CANCERUL LUI SRI RAMAKRISHNA

Sri Ramakrishna Paramahamsa, marele Avatar şi guru al lui Swami Vivekananda, s-a îmbolnăvit de cancer la gât şi a decedat pe data de 16 august 1886. Avea doar 50 de ani. Când oamenii aud asta, de obicei se întreabă: cum de un Avatar, o încarnare a lui Dumnezeu, a putut să se îmbolnăvească de cancer? A venit cu vreo karmă rea din viaţa sa anterioară?

Sri Ramakrishna Paramahamsa

Răspunsul este NU, Sri Ramakrishna Paramahamsa, cu siguranţă că nu a venit cu nicio karmă negativă din viaţa sa anterioară. De fapt, nici nu ar fi putut făptui ceva rău, pentru că în vieţile sale anterioare s-a încarnat ca Avatarul Rama şi Avatarul Krishna. Însuşi Sri Ramakrishna i-a revelat acest adevăr lui Swami Vivekananda: «Acela ce, în trecut, s-a născut ca Rama şi Krishna trăieşte acum în acest trup ca Ramakrishna.»

Un Avatar, fiind o încarnare a lui Dumnezeu, este absolut incapabil de a produce orice fel de karmă negativă. Acesta este unul dintre aspectele esenţiale care distinge un Avatar de o persoană obişnuită. În timp ce o persoană obişnuită rămâne prinsă în capcana întinsă de Maya şi este forţat să renască iar şi iar pentru a-şi rezolva karma trecutului, un Avatar nu are această obligaţie.

De aceea, un Avatar precum Sri Ramakrishna alege să se reîncarneze doar din compasiune pentru omenirea suferindă, fiind motivat exclusiv de dorinţa de a-i ajuta şi pe alţii să se elibereze din ciclul karmic al vieţii şi morţii. El s-a născut liber de orice datorie karmică anterioară. Iar în viaţa sa actuală, de asemenea, fiind un Avatar, nu a comis nicio faptă rea. Prin urmare, Sri Ramakrishna nu s-ar fi putut îmbolnăvi de cancer ca o repercusiune karmică la fapte rele comise în această viaţă sau în alta anterioară. Atunci care a fost motivul?

Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să subliniem că ideea cum că "orice cancer sau altă boală mortală este cauzată de fapte rele comise de cineva în vieţile anterioare", această idee în sine este profund greşită. După cum ne spun înţelepţii, bolile au multe cauze, dintre care doar una poate fi karma trecutului. Mai mult, este de-a dreptul imposibil pentru o persoană obişnuită să stabilească dacă în spatele cancerului cuiva stă cu adevărat o karmă rea.

Atunci când cineva trece prin vremuri grele, nu se poate şti cu certitudine dacă suferinţa sa e cauzată în mod necesar de karma trecutului. Şi asta pentru că direcţiile karmice ale tuturor acţiunilor bune şi rele sunt extrem de complexe şi întreţesute. Ele sunt foarte dificil de descâlcit, astfel că nu se pot trage concluzii simpliste şi liniare. O asemenea expertiză au numai înţelepţii aleşi de Dumnezeu, care au puterea de a descurca ceea ce este amestecat şi de a şti cu certitudine dacă de vină este karma negativă. Desigur, astfel de înţelepţi sunt rari.

Tocmai din acest motiv, în Bhagavad Gita se afirmă că Legea Karmei acţionează într-o manieră complexă şi indescifrabilă, cu mult dincolo de puterea de înţelegere a fiinţelor umane obişnuite. De aceea, nu trebuie să comitem greşeala de a face conexiuni simpliste şi să acuzăm karma pentru orice lucru rău ce ni se întâmplă nouă sau altora.

