<  Cuprins "Despre a trăi în lume"


7. Cum să primeşti de la viaţă – despre puterea de a da şi de a primi

Capitolul 7, "Cum să primeşti de la viaţă – despre puterea de a da şi de a primi", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

7. Cum să primeşti de la viaţă – despre puterea de a da şi de a primi

«Secretul unei vieţi fericite este dăruirea. Ideea asta pare contraintuitivă, deoarece ego-ul nu vrea să dea nimic, decât dacă este vorba de o tranzacţie. Atunci când ego-ul dăruieşte ceva, el îşi face mereu socoteala ce ar putea primi în schimb. În general, asta determină ce şi când dăruieşte ego-ul.

Sinele divin înţelege mai bine cum stau treburile şi dăruieşte nu doar pentru că dăruirea poate fi un gest corect sau natural, ci pentru că, dăruind, se simte bine.

În multele milenii de când există ego-ul, el nu pare să fi observat că dăruirea te face să te simţi bine, că dăruirea conţine propria sa răsplată.

În fond, ego-ul vrea şi el să se simtă bine. Doar că nu a descoperit acest secret deschis, că dăruirea este cea mai bună modalitate de a te simţi bine. Şi este cea mai uşoară, pentru că dăruirea depinde numai de tine. Poţi oricând să dăruieşti iubire la orice sau oricui se află în apropierea ta, ceea ce te va face întotdeauna fericit.

Ego-ul se încăpăţânează să caute plăcerea numai în locurile greşite. Nu este inteligent, căci altfel ar fi învăţat deja acest mare adevăr despre dăruire. Dar ego-ul este doar o programare, care nu se poate schimba de la sine. Programarea care este ego-ul nu evoluează, oricum, nu în vreun mod semnificativ. Ego-ul nu va deveni în cele din urmă Sinele divin. Nu asta se întâmplă în evoluţia spirituală. Ego-ul nu evoluează în Sinele divin. Mai degrabă, ego-ul şi Sinele divin coexistă şi, în diferite momente ale evoluţiei tale, unul îl va domina pe celălalt.

Până când nu avansezi destul din punct de vedere spiritual, ego-ul va predomina. La începuturile evoluţiei, nu prea conştientizezi că te poţi comporta altfel decât cum o face ego-ul. Pe măsură ce evoluezi de-a lungul mai multor vieţi, încep să ţi se deschidă mai multe opţiuni pe lângă programarea egotică sau de altă natură. Îţi dezvolţi judecata obiectivă a propriului comportament şi, odată cu ea, vine şi o anumită libertate de alegere.

Asemenea unui muşchi care devine mai puternic cu ajutorul exerciţiilor fizice, cu cât alegi mai des în mod conştient acele comportamente ce nu sunt programate egotic, cu atât mai uşor devine să le alegi şi altă dată.

Trebuie să înveţi să fii non-egotic. Trebuie să înveţi să dăruieşti şi să iubeşti, căci ego-ul, care este setarea ta implicită, în mod firesc, nu dăruieşte şi nu iubeşte.

Trebuie să înveţi să acţionezi ca Sinele divin care, în mod natural, eşti deja. În cele din urmă, după multe vieţi de practică, vei alege predominant conform iubirii şi percepţiei divine, iar ego-ul nu va mai avea atâta influenţă. Într-acolo vă îndreptaţi, iar unii dintre voi au ajuns deja acolo. Asta este iluminarea şi spre ea vă conduce procesul de trezire.

Sunteţi binecuvântaţi să aveţi această capacitate de a alege. Ea face diferenţa între a suferi şi a nu suferi. Fără conştiinţa, obiectivitatea şi iubirea care aparţin Sinelui divin, aţi rămâne pe vecie un ego. Dar nu acesta este destinul vostru. Destinul vostru este să vă treziţi din programarea egotică şi să deveniţi complet ceea ce puteţi fi, un om cristic, cineva în care este vie conştiinţa lui Cristos.

