<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

CARDURI DE SĂNĂTATE SPIRITUALĂ

Scrise de Joel Goldsmith

traducere şi comentarii de Răzvan Petre

JOEL S. GOLDSMITH (1992-1964) a fost un vindecător spiritual şi mistic modern. La începutul activităţii sale de vindecător a fost membru al Bisericii "Christian Science", apoi a înfiinţat mişcarea "The Infinite Way". El punea accent pe meditaţia contemplativă, perioade scurte de mai multe ori pe zi, prin care poţi atinge tăcerea interioară, auzi mica voce lăuntrică şi primi ghidare intuitivă.

Joel Goldsmith: «Aveam succes cu practica vindecărilor. Totuşi, nu aveam satisfacţie. Nu aveam o certitudine. Nu aveam cunoaşterea de ce. Ceva lipsea în viaţa mea. În acel an, 1932, vocea interioară mi-a spus ce îmi lipsea. A vorbit în engleză: "Nu-L cunoşti pe Dumnezeu". Iar eu credeam că Îl ştiam, pentru că făceam vindecări, citeam Christian Science şi mergeam la biserică. "Unde să merg să-L găsesc pe Dumnezeu?" Cel puţin în cazul meu, a venit răspunsul "Împărăţia Cerurilor este în tine".

Aşa am început să meditez. Iar secretul care mi-a fost revelat a fost că: meditaţia nu are rolul de a vindeca pe cineva, nici de a te îmbogăţi sau de a aduce pacea pe planetă. Meditaţia este doar pentru a fi faţă în faţă cu Dumnezeu. Orice altceva rezultă, este adăugat. Scopul cărţilor şi al învăţătorilor este de a ne ajuta să ne întoarcem la Împărăţia Cerurilor din noi înşine.» (Where the Spirit of the Lord is, 1956)

«Cele 132 de carduri cu înţelepciuni din "The Infinite Way" mi-au parvenit într-o perioadă de doi ani. Unii dintre voi s-ar putea să nu le înţeleagă, pentru că nu sunt înţelepciuni omeneşti: mi le-a dat Dumnezeu şi necesită o înţelepciune spirituală. Studiaţi-le cu sinceritate şi aspiraţie. Trăiţi-le zilnic. Meditaţi asupra lor şi ele vă vor deschide calea împlinirii spirituale.» (Joel Goldsmith)

1. Începe-ţi viaţa spirituală cu înţelegerea faptului că toate conflictele tale trebuie rezolvate în interiorul propriei conştiinţe.

   COMENTARIU: S-ar părea că, pentru a suporta mai uşor suferinţa, trebuie să găseşti vinovaţi în afara ta. Aşa ai pe cine să-ţi verşi năduful şi găseşti un sens suferinţei tale. Dar asta o spune ego-ul. El se mânie şi se nemulţumeşte din orice şi apoi tot el caută un debuşeu al frustrării sale. Fii pe pace! Se usucă o frunză sau moare un om, pentru Univers este totuna. Fii una cu Universul!

2. Niciodată nu ai un conflict cu o persoană sau situaţie, ci doar un concept greşit despre respectiva persoană, lucru, circumstanţă sau condiţie. De aceea, fă corecţia în tine şi nu încerca să schimbi pe nimeni sau nimic în afara ta.

3. Recunoaşte-L pe Dumnezeu ca fiind substanţa, legea, cauza şi activitatea a tot ce există şi numaidecât abţine-te de a te amesteca fizic sau mental în exterior. Întoarce-te în interiorul tău şi rezolvă acolo toate aparenţele.

4. Când trăieşti din centrul Fiinţei, nu te ating gândurile, opiniile, legile şi teoriile lumii. Nimic nu te afectează, pentru că tu nu reacţionezi la lumea aparenţelor.

5. În viaţa spirituală, nu pui etichete asupra lumii. Nu împarţi în bine sau rău, bolnav sau sănătos, bogat sau sărac. Deşi aparenţele pot arăta armonie sau dizarmonie, tu nejudecând, cunoşti doar ce ESTE şi laşi ceea ce cu adevărat ESTE să Se autodefinească.

6. A trăi spiritual înseamnă să cunoşti că totul există; prin urmare, nu numi, eticheta, defini sau judeca ceea ce este. Fii mulţumit să cunoşti ce ESTE şi permite-I să-ţi dezvăluie fiinţa, natura şi caracterul Său.