De fapt, multe dificultăţi ale vieţii au cauze non-karmice. De exemplu, s-ar putea ca spiritul unei persoane să fi proiectat anumite dificultăţi în planul de încarnare, astfel ca persoana să se poată maturiza şi să-şi manifeste calităţile divine latente, grăbindu-şi ascensiunea către tărâmul Conştiinţei Divine. Cu alte cuvinte, însuşi Sinele interior al persoanei ar putea invita intenţionat dificultăţile în viaţa ei pentru a le folosi ca instrumente de accelerare a creşterii spirituale. Când se întâmplă acest lucru, individul nu este conştient de decizia luată de Sinele său subconştient.

Un alt exemplu când o situaţie dificilă are cauze non-karmice este când cineva devine victima gândurilor sau faptelor malefice ale altei persoane. Când ne naştem pe Pământ, intrăm pe un tărâm al ignoranţei depline, unde şi noi, şi ceilalţi din jur nu ne cunoaştem natura noastră divină. Şi astfel, comitem numeroase greşeli, judecăţi proaste şi fapte rele. Trăind în acest tărâm al neştiinţei, putem deveni cu uşurinţă victimele greşelilor altei persoane.

Să luăm cazul unui fermier needucat care, în mod curent, îşi stropeşte fructele cu anumite pesticide. Conducătorii companiei de pesticide - care sunt oameni foarte bine instruiţi, dar imorali, orbiţi de lăcomia profitului - îşi promovează agresiv produsul către acest fermier incult. Acesta nu înţelege răul pe care îl provoacă folosirea pesticidelor. De asemenea, oficialii guvernamentali responsabili cu protecţia consumatorilor iau mită de la compania de pesticide ca să închidă ochii la avertismentele ştiinţifice ale toxicităţii lor. Ca rezultat al acestor lipsuri morale, după ingerarea fructelor toxice cumpărate de la acel fermier, unii consumatori se îmbolnăvesc de cancer. Nu poate fi blamată karma trecutului pentru asta, ci oamenii sunt victimele lipsei de judecată, ignoranţei, lăcomiei şi imoralităţii altor semeni.

Prin urmare, este foarte important să avem în minte că bolile şi evenimentele neplăcute din viaţă au multe cauze, iar karma trecutului nu poate fi invocată în toate cazurile. Mai mult, pentru că lucrările Legii Karmei sunt foarte complexe, ne este imposibil să stabilim cu precizie dacă boala sau ghinionul cuiva sunt cauzate de karma negativă. De fapt, este un lucru bun că lucrările Legii Karmei sunt ţinute ascunse şi secrete, căci dacă ele ar fi cunoscute de oricine, oamenii şi-ar pierde imediat empatia, împietrindu-şi inima în faţa suferinţei altora. (N.T. - în general, din cauza amestecului constant al ego-ului, omul este ţinut în ignoranţă, spre propriul său bine.)

Aşa că, atunci când veţi mai vedea pe cineva suferind, nu săriţi imediat la concluzia că e de vină karma, ci amintiţi-vă cuvintele lui Sri Krishna din Bhagavad Gita: lucrările Legii Karmei sunt misterioase şi extrem de complexe; deci nu putem şi nu trebuie să trasăm conexiuni simpliste.

Întorcându-ne la Sri Ramakrishna Paramahamsa, dacă nu karma negativă a trecutului este motivul pentru care un Avatar ca el s-a îmbolnăvit de cancer, atunci se ridică întrebarea care a fost adevăratul motiv?

Chiar Sri Ramakrishna a dat răspunsul la această întrebare, care a fost înregistrat cu acurateţe de discipolul său direct Swami Saradananda în cartea "Sri Ramakrishna the Great Master". Swami Saradananda îşi aminteşte un incident care a avut loc după ce Sri Ramakrishna s-a îmbolnăvit de cancer la gât. În acea perioadă, Sri Ramakrishna se mutase de la Dakshineshwar într-o casă din Calcutta pentru tratament, când înţeleptul a avut o viziune profundă.

