<  Cuprins "Despre a trăi în lume"


13. Cum să faci ca iubirea să devină starea ta firească

Capitolul 13, "Cum să faci ca iubirea să devină starea ta firească", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

13. Cum să faci ca iubirea să devină starea ta firească

«Nu există nimic care să nu fie Dumnezeu, Unimea. Acel ceva care este conştient în tine este conştient şi în Dumnezeu şi în toate formele de viaţă. Aceeaşi conştiinţă este în toate. Există o singură conştiinţă. Această conştiinţă este chiar aici, urmărind această discuţie şi simţind ceea ce tu simţi. Această simţire este Dumnezeu care trăieşte această experienţă prin al tău corp-minte. Atât este de aproape Dumnezeu.

Nu există nimic în afara acestei Unimi, iar tu, ca şi orice altceva, eşti chiar Ea şi nu eşti atât de separat de Ea încât să nu o poţi recunoaşte. Poţi simţi unitatea ta cu Tot-ce-există, chiar dacă trăieşti într-un corp uman. Doar că Cel ce recunoaşte această unitate nu este acela ce crezi tu că ai fi. Tu te consideri a fi sinele fals, iar el nu poate cunoaşte Unimea, pentru că sinele fals este doar un concept, nişte idei despre tine însuţi. Cum ar putea acesta să cunoască ceva?!

Aşa că, desigur, nu sinele fals trăieşte Unimea şi, totuşi, o poţi face şi chiar trăieşti Unimea. Însă nu este corect să numim un “tu” pe Acela care simte Unimea, căci ar însemna să fie o entitate separată de Tot-ce-este, stând deoparte. Asta-i problema cu limbajul, care este inerent dualist. Nu există niciun “tu” în afara Unimii. Nu există deloc un “tu”, ci doar Unimea. “Tu” este doar un concept, un constuct mental menit să creeze iluzia că exişti separat de Unime.

Adevărul este că există un singur Ceva care se manifestă ca totul. Acela care a creat totul se manifestă ca acel tot. Aceasta este nondualitatea.

Dar astăzi vreau să vă vorbesc despre dualitate, despre separarea pe care o trăiţi ca fiinţe umane şi ce să faceţi cu suferinţa pe care v-o provoacă adesea. În loc să simţiţi unitatea voastră cu ceilalţi, vă simţiţi ca fiind separaţi de ei şi, din această cauză, iubirea devine atât de dificilă pentru fiinţele umane. Nu vă recunoaşteţi pe voi înşivă în ceilalţi. Este ca şi cum v-aţi privi în oglindă, dar nu v-aţi recunoaşte.

Ego-ul îi vede pe ceilalţi ca pe o provocare la adresa siguranţei şi autonomiei sale, nu ca pe o parte din el însuşi. Aici este problema. Ego-ul nu-i vede pe ceilalţi ca pe el însuşi, nu înţelege adevărul. Aşa că reacţionează ca şi cum ceilalţi ar fi o ameninţare sau o provocare sau, poate, o treaptă pe care calcă pentru a obţine ceea ce vrea. Această perspectivă nu este adevărată, dar este experienţa obişnuită a fiinţelor umane.

Fiinţele umane trebuie să înveţe să iubească şi asta învăţaţi de-a lungul numeroaselor voastre vieţi. Deşi starea voastră naturală este iubirea, totuşi, starea voastră implicită este să nu iubiţi, ceea ce constituie marea voastră provocare. Creierele voastre nu sunt cablate să funcţioneze în starea voastră naturală, ci în starea egotică, cel puţin odată ce vi se dezvoltă ego-ul, adică foarte devreme în viaţă.

Pentru a depăşi starea implicită, trebuie să învăţaţi să alegeţi iubirea în locul ei, iar despre asta vreau să vă vorbesc astăzi, despre cum să alegeţi iubirea şi ce înseamnă ea.