7. Rugăciunea este viziunea interioară a armoniei. Această viziune este atinsă renunţând la dorinţa de a schimba sau îmbunătăţi ceva sau pe cineva.

8. Nu căuta niciodată în rugăciune să obţii un lucru sau o stare. Lasă armonia să se definească şi să se arate singură. Rugăciunea ta să lase pe ESTE să apară.

9. Rugăciunea este conştientizarea a ceea ce ESTE "văzând", nu imaginându-ţi.

10. A te ruga înseamnă să devii conştient de armonie fără niciun efort mental din partea ta.

11. Rugăciunea este absenţa dorinţei când recunoşti ce ESTE.

12. Înţelepciunea spirituală revelează izvorul adânc, clar şi răcoros al mulţumirii din interiorul tău cu ajutorul recunoaşterii a ceea ce ESTE.

13. Asigură-te că rugăciunea ta nu este o încercare de a-L influenţa pe Dumnezeu.

14. Asigură-te că rugăciunea ta nu este o dorinţă de a îmbunătăţi universul lui Dumnezeu.

15. Fii pe pace: Dumnezeu ESTE.

16. Odihneşte-te în izvorul adânc şi clar al mulţumirii din interiorul tău. Pacea deja ESTE.

17. Nu avea dorinţe în lume. Bazează-te pe Graţia lui Dumnezeu.

18. Nu există puteri ale răului în afara ta. Neînţelegerile nu au o existenţă exterioară. Rezolvă-le în propria conştiinţă, în interior. "Pentru ce se înfurie necredincioşii şi pentru ce îşi imaginează oamenii lucruri deşarte?" (Psalmi 2:1)

19. Există în om o percepţie profundă care vede dincolo de toate aparenţele. Fii pe pace!

20. Viziunea lui Daniel a revelat cele patru regate temporale distruse de o piatră "tăiată din munte, dar nu de mâna omului". Când "vezi" această piatră fiind tăiată din rocă "fără ajutorul mâinilor", vei observa să această piatră este Cuvântul. Conştiinţa lui A FI este piatra care cucereşte, nu prin forţă sau impunere, ci prin graţia lui ESTE. Fii pe pace!

21. Singur ESTE cucereşte lumea.

22. Apa răcoroasă şi curată din izvorul mulţumirii interioare te împrospătează cu certitudinea că bucuria deja ESTE. "Pace, stai liniştit." (Marcu 4:39)

23. Spală-ţi neînţelegerile în izvorul mulţumirii interioare; şi iată, Graţia lui Dumnezeu! "Vă dau pacea Mea" (Ioan 14:27)

24. Nu te înspăimânta: "Sunt EU".

25. Nu există limite în afara ta. Fii liber.

26. Fii mulţumit cu ceea ce este.

27. Rămâi în izvorul profund al mulţumirii. EU SUNT. ESTE.

28. Dacă ai putea descoperi vreo formă de rugăciune, meditaţie sau gândire care vindecă, îmbogăţeşte sau binecuvântează, atunci un efect ar deveni Dumnezeu. Imposibil! Doar Dumnezeu este Dumnezeu!

29. Dacă ai găsi un lucru sau idee în care să-ţi pui credinţa - chiar şi atunci, un efect ar fi Dumnezeu. Imposibil!

30. Este imposibil să îl realizezi pe Dumnezeu atâta timp cât ai în minte un "scop" sau "obiectiv" altul decât realizarea lui Dumnezeu.

31. Este imposibil să dobândeşti ceva cu ajutorul lui Dumnezeu atâta timp cât ai dorinţa să obţii acel lucru. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos. (Exod 34:14, Exod 20:5)

32. Nu-L căuta pe Dumnezeu în tărâmul gândurilor sau lucrurilor.

33. Orice poate fi cunoscut este un efect - niciodată Dumnezeu. Nu mai încerca.

34. Judecând omeneşte, oamenii se plâng că nu primesc răspuns la rugăciune. Ca să beneficiezi de efectele rugăciunii, trebuie să renunţi la toate părerile personale despre ce este bine. Nu încerca să potriveşti răspunsul la rugăciune sub forma dorinţelor omeneşti.