Într-o zi, el se plimba prin camera sa, când deodată a văzut cum corpul său subtil iese din corpul fizic grosier. Sri Ramakrishna a observat că corpul său subtil era acoperit cu răni, mai ales în regiunea gâtului. Întrebându-se care era cauza unor astfel de răni, Mama Divină a Universului i-a revelat că oameni ce făcuseră diverse fapte rele veniseră la el şi se purificaseră doar atingându-l. Când oamenii îi atingeau picioarele, din compasiune pentru suferinţele lor, Sri Ramakrishna lua asupra sa păcatele acestora, iar corpul său primea acum rezultatele faptelor rele ale acelor oameni. Astfel au apărut acele răni. După ce le-a povestit această viziune discipolilor, Sri Ramakrishna a arătat înspre gât şi le-a spus: «Iată de ce a apărut acest cancer. Altfel de ce ar exista atâta suferinţă, când acest corp nu a greşit niciodată cu nimic?»

Prin urmare, adevăratul motiv pentru care un Avatar precum Sri Ramakrishna s-a îmbolnăvit de cancer a fost preluarea karmei altor semeni. Swami Saradananda îşi aminteşte că atunci când discipolii au auzit cuvintele Gurului Sri Ramakrishna, au simţit o imensă disperare şi tristeţe, căci îşi aminteau toate ocaziile când atinseseră picioarele lui Sri Ramakrishna după ce minţiseră, înşelaseră sau făcuseră alte acte nedemne. Iar marele înţelept îi absolvea tăcut de urmările karmice ale acţiunilor lor negative, absorbind aceste păcate în el însuşi.

Swami Saradananda şi-a mai amintit un incident demn de menţionat: Odată, un om suferind de boala de piele numită vitiligo l-a implorat pe Sri Ramakrishna doar să-şi treacă mâna peste corpul său, ca să fie vindecat. Din compasiune, Sri Ramakrishna a rostit: «După cum ţi-e voia, îmi voi trece mâna. Boala ta se va vindeca dacă Mama Divină doreşte asta.» Şi şi-a trecut mâna peste corpul acelui om. Tot restul zilei, Sri Ramakrishna a suferit o durere chinuitoare în mână. Înţeleptul a spus mai târziu: «Omul s-a vindecat de boală, dar suferinţa a fost experimentată de acest corp.» Iată deci cum lua Sri Ramakrishna păcatele altora asupra lui însuşi.

Acest fenomen, prin care un guru îi mântuie de păcate pe alţi oameni, a fost explicat de Sri Aurobindo, un alt mare înţelept şi Avatar. Discipolul său Nirodbaran l-a întrebat odată: «Se spune că Ramakrishna Paramahamsa a avut cancer din cauza păcatelor discipolilor săi. Este posibil?" Sri Aurobindo a răspuns: "Gurul trebuie să ia asupra sieşi multe chestiuni ale discipolului. Odată, era un Yoghin faimos care l-a sfătuit pe un discipol care se pregătea să devină şi el un Guru - Yoghinul i-a spus: "Pe lângă propriile tale probleme, va trebui acum să te ocupi şi de ale altora."»

Astfel că un guru autentic preia o parte din karma discipolilor săi pentru a le grăbi progresul spiritual. Desigur, trebuie să ştim că gurul face asta numai după ce stabileşte "Patrata", adică meritul discipolului. El nu oferă această binecuvântare din vreo obligaţie şi pe degeaba.

Continuând conversaţia cu Nirodbaran, Sri Aurobindo făcu remarca: «Fără îndoială, dacă Gurul îşi taie conexiunea cu discipolii săi, atunci acest transfer al păcatelor de la discipol la Guru nu se poate petrece, dar asta ar însemna, de asemenea, că nu va avea loc nicio ascensiune spirituală, iar discipolii sunt lăsaţi de unii singuri, fără ajutor. Pentru acest motiv, Mama (aici Sri Aurobindo se referă la Mama Mirra) a luat asupră-şi păcatele discipolilor, pentru că ea s-a făcut una cu aceştia.»