Iubirea este o alegere, dar numai dacă aţi început să fiţi conştienţi de eul vostru egotic, dacă v-aţi trezit o anumită capacitate de a vă detaşa de el şi de a-l observa. Atunci când sunteţi complet cufundaţi şi identificaţi cu sinele egotic – aşa cum sunt mulţi oameni în majoritatea timpului – reacţionaţi la viaţă şi la semeni aşa cum reacţionează ego-ul, fără să vă îndoiţi de această reacţie. S-ar putea să nici nu vă daţi seama că mai există şi un alt tip de reacţie, mai iubitoare şi mai eficientă, sau s-ar putea să nu fiţi în stare să alegeţi iubirea, din cauza condiţionărilor voastre.

Spre onoarea lor, religiile încurajează oamenii să facă această alegere în mod conştient, aşa cum se obişnuieşte într-o societate civilizată. Iar când semenii voştri sunt incapabili să facă această alegere, nu aveţi de ales decât să-i iertaţi, căci nu ştiu ce fac.

La un anumit punct al evoluţiei spirituale, se trezeşte în voi o anumită conştientizare şi obiectivitate legată de ego, ceea ce face posibilă alegerea liberă. Toţi cei de faţă sunteţi binecuvântaţi că aţi ajuns în acest punct, căci altfel nu aţi fi interesaţi de acest mesaj sau aţi fi chiar incapabili să-l înţelegeţi. Cu toţii aveţi puterea de a alege iubirea în locul reacţiei egotice obişnuite, care de obicei nu exprimă iubirea.

Pe calea învăţării de a fi mai iubitor, trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi pentru toate păcatele. A te ierta pe tine însuţi şi pe ceilalţi înseamnă, în mare parte, a nu-ţi mai aminti păcatele din trecut şi a te reconstitui ca nou pe tine însuţi şi pe ceilalţi în fiecare nouă clipă, a nu mai trăi în trecut. Cheia iertării este să nu mai aduci amintirea trecutului în prezent, ci să laşi trecutul în urmă, acolo unde îi este locul.

Progresul pe calea spirituală apare, în mare măsură, atunci când ai învăţat să alegi aspiraţia spre bine în locul impulsului egotic. Nu este atât de dificil să faci această alegere, însă, pentru a deveni opţiunea ta implicită, această alegere trebuie făcută în mod constant, inclusiv şi mai ales în momentele în care îţi vine greu să iubeşti.

Calea spirituală înseamnă să-ţi schimbi starea implicită de la ego la iubire. Poate că mulţi dintre voi nu vă gândiţi la calea spirituală în acest sens. Oare calea spirituală nu înseamnă să devii un iluminat, adică să te ridici deasupra limitelor umane şi să mergi pe apă?! Oare nu este atunci când radiezi şi simţi pacea şi toată lumea este fermecată de prezenţa ta?! Oare nu este atunci când problemele tale dispar şi se pare că obţii orice îţi doreşti?!

Oamenii nu privesc neapărat calea spirituală ca o cale de a deveni mai iubitori. Au alte obiective, alte motive pentru a intra pe o cale spirituală, decât cel de a deveni iubitori. Ei vor să înceteze suferinţa, vor să fie, în sfârşit, mulţumiţi şi fericiţi, vor să se simtă bine în pielea lor, vor să aibă puteri speciale şi control de sine. Acestea sunt interesele ego-ului pentru calea spirituală, dar nu şi raţiunea sufletului de a fi pe cale.

În fond, sufletul vrea să simtă din nou iubirea pe deplin, deoarece, coborând în a treia dimensiune, în materie, a pierdut această cunoaştere, sentimentul de unitate cu totul. Eşti aici pentru a învăţa să iubeşti, nu pentru a fi iubit, aşa cum îşi doreşte ego-ul, ci pentru a manifesta iubirea. Căci aceasta este cea mai mare împlinire şi recompensă şi motivul pentru care ai avut numeroase vieţi pe Pământ.

Poţi învăţa să iubeşti doar practicând iubirea şi trebuie s-o exersezi în fiecare moment. Ai putea citi un milion de cărţi despre iubire, dar, dacă nu o practici, nu vei reuşi să fii iubirea. Trebuie să devii o expresie a iubirii. Este nevoie să-ţi transformi modul în care priveşti viaţa, ceea ce-ţi va transforma şi comportarea.