35. Adevărul este infinit; de aceea, Adevărul nu poate fi cunoscut în termeni finiţi.

36. Mergi către Dumnezeu ca un vas golit, dorindu-ţi împlinirea după felul şi măsura lui Dumnezeu.

37. Dumnezeu nu face parte din peisajul uman. Dacă ai fi conştient de semnificaţia acestei afirmaţii, ţi-ai putea întrerupe viaţa şi apoi s-o reiei, la voinţă. Viaţa nu stă la mila materiei.

38. Dumnezeu nu este putere. Când atingi centrul Conştiinţei, găseşti o completă nemişcare - un izvor adânc de Tăcere. Nu este putere, căci nu există nimic peste care să se manifeste forţa; doar EXISTENŢĂ.

39. Dobândirea conştientizării lui Dumnezeu nu produce armonie. Prezenţa lui Dumnezeu este armonia.

40. Singura greşeală e sentimentul că Dumnezeu lipseşte. Conştientizarea lui Dumnezeu nu elimină greşeala - Dumnezeu Însuşi e unica armonie.

41. Nimeni nu-L poate revela pe Dumnezeu altcuiva; dar revelându-i natura rugăciunii, îl facem receptiv la experienţa Dumnezeiască. Experimentarea lui Dumnezeu poate veni doar prin înţelegerea corectă a rugăciunii, căci rugăciunea este punctul de contact cu Dumnezeu; rugăciunea este calea de conştientizare a lui Dumnezeu; rugăciunea este pregătirea conştiinţei pentru a-L trăi pe Dumnezeu.

42. În acest stadiu al dezvoltării tale spirituale, când cauţi îndrumare de la Dumnezeu, stabileşti un sentiment al separării de Dumnezeu: ca şi cum există Dumnezeu şi altcineva care are nevoie de ajutor, îndrumare sau înţelepciune. De fapt, trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să fie viaţa ta - atunci El trăieşte, acţionează, lucrează şi ESTE chiar fiinţa ta.

43. În primele zile ale practicii noastre de meditaţie, studiam şi Îl contemplam pe Dumnezeu, calităţile şi natura lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegeam noi. Urcând pe un nivel mai înalt de conştiinţă, am aflat că orice idee pe care o puteam avea despre Dumnezeu nu era El Însuşi, ci doar un concept despre Dumnezeu. Astfel am intrat în nemişcarea minţii, ce a condus la adânca tăcere a păcii Mele - şi L-am trăit pe Dumnezeu.

44. În zilele uceniciei noastre Îl căutam pe Dumnezeu, sau Adevărul, ca o cale către sănătate, pace, siguranţă şi armonie. Acum ştim că acestea nu pot fi găsite în afara Lui şi singura noastră dorinţă este să-l trăim pe Dumnezeu. Acum ne-am ridicat deasupra dorinţei de a avea sănătate şi orice altceva, ci numai pe El. Toţi trebuie să se ridice deasupra dorinţei de pace, sănătate, bucurie şi abundenţă. "Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat." (Ioan 17:3)

45. Căutând scopurile bune - cum sunt plăcerile, obiectele şi locurile - doar de dragul lor constituie o barieră în evoluţia spirituală. Căutând doar realizarea lui Dumnezeu, atunci plăcerile, obiectele şi locurile ce ne aduc bucurie ajung natural în viaţa noastră. Iar plăcerea noastră este mai mare când înţelegem Sursa lor.

46. Cuvintele şi gândurile sunt folositoare în rugăciune cât timp ele conduc spre înălţimile adevăratei comuniuni, care este fără cuvinte sau gânduri. Dacă rugăciunea este constituită doar din cuvinte şi gânduri, ele devin o barieră către atingerea conştienţei Dumnezeieşti.

47. Nu vă lăsaţi induşi în eroare, şi iată secretul: Umpleţi-vă conştiinţa cu Cuvântul lui Dumnezeu; ascultaţi-L; citiţi-L; înţelegeţi-L; meditaţi asupra Lui. Asta îmbogăţeşte şi maturizează conştiinţa, iar această conştiinţă mai profundă şi mai pură devine acum cauza, legea, substanţa şi activitatea existenţei voastre. Această conştiinţă mai nobilă care a evoluat prin studiu, practică şi meditaţie atinge comuniunea conştientă cu Dumnezeu şi tăcerea adâncă a păcii Mele. Apoi eşti ridicat într-un tărâm sau atmosferă care transcende cuvintele şi gândurile.