Acest transfer de karmă nu este deloc ceva surprinzător. Sri Aurobindo explică mai departe: «De fapt, schimbul de energie dintre persoane este ceva comun. Oricând doi oameni se întâlnesc, are loc un schimb. În acest mod, unul se poate îmbolnăvi de la altul fără infectare cu microbi. Un discipol de aici era foarte conştient de ce primea de la alţii, dar nu s-a deranjat niciodată să se gândească la ce le transmitea el lor! Chiar şi fără o întâlnire faţă în faţă, pot apare efecte reciproce. Însuşi gândul are puterea de a face bine sau rău. Gândurile negative îi pot afecta pe alţii. Din acest motiv, Buddha obişnuia să sublinieze importanţa gândirii corecte.»

Ca o primă concluzie, Avatarul Sri Ramakrishna Paramahamsa nu s-a îmbolnăvit de cancer din cauza karmei negative, ci pentru că el a luat intenţionat asupră-şi păcatele discipolilor săi, deoarece marele sfânt dorea să le niveleze calea şi să le grăbească evoluţia spirituală. Acesta este adevărul.

De ce Avatarul Ramakrishna nu s-a vindecat de cancer?

Înţelegând asta, apare însă o altă întrebare logică, şi anume: dacă a preluat păcatele discipolilor săi, de ce totuşi Sri Ramakrishna nu şi-a folosit imensele puteri yoghine pentru a se vindeca de cancerul la gât? De ce a continuat să sufere şi, în cele din urmă, şi-a părăsit trupul la doar 50 de ani? Cu siguranţă că ar fi putut să-şi pună în acţiune imensele sale puteri yoghine pentru a-şi restabili sănătatea. De ce nu a făcut-o?

Primul motiv pentru care Sri Ramakrishna Paramahamsa nu a angrenat puteri yoghine pentru a-şi rezolva cancerul de gât a fost detaliat de însuşi marele înţelept. Aceste informaţii au fost strânse cu minuţiozitate de discipolul său direct Swami Abhedananda în cartea sa "Ramakrishna Kathamrita".

Autorul ne dezvăluie că, după ce Sri Ramakrishna s-a îmbolnăvit, un pundit pe nume Shashadhar a venit să-şi prezinte omagiile în faţa lui. Observându-i boala, punditul l-a întrebat: «Bhagavan, de ce nu-ţi concentrezi mintea asupra gâtului suferind ca să-ţi vindeci cancerul?» Punditul cunoştea bine scripturile, unde citise că yoghini au puterea de a se vindeca singuri în acest mod. Sri Ramakrishna i-a răspuns: «Cum aş putea să îmi retrag mintea de la Picioarele de Lotus ale Domnului ca să mi-o focalizez asupra acestei cuşti de carne şi sânge?»

Punditul nu s-a descurajat. I-a sugerat că dacă Sri Ramakrishna nu voia să-şi folosească puterile yoghine pentru a se vindeca, ar putea să se roage Mamei Divine a Universului ca s-o facă. Sri Ramakrishna i-a răspuns: «Când mă gândesc la Mama Divină, corpul fizic îmi dispare complet din conştiinţă, eu fiind complet afară din el, şi astfel îmi este imposibil să mă rog pentru orice se referă la corp.» După ce a auzit aceasta, punditul Shashadhar şi-a oprit tirul de întrebări, s-a închinat în faţa lui Sri Ramakrishna şi a plecat.

Deci ceea ce Sri Ramakrishna transmitea prin această conversaţie era că el nu dorea să-şi abată mintea din absorbţia în Conştiinţa Divină ca să şi-o concentreze asupra bolilor trupeşti. El mereu îşi învăţa discipolii că trupul este trecător. De ce să-ţi faci atâtea probleme de dragul a ceva care va pieri într-o zi?! De ce să nu-ţi concentrezi atenţia în schimb asupra a ce este nepieritor, nemuritor şi etern, care este Însuşi Dumnezeu?! Prin urmare, datorită devoţiunii ferme şi de nezdruncinat în Dumnezeu, Sri Ramakrishna refuza să-şi coboare mintea la nivelul trupului şi să-şi concentreze puterile yoghine pentru vindecarea bolilor sale.