Ce este un om cristic? El poate fi definit pe baza comportamentului, deoarece nu ar putea fi cristic şi asta să nu se observe în comportamentul său. Omul cristic se comportă cu bunătate, compasiune şi cu îngăduinţă, recunoştinţă şi iubire pentru toţi şi pentru viaţă. Omul cristic este ca un spaţiu deschis care acceptă viaţa cu candoare şi reacţionează natural şi spontan, nu cu percepţia alterată a ego-ului. Uneori omul cristic dăruieşte vieţii, alteori omul cristic primeşte de la viaţă, în funcţie de nevoile de moment.

Să vă explic mai bine. Atunci când eşti deschis în faţa vieţii, fără prejudecăţi şi idei despre cum ar trebui să fie sau să nu fie, atunci eşti deschis la ceea ce viaţa îţi aduce prin alţii şi în diverse alte moduri, şi eşti gata să-i oferi vieţii ceea ce îţi cere.

Da, viaţa îţi dă şi îţi cere unele lucruri. Le face pe amândouă. Când eşti trezit sau iluminat, adică un om cristic, eşti conştient de ceea ce îţi dăruieşte şi de ceea ce îţi cere viaţa. Asta devine foarte clar. Numai ego-ul este confuz, dar viaţa este destul de limpede în această privinţă, dacă eşti atent.

Viaţa vă dăruieşte zilnic în multe feluri. Vă dă viaţă prin corpul vostru. Vă pune în relaţie cu cei care vă sunt ajutoare şi învăţători. Vă sprijină prin ocaziile de a munci şi de a dărui altora. Şi vă oferă aerul, apa şi alte mijloace de subzistenţă de care corpul vostru are nevoie. Viaţa vă dăruieşte mereu viaţă.

Toate acestea alcătuiesc ceea ce voi numiţi “viaţa personală”, dar viaţa nu este chiar a voastră. Nu este meritul vostru. Însăşi Viaţa este cea care vi le oferă şi face posibil ca voi să existaţi şi să aveţi o aşa-zisă “viaţă” proprie.

Însă ego-ul îşi asumă meritele pentru toate, deşi nu are nimic de-a face cu aceste daruri sau cu desfăşurarea naturală a vieţii. La schimb, viaţa vă cere şi ea ceva. Vă cere să respiraţi aerul, să beţi apa, să vă hrăniţi şi să profitaţi de conexiunile şi oportunităţile pe care vi le oferă. La ce bun ca viaţa să vă ofere aceste lucruri, iar voi să nu le primiţi?!

O mare parte din ce vă pretinde viaţa este, pur şi simplu, să primiţi ceea ce vă dă. Pare simplu, dar ego-ul complică acest schimb natural cu viaţa. Adeseori, ego-ul fie trece cu vederea ceva ce i se oferă, fie îl respinge din cine ştie ce motive. Iar asta tulbură curgerea vieţii. Şi atunci viaţa trebuie să se adapteze.

De exemplu, dacă nu primiţi aerul pe care viaţa vi l-a oferit, din cauza unei afecţiuni a organismului sau dacă cineva a poluat aerul – ceea ce se întâmplă când omul nu este conectat la fluxul vieţii – atunci viaţa se adaptează la situaţie, atrăgându-vă atenţia prin durere, poate, sau printr-o problemă de sănătate care trebuie rezolvată. Dar chiar şi atunci, viaţa vă oferă ceva, vă spune ceva ce trebuie să ştiţi.

Sau dacă cineva v-a oferit o oportunitate şi nu profitaţi de ea, atunci viaţa v-o poate readuce sub o altă formă sau poate bloca direcţia în care vă îndreptaţi, dar care nu este compatibilă cu respectiva oportunitate. Viaţa ştie care este cea mai bună orientare pentru voi şi vă aduce ceea ce aveţi nevoie în acea direcţie. Dar trebuie să fiţi dispuşi să primiţi ceea ce vă pune în faţă. Trebuie să profitaţi de ocaziile propuse de viaţă şi să mergeţi în direcţia în care ea vă îndreaptă.

Da, viaţa vă îndreaptă într-o anumită direcţie, de obicei, oferindu-vă câte ceva. Vă oferă indicatoare de direcţie, oportunităţi şi beneficii care vă atrag să mergeţi către acea direcţie, precum şi oameni care vă ajută să mergeţi într-acolo şi să vă fie bine. Dar trebuie să fiţi dispuşi să spuneţi “da” la ceea ce vă oferă viaţa, să primiţi ceea ce vă oferă Viaţa.