48. Simpla citire a adevărului nu este decât o acumulare de cunoştinţe, nicidecum o adâncire şi îmbogăţire a conştiinţei. Experienţa Cristică este conştiinţa profundă şi îmbogăţită.

49. Noi nu trăim în planul muritor al conştiinţei unde răul se poate petrece.

50. Dumnezeu nu poate fi atins de minte sau gânduri. Trebuie să transcenzi mintea şi gândul pentru a ajunge la Dumnezeu.

51. Orice reacţie pe un plan inferior purei Conştiinţe provine mai degrabă de la sine decât de la Sine.

52. O , discipolilor! Nu căutaţi bogăţiile cereşti în conştiinţa omenească. Aşteptaţi! Aşteptaţi! Căutaţi un nivel mai înalt de conştiinţă: Acolo comorile Tatălui sunt gratuite precum aerul.

53. E o greşeală să crezi că dorinţa şi rugăciunea omenească Îl va aduce pe Dumnezeu de partea ta. Înainte ca prezenţa Lui să fie atinsă trebuie să existe o elevare a conştiinţei, unde să rămâi. Aici cu adevărat se află odihna perenă lipsită de griji, preocupări, îndoieli şi frici.

54. Discipolii sunt deseori preocupaţi că propria lor fericire, pace şi armonie nu sunt de ajuns, că ar putea să aducă mai mult bine altora decât lor înşile. Deseori, asta aduce îndoieli şi frici discipolului: îndoiala că Dumnezeu nu ar mai fi cu el; teama că sentimentul separării de Dumnezeu l-ar putea trage înapoi mereu. Aceste lucruri vin doar ca discipolul să nu fie niciodată tentat să se glorifice singur sau să se mândrească, din cauza înţelegerii sale.

55. Eu mor greu.

56. E imposibil să păstrezi o stare de conştiinţă încă neatinsă.

57. Este omenesc să crezi că ai dobândit o stare de conştiinţă încă neatinsă.

58. Conştiinţa trăieşte prin Ea Însăşi - tu nu O trăieşti.

59. Retrage-te din conştiinţa personală cât poţi de repede. Lasă-l pe "eu" să moară.

60. Chiar şi în metafizică ori practica spirituală s-a generalizat părerea că e nevoie de peşti mai mulţi şi mai mari în năvod, în loc de a lăsa deoparte năvodul şi a Mă urma.

61. Nu există aşa ceva ca "armonia mea", "sănătatea mea" sau "rezervele mele". Pacea Lui depăşeşte orice înţelegere. Graţia Lui e suficientă.

62. Fericirea sau nefericirea omenească, ce contează? Să cunoşti fericirea în Spirit!

63. Pacea sau tulburarea omenească, ce contează? Să cunoşti pacea în Suflet!

64. Sănătatea sau boala corpului, ce contează? Să fii sănătos în Dumnezeu!

65. Averea sau sărăcia, ce contează? Să cunoşti bogăţia în Iubire!

66. În adâncul disperării cauzate de treburile pământeşti iată ce se învaţă: Găseşte-ţi binele în Dumnezeu.

67. Ţi-am spus adevăratul secret al vieţii: Dumnezeu nu se amestecă cu muritorii. Porneşte de la asta.

68. Când casa fragilă a discipolului spiritual se dezintegrează, el este aproape de "o casă nefăcută de mâna omului, veşnică în Ceruri". (2 Corinteni 5:1)

69. Elevule spiritual! Bucură-te când clădirile exterioare se prăbuşesc, căci urmează să fie descoperit Templul interior.

70. Mintea individului căutând ajutor este mintea cristică aşteptând recunoaşterea.

71. Omul care trăieşte "în Cristos" îşi găseşte capacităţile şi abilităţile în Suflet - nu în creier, trup sau muşchi.

72. Fiecare acţiune a organelor şi fiecare funcţie a corpului sunt activitatea Sufletului, apărând ca un proces corporal.

73. Fiecare competenţă, fiecare talent, fiecare capacitate şi fiecare abilitate a minţii cu adevărat sunt acţiunea Sufletului făcută vizibilă.

74. Trăim în El. Doar în El ne găsim completitudinea şi perfecţiunea. În afara Lui suntem precum copacii dezrădăcinaţi din sol sau ca valurile separate de mare.