Al doilea motiv pentru care Sri Ramakrishna Paramahamsa nu şi-a folosit puterile yoghine la vindecarea cancerului său la gât este mai profund. Iar acest motiv este că, deşi un Avatar precum Sri Ramakrishna a transcens Legea Karmei, fiind în realitate stăpânul ei, totuşi Avatarii ca el nu vor să deregleze balanţa lucrărilor Legii Karmei în mod inutil. De aceea, ei aleg să lucreze în limitele legii. Notaţi cuvântul cheie aici, ALEG. Avatarii pot trece peste Legea Karmei la voinţă, dar ei aleg să n-o facă.

Din compasiune, cu certitudine că un Avatar va înlătura păcatele anumitor discipoli cu merite, dar pentru a nu da naştere unui precedent în faţa societăţii, el alege să plătească personal pentru aceste păcate, preluând efectele karmice asupra sa. În acest mod, Avatarul nu deranjează funcţionarea justă şi echilibrată a Legii Karmei şi plăteşte el preţul pentru faptele rele făcute de discipolii săi. Desigur, aceasta este o decizie pe care o ia însuşi Avatarul. Odată născut pe Pământ, el sau ea acceptă voluntar limitările Legii Karmei şi preferă să se încadreze în aceste limite, în loc să le transceandă. Astfel, Avatarul evită afişarea publică a puterile supranaturale, pentru că asemenea spectacole extraordinare, de obicei, provoacă un imens rău devoţilor, dând un exemplu greşit minţilor slabe şi neevoluate.

De exemplu: Dacă devoţii insuficient dezvoltaţi moral văd că un Avatar oferă nelimitat iertarea de karmă oricui, ei se vor simţi îndemnaţi să comită tot felul de păcate fără teama de pedeapsă, pentru că vor crede că n-au decât să se apropie de Avatar şi toate greşelile trecutului le vor fi iertate, iar ei nu vor mai trebui să suporte urmările karmice ale acţiunilor rele. Dacă un astfel de lucru s-ar întâmpla, întreaga societate ar fi copleşită în scurt timp de un mare număr de criminali.

În acelaşi timp, alţi devoţi slab dezvoltaţi moral, la vederea acestei etalări de puteri supranaturale de către Avatari, vor trezi în ei înşişi dorinţa egoistă de a avea şi ei astfel de puteri paranormale, cu care şi-ar putea spori posesiunile, bogăţia şi puterea asupra altora. Având mintea copleşită cu lăcomie nestăpânită, aceşti devoţi ar devia de la calea către cunoaşterea lui Dumnezeu.

De aceea, Avatarii şi marii înţelepţi, ţinând cont de păstrarea stabilităţii mintale şi spirituale a discipolilor şi a societăţii per ansamblu, aleg să nu manifeste puteri supranaturale, ci să lucreze în cadrul legilor spirituale, cum este şi Legea Karmei, de care sunt legaţi şi constrânşi toţi oamenii.

Întâi trebuie să înţelegem care a fost scopul pentru care s-a născut Sri Ramakrishna pe Pământ. Avatarul a avut misiunea specială de a ne conduce spre Satya Yuga sau Epoca de Aur - o eră a păcii, frăţiei şi unităţii în întreaga lume. «Atunci vor dispare marile diferenţe dintre oameni şi toţi, până la cel mai umil membru al societăţii, vor fi părtaşi la Iubirea Divină. Sri Ramakrishna, Avatarul, a trăit pentru a înlătura discriminările dintre bărbaţi şi femei, dintre bogaţi şi săraci, dintre cei educaţi şi analfabeţi, dintre elite şi marginalizaţii sociali, dintre hinduşi, musulmani şi creştini. Luptele provocate de diferenţe aparţin unei alte ere (Kali yuga)», scria Swami Vivekananda.

