< Cuprins "Despre a trăi în lume"
Capitolul 4, "Cum se foloseşte ego-ul de conceptul de timp", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Aş dori să vă vorbesc despre timp şi despre cum ego-ul, prin vocea din capul vostru, se foloseşte de noţiunea de timp pentru a vă face să suferiţi.
Timpul este un concept. Nu există aşa ceva. Este o iluzie. Pare să existe, dar nu există. Asta înseamnă că toate celelalte cuvinte legate de timp sunt, de asemenea, iluzii. Sunt concepte. Conceptele sunt o iluzie.
Conceptele sunt utile pentru a comunica, dar nu există timp, adică trecut sau viitor. Există doar experienţa de acum. Dar pentru că experienţa de acum se schimbă mereu, pare că ar exista trecut, prezent şi viitor, pe când adevărul este că există doar acum.
Faptul că viaţa este mereu în schimbare face să pară că timpul există, dar el nu există. Acest acum se schimbă mereu, dar întotdeauna există numai acum.
Trecutul şi viitorul sunt concepte şi imaginaţii. Ele nu fac parte din realitate. Nu sunt reale. Nu există nimic concret care să poată fi numit trecutul şi nimic care să fie viitorul. În realitate, există fie lucruri pe care le poţi vedea, fie lucruri pe care ochii nu le pot vedea, dar care totuşi există. Timpul nu este un lucru pe care îl poţi vedea sau care ar putea fi văzut de o fiinţă sau de un aparat. Prin urmare, este un concept. Şi o imaginaţie. Timpul pare să existe din simplul motiv că mintea îşi imaginează că ar exista.
Realitatea nu include conceptele sau imaginaţiile. După cum o definesc eu, pe de o parte, există realitatea şi, pe de alta, există ceea ce pare a fi realitate, dar nu este: anume realitatea fabricată de minte, adică poveştile şi imaginaţiile minţii umane.
Aceste idei, noţiuni şi imagini născocite nu au nimic de-a face cu realitatea, dar par să aibă. Ele creează realitatea imaginară a minţii egotice şi a sinelui fals.
Această realitate imaginară plăsmuită de minte este o iluzie, iar sursa suferinţei este acest set iluzoriu de idei, poveşti, credinţe şi imagini, nicidecum realitatea în sine. Realitatea este, pur şi simplu, ceea ce există. Nu există suferinţă, până în momentul când mintea decide că nu-i place cum arată realitatea. Această împotrivire la realitate este sursa suferinţei umane.
Desigur, puteţi argumenta că o durere fizică este chinuitoare şi de acolo vine suferinţa, şi există ceva adevăr în acest argument. Dar împotrivirea la existenţa acelei dureri şi cum amplifică mintea acea durere şi cum readuce ea mereu gânduri şi frici legate de acea durere în momente în care nu te doare nimic, toate acestea creează acea suferinţă care face ca durerea să fie greu de suportat.
Cele mai multe dureri pot fi gestionate fără acea frică, acele poveşti şi alte motive suplimentare de crispare care fac durerea mai greu de suportat.
Vă spun toate acestea pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine cum vă creaţi singuri suferinţa, astfel încât să vă puteţi elibera de ea. Fără noţiunea de timp, ar fi dificil pentru realitatea mentală a ego-ului să provoace suferinţă. Conceptele de trecut şi viitor sunt implicate în fabricarea falsului sine şi crearea suferinţei. Aceste concepte îi permit minţii să creeze o naraţiune despre falsul sine, şi exact asta este el cu adevărat. Falsul sine nu este, în esenţă, decât o sumă de idei despre cine ai fost în trecut, cine eşti acum şi cine vei fi în viitor.
Conceptele de trecut şi viitor fac posibilă, de asemenea, compararea momentului prezent cu ideile despre trecut şi viitor, în aşa fel ca prezentul să pară indezirabil sau problematic. Pentru a menţine falsul sine, mintea egotică (vocea din cap) trebuie să te împiedice să fii prezent la realitate. Şi o face declarând că momentul prezent este neplăcut sau plictisitor şi apoi fascinându-te cu poveşti despre tine, adică falsul sine, care includ trecutul şi viitorul tău.
Atunci, odată ce începi să crezi că eşti sinele fals, ea îţi vine cu nişte false credinţe negative care te fac să suferi. Suferinţa este creată şi întreţinută prin repetarea mentală sau verbală a unor poveşti, precum: “Nu pot suporta asta” sau “Nu voi putea reuşi niciodată”. Dacă nu spui şi nu repeţi acea poveste, vei descoperi că nicio experienţă nu durează mult timp. Acum-ul este mereu în schimbare. Dacă rămâi în acum, nici măcar durerea nu va persista identic prea mult timp. Conceptele de trecut şi viitor întreţin durerea fizică şi psihică mult mai mult timp decât ar dura ea, dacă ai rămâne în prezent.