V-aţi putea întreba “cine s-ar putea opune unor astfel de beneficii şi de ce?” şi este o întrebare bună. Nu are sens să nu te duci acolo unde îţi este bine. Dar ego-ul nu vede lucrurile limpede. El înţelege aiurea şi interpretează greşit viaţa, din cauză că are propriile sale idei. Aceste idei vă împiedică să primiţi ceea ce vă oferă viaţa, pentru că s-ar putea să nu prea semene cu concepţiile ego-ului – cel care presupuneţi că aţi fi. Ego-ul are o perspectivă îngustă, crede că viaţa ar trebui să arate într-un anumit fel şi nu este deloc flexibil în această privinţă. Ego-ul vrea să fii mereu în vârf, să ai putere şi control, să câştigi mereu şi să ai tot ceea ce îţi doreşti şi oameni care te iubesc şi te venerează. Nu-i aşa că este egocentric, dacă nu chiar narcisist?! Ego-ul este narcisist, iar narcisiştii nu sunt niciodată fericiţi. Ei nu au niciodată parte de suficientă atenţie, adoraţie, putere, control, bani, faimă sau oricare dintre lucrurile dorite de ego, pentru că ceea ce vrea ego-ul este o cerere nerealistă de la viaţă. Viaţa nu îi oferă ego-ului tot ceea ce îşi doreşte, dar nu pentru că ar fi rea sau crudă, ci pentru că ego-ul greşeşte dorindu-şi astfel de lucruri. În acest sens, viaţa este bună. Asemenea unui părinte care nu îi dă copilului toate bomboanele pe care le vrea, nici ea nu îi dă ego-ului tot ceea ce îşi doreşte. Şi tot asemenea unui părinte bun, care îi dă copilului ceea ce are nevoie, la fel face şi viaţa. Îţi dă ceea ce ai nevoie şi ceea ce este bun; este o binecuvântare, un dar.

Totuşi, dacă eşti fixat pe o dorinţă a ego-ului în locul a ceea ce îţi aduce viaţa, atunci nu vei fi niciodată mulţumit şi împăcat şi, mai rău, probabil că nu vei fi capabil să primeşti şi să profiţi de ceea ce îţi aduce ea. De aceea, oamenii trec adesea cu vederea bunătatea şi binefacerile vieţii. Ei aşteaptă şi doresc ceea ce vrea ego-ul în ciuda a ceea ce se iveşte concret în viaţă. Au alte idei faţă de ceea ce le pune în faţă viaţa şi atunci nu apreciază şi nici măcar nu observă ceea ce le aduce ea. Asta este condiţia umană.

Sunteţi ca o cană. Când sunteţi plini cu ideile voastre, ideile ego-ului, nu mai rămâne loc pentru ca viaţa să vă umple în felul ei. Nu mai există spaţiu şi pentru alte posibilităţi. Nu sunteţi deschişi, ci închişi. Sunteţi deja umpluţi până la refuz, ca să zicem aşa, iar Cristos nu are cum intra în inima voastră.

Dar ce legătură are asta cu Cristos?! Vă spun eu. Ego-ul vă captivează cu ideile, visele şi dorinţele sale, iar atunci nu mai rămâne loc pentru alte posibilităţi, unele pe care poate că nu le-aţi luat în considerare sau pe care nici nu le-aţi crezut posibile. Obiectivele voastre sunt deja stabilite, perspectiva voastră este stabilită, dar acestea sunt obiectivele şi perspectiva ego-ului. Sunteţi convinşi de ceea ce credeţi şi nu puneţi la îndoială aceste convingeri sau nu priviţi viaţa decât prin prisma lor.