Swami Vivekananda

Desigur, deşi Satya yuga şi-a anunţat venirea, va mai dura ceva timp până se va stabili ferm pe Pământ. Încă trebuie făcute multe lucruri pentru a ridica nivelul moral şi spiritual al populaţiei din Kali yuga. Sri Ramakrishna şi Swami Vivekananda s-au născut pentru a iniţia această acţiune de transformare şi trecere a lumii din Kali yuga în Satya yuga. Au fost urmaţi de mulţi Avatari şi Rishi, precum Sri Aurobindo, Mama Mirra, Swami Sivananda, Pandit Shriram Sharma Acharya şi alţii care s-au născut în această perioadă critică, Yug Sandhi (N.T. - adică tranziţia dintre cele două epoci, care, în limbaj popular creştin, se numeşte Apocalipsa). Ne aflăm în plină perioadă de tranziţie şi durata ei depinde de noi, de cât de repede şi eficient muncim pentru a evolua moral şi spiritual.

Această muncă de elevare morală şi spirituală a popoarelor are două aspecte. O parte a ei poate fi realizată cu ajutorul corpului fizic, dar cea mai mare parte trebuie făcută prin corpul subtil. De aceea, atunci când Sri Ramakrishna şi Swami Vivekananda şi-au terminat misiunea în planul fizic, s-au retras în planul subtil (astral) pentru a-şi continua munca de acolo. Prin urmare, motivul pentru care Sri Ramakrishna şi-a abandonat trupul este acela că a dorit să-şi continue, de la un nivel superior, munca de instaurare pe planetă a Satya yuga (N.T. - "cei 1000 de ani de pace", în limbaj creştin).

Acesta este al treilea şi cel mai important motiv pentru care Sri Ramakrishna nu şi-a utilizat puterile yoghine pentru a-şi vindeca boala mortală. El a fost dedus prin compilarea informaţiilor din scrierile a patru înţelepţi diferiţi: Swami Vivekananda şi discipolul său apropiat Swami Shivananda (N.T. - a nu se confunda cu Swami Sivananda!), Sri Aurobindo şi Pandit Shriram Sharma Acharya.

N.T. - Deşi este contrar instinctului de supravieţuire al omului, regăsim acest motiv şi la alţi trimişi ai Domnului. Astfel, deşi Isus a făcut multe minuni pe timpul vieţii, totuşi, cele mai mare minuni le-a făcut ulterior morţii sale: apariţiile în faţa apostolilor, pogorârea Duhului Sfânt, convertirea lui Saul etc, astfel diseminându-se mesajul evanghelic la o scară planetară.

Mai recent, Arsenie Boca spunea apropiaţilor să nu-i plângă moartea, căci de "dincolo" îi va putea ajuta mai mult. Într-adevăr, miracolele raportate de mulţi credincioşi după rugăciuni fierbinţi în faţa portretului acestuia l-au făcut pe Arsenie Boca, post-mortem, cel mai popular sfânt român, peste nivelul celebrităţii spirituale incredibile pe care a avut-o în timpul vieţii.

Desigur, ne putem întreba: oare nu sunt, ca număr, destui Sfinţi în Ceruri, de trebuie să mai cheme Dumnezeu şi dintre cei de pe Pământ? Adevărul este că niciodată nu sunt destui Sfinţi nici în Cer, nici pe Pământ ca să domine forţele Întunericului. Dar tocmai pentru a avea succes în lupta împotriva Răului universal, fiecare misiune sfântă este tratată cu tot respectul în fiecare detaliu şi conexiune, fiecare fiind unică şi de neînţeles pentru mintea omului, ba chiar şi pentru demoni.

În lumea subtilă a spiritelor, nu contează statistica şi numerele. (De aceea, numerologia este doar un basm terapeutic.) De pildă, omul simplu ar putea fi interesat dacă are 1, 3, 7, 33 sau 77 de îngeri păzitori - pentru a-şi evalua "precis" importanţa pe care i-o atribuie Cerul. În realitate, dacă îngerii păzitori nu fac faţă presiunii negative, ei pot fi suplimentaţi, dacă omul merită. Sau, dacă sunt prea mulţi, ar putea fi înlocuiţi cu îngeri mai puţini, dar mai puternici. Întotdeauna, cât sunt necesari, chiar într-un număr "neconsacrat". Nimic nu este fix în lumea spiritelor. De aici, şi dificultatea de a o pricepe cu mintea omenească...