Prin faptul că, prin intermediul gândurilor, aduci în prezent amintiri dureroase sau temeri legate de viitor, prezentul se umple cu durere şi frică, care nu ar trebui să existe în acest acum. Suferinţa este creată şi prelungită inutil prin gânduri dureroase şi înfricoşătoare.
Oamenilor le este greu să priceapă acest lucru, pentru că ei chiar cred că ideile şi credinţele lor despre realitate ar fi însăşi realitatea. Ei cred în realitatea iluzorie produsă de mintea lor. Mintea spune “Este îngrozitor” şi aşa devine situaţia. Mintea spune “Acest lucru nu ar trebui să se întâmple” şi aşa că te simţi trist, furios şi o victimă.
Însă nu există tristeţe, furie sau victimizare inerentă în niciun acum. Acestea sunt emoţii şi experienţe pe care le creaţi prin gânduri. Sunteţi atât de puternici, încât puteţi crea o realitate iluzorie şi apoi să o confundaţi cu realitatea.
Vă aflaţi aici, în această dimensiune, în parte, pentru a afla că faceţi acest lucru şi cum să nu-l mai faceţi. Aceasta este provocarea voastră: să depăşiţi suferinţa specifică condiţiei umane.
Provocarea este să vă controlaţi această capacitate de a crea o realitate iluzorie, inclusiv senzaţia iluzorie de “eu” ca individ limitat şi suferind, singur şi vulnerabil într-o lume înfricoşătoare şi ostilă. Ca şi cum aţi fi fost abandonaţi pe o insulă pustie cu câteva unelte de supravieţuire, trebuie să depăşiţi dificultatea psihică de a avea o minte egotică ce creează o realitate iluzorie şi un iluzoriu sine fals.
Din fericire, aveţi uneltele necesare pentru a depăşi această dificultate. Cel mai important instrument este conştientizarea adevărului, anume că suferinţa nu este obligatorie şi că o puteţi controla. Fără această conştientizare, oare aţi mai încerca să vă depăşiţi suferinţa?! Mulţi nu o fac, ei zăbovesc într-o stare de victimizare, furie, tristeţe şi ură timp de foarte multe încarnări, până ajung să priceapă adevărul.
Este o întrupare binecuvântată, cu adevărat, aceea în care vă deschideţi pentru a primi adevărul, vestea extraordinar de bună că problema, de fapt, nu este realitatea. Ci toate problemele voastre sunt, literalmente, în capul vostru.
“Problemă” este doar un alt concept. Nu există aşa ceva. Dar dacă îţi spui că ai o problemă, atunci vei trăi experienţa de a avea o problemă. Falsa ta realitate interioară devine realitatea exterioară pe care o trăieşti. Dacă îţi spui cu totul altceva, atunci vei trăi în interiorul acelei realităţi atâta timp cât ţi-o spui. Aşa funcţionează lucrurile. Asta înseamnă să-ţi creezi propria realitate. Îţi creezi o realitate interioară, care devine apoi o experienţă.
Şi, trăind în acea realitate imaginară, atragi spre tine oameni şi experienţe care întăresc acea realitate imaginată. De exemplu, dacă te crezi o victimă, este probabil că vei atrage oameni care te vor abuza. Lumea exterioară se conformează adesea sau, cel puţin, pare să fie în acord cu mentalitatea şi credinţele tale interioare. Astfel, trăieşti în interiorul unei realităţi imaginate şi, adesea, însăşi realitatea întăreşte acea realitate imaginată şi o face reală. Aşa îţi creezi propria realitate.
Este folositor să afli că posezi această putere sau blestem de a-ţi crea propria realitate prin modul în care gândeşti lucrurile. Dar şi mai folositor este să descoperi că poţi înceta cu totul să trăieşti în această realitate imaginară, care pentru cei mai mulţi este un adevărat coşmar, şi să începi să trăieşti în realitate. O poţi face înţelegând adevărul, anume că mintea generează o realitate falsă, iar dacă crezi că aceea este realitatea, atunci vei rămâne blocat în acea realitate – de fapt, cel blocat este sinele fals, care trăieşte acea experienţă produsă de minte.
Este adevărat, ai putea deveni foarte abil în crearea unei realităţi pozitive pentru acest sine fals, ceea ce este lăudabil. Dar, în cele din urmă, ai menirea să descoperi cine eşti cu adevărat şi cum să trăieşti în realitate, fără această realitate imaginară şi acest sine fals. În acest scop, îţi va fi de ajutor să înţelegi falsitatea conceptelor de trecut şi viitor. Când stărui în gânduri despre trecut şi viitor, rămâi legat de realitatea iluzorie a minţii egotice.
Nu este chiar atât de greu să depăşeşti această atracţie, această dependenţă de a te proiecta în trecut şi viitor, odată ce realizezi că nu eşti acel “tu” care are un trecut şi un viitor. Acela este sinele fals. Însă dacă crezi că eşti acel “tu”, vei simţi că pierzi ceva dacă renunţi la gândurile despre trecut şi viitor.
