CĂI SPIRITUALE ATIPICE

de Rãzvan Petre

Calea spirituală pe care o voi numi "tradiţională" conţine 3 elemente esenţiale şi anume:

Elementul 1) O teorie, doctrină, cărţi pe subiecte spirituale.

Elementul 2) Metode practice, experienţa înaintaşilor, ritualuri.

Elementul 3) Învăţători ai căii (uneori chiar adevăraţi maeştri). Existând un profesor sau "guru", el are, desigur, şi discipoli în preajmă, un grup de adepţi, eventual un loc de adunare.

În linii mari, toate căile religioase/spirituale bine cunoscute din istorie s-au întemeiat pe aceste 3 elemente minimale. Astăzi, lumea s-a sofisticat şi putem vedea, prin contrast, diverse alte variante de căi spirituale - să le numim "atipice" sau incomplete -, care nu se sprijină pe toţi cei trei piloni. Sperând că le vom trece în revistă pe toate, vom extrage, pe rând, câte un element din formula completă cu 3 elemente (1-1-1), notând cu 0 lipsa unui element. Să vedem ce căi atipice sau parţiale obţinem prin această simplificare:

Calea parţială 1-0-0. Conţine doar elementul 1). Individul se informează numai din mass-media cu tot ce îl interesează despre spiritualitate, dar nu pune nimic în practică. Dezavantaj: nebeneficiind de experienţă personală, doar acumulează nişte date culturale, fără mari avantaje spirituale.

Calea parţială 0-1-0. Conţine doar elementul 2). Individul face experimente personale fără a deţine toate informaţiile prealabile şi fără supraveghere competentă. Dezavantaj: se finalizează de cele mai multe ori fie cu accidente, fie cu lipsa rezultatelor. Consecinţa cea mai probabilă ar putea fi pierderea interesului pentru spiritualitate, cel puţin pentru o perioadă.

Calea parţială 0-0-1. Conţine doar elementul 3). Ne referim aici la secte, în sens peiorativ. Secta simulează o cale tradiţională, dar în realitate teoria şi practica sunt doar mijloace de atragere şi spălare a creierului adepţilor. Tot ceea ce contează este voinţa liderului şi supunerea minţii celorlalţi. Dacă pe o cale tradiţională discipolul putea migra de la un învăţător la altul, acest lucru este imposibil în cazul unei secte închise. Deseori, falsul guru susţine că el ar fi "adevărul (1) şi calea (2)", deci adepţii sunt scutiţi de a mai gândi cu propriul cap sau a se dezvolta prin practici spirituale universal valabile, fiindcă graţia gurului ar face totul pentru ei. Dezavantaj: în acest caz este vorba despre un "învăţător" malefic, iar calea este una antispirituală, care degradează fiinţa umană.

Calea parţială 1-1-0. Conţine elementele 1) şi 2). Căutătorul autodidact preia informaţii din mai multe surse amestecate, unele garantate, altele de mâna a doua, încercând să le pună în practică. Deseori el intră în legătură cu alţi căutători spirituali, căutând schimbul de experienţă şi o metodă de a îşi autoevalua progresul. Dezavantaj: pentru a suplini lipsa suportului unui maestru exterior, căutătorul spiritual are nevoie de un mare discernământ, necesitând deschidere pentru a primi inspiraţie din planul subtil în momentele critice.

Calea parţială 1-0-1. Conţine elementele 1) şi 3). Se referă la acele persoane interesate de diverse teorii, dar curioase şi de a cerceta amănunţit persoana şi anturajul maestrului, fără o implicare serioasă în practica spirituală individuală. Poate fi vorba de oameni suspicioşi sau indecişi, erudiţi sau în căutare de socializare. Dezavantaj: fiind interesaţi doar de latura pur umană sau teoretică, nu dobândesc prea mari avantaje spirituale, deşi pot avea noroc de un maestru adevărat.

Calea parţială 0-1-1. Conţine elementele 2) şi 3). Este calea devoţiunii faţă de un maestru, de care adeptul se apropie foarte mult fizic (situaţie comună în cazul ashramurilor). Desigur, adeptul urmează rutina spirituală a discipolilor, mai mult din respect pentru guru decât din dorinţă interioară, nedovedind interes pentru dezvoltarea personalităţii sale. Dezavantaj: în momentul separării inevitabile de maestru (prin decesul acestuia sau alte incidente neplăcute), adeptul rămâne total dezorientat şi neconsolat pentru mult timp, chiar pentru tot restul vieţii.

Varianta 0-0-0. Nu este o cale spre realizare, ci reprezintă iluminarea instantanee, fără cunoaştere prealabilă, fără eforturi îndelungate, fără vreun învăţător în preajmă. Se presupune că este rodul urmării intense a unor căi spirituale în vieţile anterioare ale spiritului. Calea sa începe abia după experienţa mistică, iluminatul căutând mijloace de a îşi comunica experienţa şi a-şi ajuta semenii. Un astfel de exemplu este Eckhart Tolle, un maestru contemporan.

Am menţionat dezavantajele fiecărei căi atipice, dar asta nu înseamnă că aderarea la o cale tradiţională ne scuteşte de ele. Pur şi simplu, am atras atenţia asupra dificultăţilor şi defectelor posibile, pentru a fi puşi în gardă. Nu este obligatoriu să le trăim din plin! Totuşi, chiar şi din înfrângeri şi dezmăgiri putem câştiga experienţă şi, de ce nu, şanse mari de evoluţie ulterioară. În fiecare variantă există şi beneficii subînţelese. Spiritualitatea este necesară oamenilor, chiar şi în doze mici, dar mulţi o ignoră cu desăvârşire.

Şi în cadrul unei căi tradiţionale, complete, pot exista variaţii individuale de genul situaţiilor de mai sus! La modul ideal, calea tradiţională oferă maxim de şanse pentru evoluţia spirituală accelerată, sprijinindu-se pe cei 3 piloni fundamentali care concură la dezvoltarea persoanei (o TEORIE clară şi corectă, metode PRACTICE eficiente, un MAESTRU care are discernământul şi forţa de a interveni în cazuri de urgenţe spirituale, de a clarifica confuziile teoretice, de a indica tehnicile potrivite pentru discipol într-o anumită etapă, de a echilibra excesele acestuia, de a îi indica punctele slabe şi pe cele forte etc).

Schiţa de mai sus nu epuizează realitatea, ci doar o ordonează într-o oarecare măsură, domeniul fiind subiectiv şi alunecos. A încadra neapărat într-una din categoriile de mai sus orice organizaţie religioasă sau efort individual incumbă riscul de a simplifica prea mult. Oamenii se pot oricând corecta şi îmbunătăţi. Fiecare om merge la un moment dat pe calea sa proprie, pe care o poate completa şi desăvârşi în momentul următor. Nu se pot da reţete în alb despre ce cale să adopte cineva, totul fiind o chestiune de timing, de dezvoltare gradată, conform cu factorii de influenţă personală, interpersonală şi transpersonală (om, mediu, cosmos).

Răzvan Petre, Braşov, 7 mai 2011