Problema este că perspectiva ego-ului asupra vieţii este antiteza modului în care trăieşte omul cristic. Spre deosebire de ego, omul cristic nu pretinde să ştie ce se va întâmpla în viaţă sau ce ar fi mai bine pentru el. El sau ea nu trăieşte în funcţie de dorinţele obişnuite. Omul cristic crede în viaţă, în bunătatea vieţii şi are încredere în ce-i aduce această bunătate. Nu credinţele, imaginaţiile, visele şi dorinţele sunt cele care îi modelează viaţa. Omul cristic îi permite vieţii să-i modeleze viaţa. Credinţele, închipuirile, visele şi dorinţele, mult prea des, stau în calea trăirii reale a vieţii, a trăirii ei cu prospeţime şi a deschiderii faţă de tot ceea ce aduce ea.

Omul cristic nu pune mare preţ pe credinţele sale şi alte gânduri, fiind conştient că nu sunt deloc ale lui şi, prin urmare, nu au importanţă. Mulţi dintre voi sunteţi încă prinşi în capcana condiţiei umane, prinşi în percepţiile egotice asupra vieţii. Dacă doriţi cu adevărat să vă eliberaţi de aceste percepţii, atunci renunţaţi la ele, renunţaţi la credinţele, imaginaţiile, visele şi dorinţele voastre – majoritatea aparţinând ego-ului – şi doar observaţi ceea ce vă aduce viaţa. Atunci veţi începe să trăiţi din nou. Veţi vedea că viaţa vă aduce exact ceea ce aveţi nevoie.

Singurul motiv pentru care nu vi se pare aşa este că nu percepeţi că ceea ce vă aduce viaţa este tocmai lucrul de care aveţi nevoie. Dar ce-ar fi să priviţi altfel?! Ce-ar fi să priviţi lucrurile precum omul cristic?! Viaţa vă aduce întotdeauna ceea ce aveţi nevoie, dar nu ceea ce vrea ego-ul vostru, ci ceea ce aveţi nevoie, ceea ce vrea sufletul vostru. Ceea ce vă aduce viaţa este cadoul ei. Sunteţi liberi să-l acceptaţi sau să-l respingeţi. În funcţie de ceea ce veţi decide ce faceţi cu acest cadou, viaţa voastră va fi fericită sau nu.

Dacă rămâneţi fideli agendei ego-ului, veţi fi fericiţi perioade scurte de timp, iar acea fericire va fi urmată de tristeţe, la fel de previzibil precum noaptea urmează zilei. Veţi fi aruncaţi de ego în sus şi-n jos, după cum îşi îndeplineşte el dorinţele sau nu.

Sau puteţi să o luaţi pe calea fiinţei cristice, observând ce lucruri vă oferă viaţa şi apoi primindu-le, spunându-le “da”. Pe această cale te laşi purtat de curent şi spui “da” şi eşti fericit şi împăcat cu orice îţi aduce viaţa.

Dacă vei face asta, cana ta va fi plină de altceva decât idei, credinţe, vise şi dorinţe. Va fi plină de iubire, bucurie, pace şi mulţumire, care se vor revărsa şi asupra celorlalţi.

Lucrul cel mai plin de satisfacţie pe care îl poţi face este să-ţi dăruieşti celorlalţi iubirea, bucuria, compasiunea, forţa şi pacea. Asta face omul cristic. El sau ea este un om a cărui mulţumire, seninătate, iubire şi bucurie se revarsă şi îi atinge pe ceilalţi şi, în mod magic, îi pune în armonie cu aceste daruri.

Atunci când dăruieşti în acest fel, când cana ta se revarsă cu generozitate, îţi împlineşti destinul divin şi îi ajuţi şi pe alţii să şi-l împlinească pe al lor.

Totul începe cu a primi ce îţi oferă Viaţa, ceea ce presupune să fii deschis şi gol. Goleşte-te de convingeri, imaginaţii, vise şi dorinţe şi descoperă cum este să fii un om cristic şi să ai o viaţă miraculoasă.

Viaţa devine miraculoasă atunci când spui “da” vieţii care se desfăşoară în faţa ochilor tăi. Observă ce îţi aduce viaţa şi vei şti cum să te mişti, iar această mişcare va fi o bucurie pentru toţi.

Vă mulţumesc că aţi fost aici, cu mine. Eu sunt cu voi mereu.»

traducere de Răzvan A. Petre
30 ianuarie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=woLiQt38wl4

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în DATA.