75. Resursele nu pot fi limitate din moment ce sursa lor este Sufletul infinit.

76. Sufletul este substanţa, natura, acţiunea şi legea tuturor formelor şi niciodată nu e separat de forme.

77. Nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur" (Galateni 5:2-4, 6:15) Aceasta este Cărarea de Mijloc a Căii Infinitului.

78. Fiindcă neprihănirea este opusul păcatului, nu este asta. Fiindcă sănătatea este opusul bolii, nu este asta. Şi aceasta este Cărarea de Mijloc.

79. Crucificarea sinelui personal se împlineşte când nu ţi-a mai rămas nimic pentru care ai vrea să te rogi.

80. Cei care merg pe drumul spiritual suferă experienţele neplăcute ale vieţii umane până când se termină complet tranziţia din "această lume". Există dorinţa de a evita şi a scăpa de aceste dizarmonii ale minţii, corpului sau chestiunilor financiare - dar asta nu se poate, căci neplăcerile sunt exclusiv rezultatul luptei dintre Spirit şi carne, adică dintre conştiinţa spirituală şi simţul material.

81. La cei aflaţi pe calea spirituală, dizarmoniile din chestiunile omeneşti arată o lipsă de trezire spirituală; de aceea, în mijlocul luptei duse pentru învingerea "acestei lumi", iniţiatul va rămâne pe cât posibil de liniştit în circumstanţele adverse, abţinându-se de a se împotrivi situaţiilor incorecte şi, pe cât posibil, va "lăsa" războiul să continue până când apare momentul de tranziţie.

82. Când studiul spiritual este sincer, dezintegrarea lumii tale materiale - părăsirea de prieteni, discipoli sau familie, o schimbare în starea sănătăţii sau în orice altă activitate exterioară - deseori te conduce la o tranziţie sau renaştere spirituală.  Aceasta e realizarea a ceea ce ai căutat.

83. O transformare imensă se petrece atunci când iniţiatul deosebeşte diferenţa dintre armonia fizică şi plinătatea spirituală.

84. Retrage-te des în centrul Fiinţei, Fiul meu. Lasă Iubirea divină să te înconjoare, fii pe pace în "pacea Mea".

85. Acum ajungi la marea experienţă: înţelegerea şi realizarea păcii Mele, vinului Meu, cărnii Mele - invizibila şi infinita Substanţă, Lege şi Cauză.

86. O , Copilul meu! Binecuvântarea e a ta când pacea Mea coboară asupră-ţi, te înconjoară şi te susţine!

87. Acum ai aflat înţelesul cuvintelor "Nu te voi părăsi, nici nu te voi lăsa" (Deuteronom 31:6) Acum ştii că odihna se găseşte în Spirit - ceea ce nici măcar armoniile "acestei lumi" nu pot oferi niciodată. "Pace, pace, stai liniştit."

88. Dumnezeu Moş Crăciun! Motivul pentru care orice dorinţă este un păcat este acela că dorinţa se bazează pe conceperea unui Dumnezeu care dăruieşte sau refuză să dea. De asemenea, dorinţa se bazează pe primirea a ceva sau a cuiva sau al vreunui loc altul decât Dumnezeu.

89. Deoarece doar Dumnezeu singur EXISTĂ şi este omniprezent, rugăciunea, adevărata rugăciune este o stare de conştiinţă, o comuniune conştientă în unitate.

90. Eram profund trist - atât de tare, că eram fărâmiţat pe interior - şi mă întrebam: "De ce, Doamne, de ce?" În mijlocul acestei amărăciuni a venit răspunsul: incapacitatea lumii de a primi şi a răspunde favorabil la acest Cristos; respingerea Acestuia de către cei care ne aşteptam să aibă darul viziunii; ignoranţa şi întunecimea grosolană a gândirii omeneşti. Acestea au ricoşat înapoi spre mine - aceste respingeri şi această opacitate. Dă-mi Graţia să mă ridic deasupra mâhnirii mele!

91. Lumina străluceşte. Cuvântul ne revelează că atunci când piatra de opintire nu mai e necesară, este îndepărtată. Nu trebuie s-o mişti tu, s-o schimbi sau s-o înlături - pur şi simplu, este îndepărtată când nu mai e necesară.