Aceste învăţături te vor ajuta să-ţi schimbi modul în care priveşti viaţa, convingerile despre viaţă, dar tot va fi nevoie să alegi această atitudine în fiecare moment, iar atunci iubirea va curge. Când nu simţi iubire, atunci fă ceva care să te facă să o simţi şi să fii o expresie a iubirii, o inimă deschisă. Fă această alegere. Stă în puterea ta să-ţi schimbi conştiinţa, pentru că stă în puterea ta să alegi iubirea.

De pildă, te-ai putea opri pentru un moment şi să respiri adânc de câteva ori sau să reciţi o mantră sau o afirmaţie, cum ar fi aceasta: “Totul se desfăşoară exact aşa cum trebuie”. Chiar şi simpla repetare a cuvântului “iubire” sau “pace” te poate rearmoniza cu adevărata ta natură. Făcând oricare dintre acestea, vei destrăma transa indusă de minte, care te ţine departe de natura ta înnăscută, plină de iubire.

Odată ce ai ajuns la iubire sau pace sau oricum ai numi adevărata ta natură, rămâi acolo cât mai mult timp, continuând să observi, pur şi simplu, fără să te mai laşi furat de pălăvrăgeala mentală neîncetată a ego-ului. Iar atunci când oscilezi şi te trezeşti din nou prins de vocea din cap şi nu mai rezonezi cu iubirea, atunci alege din nou iubirea. Nu contează cât de des te captivează flecăreala minţii. Pur şi simplu, alege din nou iubirea, cât poţi mai bine. Aceasta este lucrarea.

Uneori, s-ar putea să fie nevoie să analizezi cum de ai ieşit din armonia cu iubirea, ce gând egotic tocmai ai crezut din greşeală, cum de te-ai lăsat prins de viziunea ego-ului. În fiecare clipă, trebuie să fii foarte vigilent şi hotărât să observi ce se află în câmpul conştienţei. Întreabă-te “La ce dau eu atenţie acum?”. Dacă dai atenţie vocii din minte, care este vocea ego-ului, a condiţionărilor, atunci poţi aluneca uşor în identificarea cu sinele fals. Şi atunci, iată-te, din nou, rătăcit în negativitate şi egocentrism.

Când observi asta, tot ce poţi face este să o iei de la capăt, alegând din nou iubirea. Întotdeauna va exista un nou moment în care poţi alege iarăşi. Nu contează ce ai ales în trecut. Contează ceea ce alegi acum. Toate greşelile din trecut îţi sunt iertate instantaneu atunci când alegi iubirea acum.

Desigur, întotdeauna ai fost iertat de Sus. Mai trebuie doar să te ierţi şi tu, ceea ce înseamnă să renunţi la acel “tu” care a greşit. Iartă şi uită, renunţă la sinele fals – care este format din toate gândurile despre tine însuţi – şi vei reveni în aliniere cu adevăratul Sine.

Pentru a reuşi, trebuie să te angajezi să iubeşti acum, să fii iubitor în acest moment. Într-un fel, te naşti din nou în fiecare clipă. O poţi lua de la capăt oricând, alegând iubirea, acum.

Continuând, în mod programatic, să răspunzi vieţii cu iubire, adică cu bunătate, acceptare, compasiune şi recunoştinţă cât mai des posibil, vei vedea şi rezultatele. Atunci va deveni din ce în ce mai uşor să simţi iubirea şi să fii iubitor. Cu cât exersezi mai mult să fii iubitor, cu atât mai uşor devine. Aşa vei face din iubire starea ta implicită.

Poţi face câteva lucruri pentru a aduce iubirea mai aproape de tine şi s-o poţi alege mai uşor. Primul ar fi să meditezi zilnic. Al doilea ar fi să exersezi dăruirea iubirii către obiectele neînsufleţite. Uneori, să dăruieşti iubire obiectelor, în special celor frumoase, este mai uşor decât să dăruieşti iubire fiinţelor umane, deoarece majoritatea oamenilor au multe idei care îi despart şi care împiedică curgerea iubirii. Deci practica iubirii obiectelor este un prim pas să-ţi poţi iubi semenii atunci când nu-ţi prea vine să-i iubeşti.