DESPRE PATRATA ŞI PURUSHARTHA

Conceptul vedantic numit Pátrata vine de la cuvântul sanscrit patra, care înseamnă vas, ulcior, oală. Deci Patrata înseamnă să fii ca un recipient capabil de a primi ceva. În Vedanta, el semnifică profunzimea spirituală sau valoarea sau meritul sau capacitatea discipolului de a primi Graţia Divină.

Este important să înţelegem acest principiu spiritual pentru că, nu numai în India, Sfinţii lui Dumnezeu deseori fac miracole precum vindecarea de boli, prelungirea vieţii, protecţie şi ajutor în vremuri tulburi, rezolvarea problemelor familiale, financiare şi de alt gen, oferirea de Energie Pranică prin Shaktipat, trezirea lui Kundalini sau altor puteri paranormale într-un discipol. Totuşi, contrar părerii generale, asemenea binecuvântări divine nu sunt date oricum, oricui şi pe gratis. Dimpotrivă, ele sunt oferite de către un Sfânt al lui Dumnezeu doar cu scopul îndepărtării anumitor obstacole care împiedică dezvoltarea spirituală a discipolului. Înainte de toate, un guru responsabil întâi analizează Pátrata, adică dacă discipolul chiar merită un asemenea act de Graţie, dacă l-ar ajuta în evoluţia spirituală sau, dimpotrivă, i-ar întârzia-o, împingându-l în abisul lenevelii, lăcomiei sau plăcerilor simţurilor.

Panditul Shriram Sharma Acharya scrie: «Binecuvântările divine nu sunt oferite pentru a fi risipite neglijent în plăceri senzuale nesăbuite şi distracţii sau pentru a trăi uşor şi confortabil. Ele sunt oferite pentru ca discipolul să-şi poată împlini nişte scopuri măreţe şi nobile. Dacă binecuvântările divine ar fi transmise gratuit asupra oricui, un cumplit haos ar domni în lume. După cum ştim din povestirile antice, atunci când cei cu tendinţe egotice, demonice şi tamasice (precum Bhasmasura, Kansa şi Kumbhakarana) primesc puteri divine, provoacă prăpăd şi dezordine în viaţa lor şi a întregii lumi. De aceea, darurile divine nu sunt date vrând-nevrând oricui, ci având clar în minte intenţia de a-i ajuta numai pe candidaţii care lucrează într-un scop spiritual înalt.»

De exemplu, înainte ca Sri Ramakrishna să-şi părăsească definitiv trupul, el şi-a transferat toate puterile sale spirituale unei persoane care nu doar că le merita, dar care le va utiliza pentru binele şi înălţarea sufletească a tuturor. Cine a fost acea persoană? A fost Swami Vivekananda. Datorită acestui cadou al gurului său, cu ajutorul acestor Puteri Divine, în doar 8 ani, deşi nu avea niciun ban în buzunar, Swami Vivekananda a putut răspândi lumina Vedantei în întreaga lume şi să fondeze Ramakrishna Mission, o instituţie ce durează de peste un secol.

Deci trebuie să reţinem că Graţia Divină, numită Kripa în hindi, nu este niciodată gratuită. Trebuie câştigată pe merit spiritual. Căci, deşi acei guru care l-au realizat pe Dumnezeu posedă atâta putere încât ar putea crea sau distruge Universuri, totuşi, ei nu încalcă niciodată inutil şi nejustificat legile spirituale care conduc cosmosul (precum este Legea Karmei).