92. Mulţumesc, Tată, pentru Iubire.

93. Adevărul, aşa cum este de obicei cunoscut sau afirmat, nu este Adevăr, decât dacă e "în Dumnezeu". Când ai atins realizarea vieţii îndumnezeite, atunci e adevărat că eşti spiritual, divin şi condus de Dumnezeu.

94. Adevărul spiritual nu este un adevăr despre om, ci despre Spirit şi universul Său. Starea de om este una hipnotică şi doar când iluzia se întrerupe, viaţa ta este "în Dumnezeu".

95. Doar "în Dumnezeu" poţi realiza perfecţiunea, plenitudinea, completitudinea sau unificarea.

96. Realizarea vine doar dacă eşti eliberat de toate conceptele despre Adevăr, iar asta vine doar prin Graţie.

97. Golit de toate conceptele despre Viaţă, Adevăr şi Iubire, rămâi "în Dumnezeu".

98. Viaţa dincolo de mormânt nu are legătură cu nemurirea. Viaţa dincolo de mormânt se referă la supravieţuirea personalităţii. Pentru ca nemurirea să fie obţinută, această personalitate moare - trebuie să moară fie de partea aceasta, fie de cealaltă a mormântului. Sinele nemuritor este mereu prezent, chiar şi când este îmbrăcat în personalitate, dar este revelat şi trăit doar in măsura în care personalitatea, sau sentimentul de persoană, dispare.

99. Atâta timp cât mai există grijă pentru binele personal - siguranţă, sănătate sau pacea minţii - există acel ceva care trebuie să "moară zilnic" pentru ca să poţi să "renaşti din Spirit" pentru realizarea nemuririi aici şi acum.

100. Rugăciunea nu este o activitate a minţii omeneşti.

101. Orice încercare de a-L contacta pe Dumnezeu cu ajutorul minţii sau intelectului a dat greş şi întotdeauna va da greş. Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin Suflet şi facultăţile spirituale.

102. Rugăciunea rostită din intelect poate da roade doar în măsura in care ai credinţă în acea rugăciune.

103. Credinţa într-un "Dumnezeu necunoscut" aduce doar pacea unei credinţe oarbe.  Dumnezeu trebuie cunoscut şi înţeles prin Suflet.

104. Către un discipol avansat: Ai ajuns în locul unde cunoşti orice adevăr care poate fi cunoscut, înţeles sau primit în mod omenesc. Acum trebuie să ajungi mai sus, la Adevărul care Se revelează prin mijloace spirituale - fără mijloacele omeneşti de comunicare.

105. De ce Sufletele avansate, chiar practicanţi şi profesori, încă se mai confruntă cu boli şi alte probleme? Oricare ar fi gradul de conştiinţă muritoare sau materială care încă a mai rămas în ei, ea se exprimă. Nu există conştiinţă care să nu se exprime şi chiar un mic rest de conştiinţă umană se va exprima în termenii de bine sau rău omenesc. Aceasta este legea. Acestea două rămân alăturate până când conştiinţa spirituală se dezvoltă în aşa măsură că simţul material este dezrădăcinat. Chiar şi Învierea a prezentat un sens material al corpului, cu toate semnele greşelilor umane. În Ridicarea la Cer este revelată spiritualitatea pură.

106. Pe calea spirituală, mulţi ajung în locuri aride - deşertul, pustietatea - şi cred că Dumnezeu i-a părăsit. Deseori, parcă Cristos i-ar fi părăsit. Atunci căutătorul spiritual trebuie să-şi amintească că el încă nu a atins idealul, că ceea ce el credea că este deplina realizare a Adevărului, a lui Cristos, a lui Dumnezeu, nu era plinătatea Spiritului. Aceste experienţe ale pustietăţii îi arată că el mai trebuie să insiste, căci atunci când Lumina soseşte pe de-a-ntregul, "Nu te voi mai părăsi niciodată". Adu-ţi aminte că neînţelegerile şi dizarmoniile par aşa doar în accepţiunea umană. Viziunea spirituală vede prin ele - spre Realitate.

107. Credinţa nu e preocupată de trecut sau viitor. Credinţa are loc în prezent - acum, doar acum!

108. Credinţa este o activitate a conştiinţei - la fel ca cinstea. Credinţa e mereu prezentă în tine, chiar dacă, precum cinstea, poate fi latentă. Când recunoşti şi iei cunoştinţă de omniprezenţa credinţei ca activitate a conştiinţei individuale, declanşezi curgerea ei într-un efect vizibil şi tangibil.