Dăruieşte iubire cerului, copacilor, câinelui tău, culorii roşii, avionului zgomotos, albinelor care zumzăie, pământului care te ţine, mâinilor tale, care fac atât de multe pentru tine, aerului care te energizează. Dăruieşte iubire oricărui lucru care intră în câmpul atenţiei tale. Această iubire, recunoştinţă şi apreciere pentru ceea ce există este secretul unei vieţi fericite. Ţi se oferă atât de multe! Fii conştient de acest lucru, iartă şi uită, renunţă la orice nu există aici-acum şi la dorinţa ta ca lucrurile să fie altfel. Observă şi iubeşte ceea ce este.

Practica dăruirii iubirii îţi va schimba viaţa, pentru că este opusul a ceea ce face ego-ul. Ego-ul economiseşte iubirea şi găseşte motive pentru asta. Nimic nu este niciodată suficient de bun. Ego-ul observă defectele şi imperfecţiunile din lucruri şi oameni, nu perfecţiunea inerentă a tuturora.

Dăruind iubire, vei neutraliza şi opri acţiunile ego-ului şi îţi vei dezvolta capacitatea de a privi aşa cum priveşte Dumnezeu, care vede perfecţiunea inerentă a tuturor lucrurilor. Dumnezeu iubeşte totul aşa cum este, oricum se arată viaţa. Şi aceasta este misiunea ta în această viaţă, să iubeşti aşa cum iubeşte Dumnezeu, să iubeşti totul aşa cum este, oricum s-ar înfăţişa pe moment, căci se va schimba în curând. Iubeşte realitatea, iubeşte viaţa reală, iubeşte felul în care viaţa se arată acum. Poţi să îţi iubeşti şi imaginaţia şi chiar vocea din mintea ta. Numai să nu rămâi în ea. Trăieşte în realitate, în corpul şi simţurile tale, aici-şi-acum.

Aici-şi-acum este tot ceea ce ai, tot ce este real, asta-i tot ce poate avea cineva vreodată. Viaţa se arată aşa cum se arată ea acum. Accept-o sau respinge-o. Este alegerea ta. Poţi să o accepţi aşa cum se arată, spunându-i “da” şi iubind-o aşa cum este. Sau poţi să o respingi şi să fii nemulţumit. Aceasta este singura ta posibilitate de alegere, din cauză că nu poţi stabili tu ca viaţa să fie altfel. Singura opţiune pe care o ai este cum vei reacţiona la felul în care se arată lucrurile: cu iubire sau fără iubire; cu recunoştinţă sau cu nemulţumire; aşa cum ar face Dumnezeu sau cum ar face ego-ul.

Ego-ul îţi dă impresia că ar exista o altă variantă, o altă posibilitate, că viaţa ar putea sau ar trebui să fie altfel decât cum este. Dar este o minciună. Nu poate fi altfel şi nici nu ar trebui. Cine este acela care crede că viaţa poate sau ar trebui să fie altfel decât este? Ego-ul nu-i deloc umil. Se crede a fi centrul universului. Crede că viaţa poate şi ar trebui să fie altfel decât este, în conformitate cu dorinţele şi nevoile sale presupuse – şi de aici apare suferinţa.

Pentru a putea să răspunzi vieţii cu iubire, sunt necesare două lucruri: să accepţi şi să permiţi. Acceptă ceea ce este, acceptă că este aşa cum este şi permite ca totul să fie aşa cum este. Făcând aceste două lucruri, te vei putea deschide faţă de experienţa pe care o trăieşti şi să fii pe deplin prezent în momentul respectiv, în loc să te rătăceşti în realitatea virtuală a minţii. Iar dacă îţi vine greu să accepţi ceva neplăcut, atunci, pur şi simplu, acceptă că ai nişte dificultăţi cu acel lucru şi apoi acceptă că, deocamdată, lucrurile sunt aşa cum sunt. Acceptă realitatea şi lasă ca totul să fie aşa cum este. Aşa îţi vei regăsi drumul înapoi Acasă, spre iubire.