Şi totuşi, renunţi la aceste gânduri pentru a trăi ca adevăratul tău Sine, care nu cunoaşte suferinţa cauzată de aceste gânduri. Nu renunţi la nimic altceva decât la suferinţa ta. Tu încă vei exista şi ai existat întotdeauna ca Sinele adevărat. Aceste gânduri despre trecut şi viitor nu au făcut decât să te împiedice să înţelegi cine eşti cu adevărat. Aceasta este o veste foarte bună. Nu ai nimic de pierdut atunci când îţi pierzi trecutul şi viitorul, ci ai totul de câştigat.
Bineînţeles, nu vă sugerez să nu mai faceţi referire la trecut sau viitor în conversaţii atunci când este necesar. Aceste concepte sunt necesare pentru a trăi în lume. Vă sugerez doar să înţelegeţi adevărul despre condiţia umană şi, mai important, cine sunteţi cu adevărat.
Acum vreau să mai spun ceva despre suferinţa cauzată de senzaţia de timp. Nu doar gândurile despre trecut şi temerile legate de viitor vă fac să suferiţi, ci şi presiunea şi repezeala ego-ului, care se precipită spre viitor şi fuge de prezent.
Vocea din capul vostru vă zoreşte mereu, ceea ce este epuizant şi stresant. Nu este deloc prietenoasă sau încurajatoare, de cele mai multe ori, ci vă îmboldeşte şi vă stresează. Vă dă senzaţia că niciodată nu faceţi lucrurile suficient de repede sau de bine.
Vocea din capul vostru este un tiran, dându-vă sentimentul că nu aveţi niciodată suficient timp. Dar aceasta este o iluzie, o minciună care creează un stres inutil. Viaţa nu este o cursă contra-cronometru. Ego-ul stabileşte nişte obiective şi calendare arbitrare, care, adesea, sunt nerealiste şi nu iau în considerare nevoile elementare de odihnă şi refacere. Cine poate şti cum se va desfăşura viaţa?! Trebuie să învăţaţi să nu vă luaţi prea în serios obiectivele şi planurile. Uneori, viaţa are alte obiective şi planuri pentru voi.
Vreau să ştiţi că tot ceea ce faceţi într-o zi este suficient. Nu-i nimeni acolo, sus, care să vă judece şi să evalueze cât de mult aţi realizat – ci doar vocea din capul vostru şi, poate, vocea din capul altora. Puteţi să vă trăiţi viaţa aşa cum vreţi, preferabil, cum vă cere Inima.
Problema este că lista cu treburi a ego-ului nu se termină niciodată – toate acele lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a îndrăzni să te simţi, în sfârşit, bine, conform ego-ului, şi de a-ţi urma şi Inima. Dacă aştepţi ca întâi să bifezi toată lista cu lucruri de făcut şi abia apoi să te opreşti şi să-ţi permiţi să te odihneşti şi doar să exişti şi să faci ceea ce-ţi doreşte Inima, atunci nu te vei odihni niciodată şi nu vei mai apuca să faci ce-ţi doreşti cu adevărat. Vei fi într-o permanentă zbatere şi nu vei ajunge niciodată Acasă, la Prezenţă, unde se află adevărata fericire.
Te afli aici, în această viaţă, pentru a face multe lucruri diverse, nu doar pentru a munci. Eşti aici şi pentru a te bucura de viaţă, pentru a râde, pentru a te juca, pentru a crea, pentru a explora, pentru a te autocunoaşte şi pentru a realiza lucrurile care îţi plac. Dar vocea din capul tău nu ştie decât de muncă, îndatoriri şi responsabilităţi. Adevăratul tău Sine se va ocupa, cu siguranţă, şi de aceste lucruri, dar viaţa nu se rezumă numai la responsabilităţi. Iar dacă te vei rezuma doar la îndatoriri, nu vei fi foarte fericit.
Cei care îşi ascultă vocea din cap şi îşi lasă ego-ul să le determine modul în care îşi petrec timpul, sunt nişte oameni stresaţi, nefericiţi şi epuizaţi. Nu, vocea din cap nu ştie cum să-ţi trăieşti viaţa. Ascultând de acea voce, s-ar putea să-ţi rezolvi toate treburile, dar nu vei fi foarte fericit, pentru că lista cu sarcini a ego-ului nu conţine foarte multe lucruri care dau sens şi frumuseţe vieţii.
Lista cu lucruri de făcut trebuie să includă odihna, simpla fiinţare şi, de asemenea, creaţia, joaca, învăţarea, autocunoaşterea, dezvoltarea personală şi iubirea. Şi voi adăuga şi meditaţia. Aceste lucruri vă vor face viaţa fericită şi împlinită, dar vocea din cap nu vă va sugera să le faceţi. Însă Inima vă va îndemna. Aşa că, vă rog, încetiniţi ritmul şi ascultaţi-vă Inima!
Fiţi fericiţi şi împăcaţi! Eu sunt cu voi mereu.»
traducere de Răzvan A. Petre
25 ianuarie 2022
< Sus >
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=r45KNj7dkFk
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 4 august 2019.