109. Credinţa este o calitate a lui Dumnezeu, nu a omului; dar, fiind o calitate a lui Dumnezeu, e prezentă în toată plinătatea ei.

110. Nu te aştepta ca puterea lui Dumnezeu să funcţioneze în "vis", ci să întrerupă visul.

111. Nu-L contacta pe Dumnezeu ca să corectezi, să schimbi sau să vindeci visul. Înţelegerea sau conştientizarea lui Dumnezeu opreşte visul.

112. Când ştii că funcţionezi în vis înseamnă că începi să te trezeşti.

113. Adevărata non-rezistenţă înseamnă să nu te aştepţi ca Dumnezeu să funcţioneze în vis. Asta nu înseamnă să trăieşti fără Dumnezeu, ci să-ţi dai seama că viaţa ta este pe veci în Dumnezeu.

114. A te abţine să cauţi "ajutorul" lui Dumnezeu înseamnă să funcţionezi în realitate.

115. Să nu mai apelezi la Dumnezeu, să nu mai cauţi ajutorul lui Dumnezeu înseamnă să te trezeşti din vis la realitate.

116. Oricând există sentimentul că "ai nevoie" de Dumnezeu, funcţionezi în vis.

117. Dumnezeu nu este putere în sensul puterii asupra răului, păcatului, bolii sau morţii. Dumnezeu nu este putere în vreun sens ce implică luptă, adică învingere sau distrugere.

118. Dumnezeu este viaţă. Dumnezeu este iubire. Dumnezeu ESTE. Nu există nimic altceva. Doar Dumnezeu ESTE.

119. Să nu te preocupe relaţia ta cu oamenii. Menţine conştient relaţia cu Dumnezeu, iar asta va avea grijă de tot restul.

120. Păstrează realizarea relaţiei tale cu Dumnezeu sacră şi secretă. Această relaţie, menţinută în tăcere şi secretă, se manifestă în exterior ca relaţii şi experienţe omeneşti armonioase.

121. Dumnezeu este liantul dintre tine şi fraţii ori surorile tale din familia umană, animală, vegetală şi minerală.

122. Când gândul stăruie asupra persoanei, locului sau obiectului, funcţionezi în vis.

123. Când gândurile tale se unifică în contemplarea spirituală, fiecare persoană, loc sau obiect devine o încântare spirituală.

124. Cele două mari Porunci sunt lege cosmică: Să nu ai alt Dumnezeu sau Putere în afară de Mine; Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! (Ecleziastul 11:1)

125. Omul nu va birui prin putere" (1 Samuel 2:9)...  "Domnul se răzbună pe adversarii săi" (Naum 1:2)

126. Lucrurile pe care le percepem cu cele cinci simţuri sunt obiecte ale minţii, fără legătură cu Adevărul.

127. Toate aparenţele exterioare sunt obiecte ale simţurilor - nu ale lui Dumnezeu sau Adevărului.

128. Tot ce este observat obiectiv trebuie să fie luat drept imagini mentale sau proiecţii ale minţii - niciodată realitatea spirituală.

129. Realitatea este substratul simţurilor, dar poate fi sesizată doar prin conştiinţa spirituală.

130. Lumea simţurilor - experienţa umană - are loc în timp şi spaţiu, iar acest lucru în sine face imposibil ca ea să fie de natură spirituală.

131. Universul Spiritului, al Adevărului, al lui Dumnezeu este o activitate în eternitate. Înţelegând asta, nici naşterea, nici boala, nici accidentul, nici moartea nu au avut vreodată loc. De fiecare dată când îţi apar prezentate sub aparenţa umană - chiar fiinţele umane bune sau situaţiile bune - aminteşte-ţi că nu acesta este adevărul, ci doar o imagine mentală în gând, fără realitate, lege, substanţă, cauză sau efect. Apoi, "priveşte" mai adânc în conştiinţă şi observă ce este - eternitatea, chiar şi în ceea ce pare a fi trecut, prezent sau viitor.

132. Dacă ceva se petrece în timp şi spaţiu, nu îi accepta valoarea aparentă, ci caută mai adânc pe tărâmul Sufletului.

< Sus >

traducere şi comentarii de Răzvan A. Petre
 3 mai 2019