Să luăm următorul exemplu ipotetic: Un alcoolic cronic suferind de ciroză hepatică imploră un Guru să-l vindece. Dar, din moment ce bolnavul nu depune niciun efort pentru a-şi întări voinţa, după primirea vindecării, el revine direct la obiceiul băutului. În acest caz, nu numai că s-a risipit Graţia Divină, dar şi gurul a nesocotit inutil Legea Karmei, întârziind evoluţia spirituală a discipolului, pe care nu l-a lăsat să-şi întărească voinţa. Mai rău de atât, gurul a lansat în societate ideea că nu ar fi nevoie de efort personal (Purushartha) pentru nimic, ci ar fi de ajuns să dai fuga la maestrul potrivit, care, ca prin farmec, îţi va alunga necazurile.

Deci Pátrata, meritul spiritual, are o importanţă extraordinară. După cum explica Swami Sivananda, înainte ca discipolul să dorească Graţia Maestrului, trebuie să O merite, iar Aceasta vine doar când există o sete adevărată în discipol şi, în plus, este capabil să O primească.

În acest punct, am putea întreba: Oare un Guru care a atins unitatea cu Dumnezeu, nu este el ca un ocean infinit de compasiune de la care nimeni nu se întoarce cu mâna goală, căci Graţia Sa, asemenea lui Dumnezeu, este dată în mod egal atât celui merituos, cât şi celui fără merite?

Iar răspunsul este: Da, aceasta este de asemenea adevărat, dar să ne amintim că Gurul poate da fiecăruia după capacitatea de a O primi. La fel cum ploaia cade gratis pretutindeni şi noi putem strânge apă doar după mărimea vasului pe care îl ţinem în mâini, tot aşa, măsura Graţiei pe care o primim depinde de Patrata ce o avem.

Mama Mirra explica astfel: «Cine merită şi cine nu merită Graţia Divină? Cu toţii suntem copiii aceleiaşi Mame Divine. Dragostea Ei este distribuită în mod egal asupra tuturor. Dar Ea îi dă fiecăruia după natura şi receptivitatea lui. Fiecare are şansa lui şi toţi pot găsi ajutor, dar beneficiul fiecăruia este proporţional cu sinceritatea lui.»

N.T. - Aş completa aici că "meritul" spiritual al fiecăruia nu poate fi analizat de oameni, ci este un aspect ascuns, pe care numai un spirit elevat îl poate vedea cu claritate, inspirat de Divinitate. Şi poate că, uneori, nu acest merit trecut atrage Graţia, ci obiectivul dificil pentru ea pe care îl are de realizat fiinţa muritoare.

Pentru a conchide, ca să primim Graţia lui Dumnezeu sau a unui Maestru realizat, este foarte important să ne străduim să ne mărim Patrata, meritul şi capacitatea de a primi această Graţie. O putem face muncind din greu pentru a ne purifica natura interioară prin cultivarea conştientă a calităţilor Sattvice precum onestitatea, sinceritatea, simplitatea, autocontrolul, curajul şi compasiunea, care pot şterge obiceiurile acumulate şi tendinţele egoiste. Altfel, exact precum un vas micuţ nu poate strânge prea multă apă de ploaie, vom rămâne fără aproape nimic. După cum spune Domnul Krishna în Bhagavad Gita, «Munceşte asupra ta însuţi (Purushartha)!» Străduieşte-te să te ridici prin tine însuţi! Doar când îţi rafinezi sinele egotic va putea veni şi Graţia Divină. Dacă Domnul ar dori, El ar putea oferi imediat tuturora eliberarea de ciclurile naşterii şi morţii. Dar El nu o face. Graţia coboară numai acolo unde există Purushartha (efort personal).

Aşadar, să ne străduim să devenim recipienţi de valoare ai Graţiei Divine, muncind intens pentru a ne depăşi ego-ul, urmând numai calea adevărului şi a credinţei ferme în Divinitate!

CANCERUL LUI SRI RAMAKRISHNA

De ce Sri Ramakrishna, un Avatar, s-a îmbolnăvit de cancer?

Sri Ramakrishna Paramahamsa

De ce Avatarul Ramakrishna nu s-a vindecat de cancer?

Swami Vivekananda

DESPRE PATRATA ŞI PURUSHARTHA