Această îngăduinţă îţi permite să te relaxezi şi să-ţi păstrezi inima deschisă, putându-te reconecta cu iubirea specifică naturii tale divine.

Dacă alegi iubirea, nu înseamnă însă că trebuie să iubeşti sau măcar să îţi placă orice a existat sau va exista vreodată de-a lungul timpului. Ar fi o sarcină prea grea. Nici măcar nu trebuie să îţi placă ceea ce trăieşti acum, ci trebuie doar să accepţi că trăieşti asta acum, pentru moment. Având această atitudine, iubirea pentru viaţă specifică naturii tale divine va putea să curgă. Este singurul lucru raţional pe care-l poţi face.

Oare cât de greu este să iubeşti felul în care se prezintă lucrurile în acest moment?! Cum străluceşte lumina, cum arată masa, cum arată cerul, cum se simte scaunul de sub tine, cum se aude frigiderul... Oare cât de greu este să accepţi realitatea, experienţa ta reală aici-şi-acum, nu experienţa din realitatea virtuală a minţii a acelui “tu” care presupui că ai fi?! Ceea ce este greu de acceptat şi îţi provoacă suferinţă este diferenţa dintre ideile tale despre cum crezi că ar trebui sau ar putea fi viaţa ta faţă de felul în care este ea în mod real. Tocmai ideile tale despre viaţa ta te fac să suferi şi te îndepărtează de iubire.

De exemplu, dacă ai cancer, nu trebuie să iubeşti faptul că ai cancer, ci doar să iubeşti experienţa pe care o ai în acest moment. “Am cancer” este o poveste care te împiedică să trăieşti plenitudinea, frumuseţea şi sacralitatea acestui moment şi a oricărui moment, aşa cum se arată el. Iubirea este starea ta naturală. Dacă n-ai avea acele idei despre cum ar putea sau ar trebui să fie viaţa, mai ales viaţa ta, te-ai putea cufunda cu uşurinţă în iubirea pe care natura ta divină o are pentru viaţă-aşa-cum-este. Starea ta naturală este plină de iubire. În mod natural, eşti îndrăgostit de viaţă aşa cum se arată ea aici-şi-acum. Viaţa este o minune, un miracol, un mister şi un mare dar.

Alegeţi să iubiţi ceea ce aveţi în faţă aici-şi-acum, căci alternativa nu vă va oferi niciun beneficiu şi nu serveşte niciunui scop. Dacă, opunându-vă vieţii, aţi fi putut obţine ceea ce vă doriţi, aţi fi avut cu toţii tot ce v-aţi dorit vreodată. Dar opunându-vă vieţii, nu ajungeţi nicăieri şi vă secătuieşte bucuria şi iubirea înnăscută. Este zadarnic să vreţi ca viaţa să fie altfel decât cum este ea acum. Este eficient să iubiţi viaţa exact aşa cum este acum. Când veţi înţelege cu adevărat şi clar acest lucru, veţi fi liberi, adică liberi să iubiţi şi să trăiţi în iubire. Acesta este destinul vostru, scopul tuturor încarnărilor voastre umane.

Vă rog să faceţi tot ce puteţi pentru a alege iubirea în fiecare moment. Învăţăturile mele s-au referit întotdeauna la iubire, pentru că iubirea este natura, esenţa acestei Conştiinţe unice, a Unimii. Iar eu şi alţii ca mine vă trimitem iubire în fiecare moment. Iubirea animă universul, ceea ce este o veste foarte bună.

Vă rog, acceptaţi să primiţi această iubire şi să o simţiţi şi să fiţi iubirea în lume. Vă mulţumesc pentru dedicarea voastră faţă de adevăr. Eu sunt cu voi mereu.»

traducere de Răzvan A. Petre
7 februarie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=TID-uWAweyQ

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 13 octombrie 2019.