiile voastre joase intensifică Răul din el. Încercaţi să înţelegeţi cum funcţionează. Este fizică pură!

A fi egal cu inamicul este un lucru absurd în opinia voastră? De fapt, cu cât vă gândiţi mai mult la el ca la fratele vostru întru Domnul, cu atât mai puţin devine un duşman. Desigur, există unele suflete posedate şi este greu să le numim fraţi, deoarece natura lor este diferită, dar chiar şi în astfel de cazuri sunt posibile miracole.

Cel mai important lucru este să nu vă supuneţi niciodată în sufletul vostru Întunericului care vă convinge să vă răzbunaţi şi să urâţi.

* * *

< Sus >

Răzvan A. Petre
28 septembrie 2019

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_I_b6x95SuM