<  Cuprins "Despre a trăi în lume"


18. Cum să-ţi vindeci mintea

Capitolul 18, "Cum să-ţi vindeci mintea", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

18. Cum să-ţi vindeci mintea

«Din cauză că majoritatea oamenilor, inclusiv copiii, se raportează la lume prin prisma ego-ului lor, în cea mai mare parte a timpului, de aceea este necesară vindecarea.

Dacă nu aţi privi lumea prin această lentilă egotică, ci aşa cum este ea de fapt, atunci vindecarea nu ar fi necesară. Într-un fel, vă faceţi rău singuri, pentru că percepeţi greşit, inexact, fals. Vă interpretaţi şi vă înţelegeţi greşit experienţele sau, mai degrabă, ego-ul vostru o face.

Aceste convingeri sau concluzii eronate sunt cauza durerii emoţionale a oamenilor, care se cere vindecată.

Nu este surprinzător faptul că aceste convingeri eronate sunt vindecate, în mare parte, prin înţelegerea adevărului, inclusiv adevărul că interpretaţi greşit ceea ce trăiţi.

Această interpretare greşită este foarte frecventă şi devastatoare în copilărie, căci copilul nu prea înţelege cum este viaţa şi are o tendinţă de a se învinovăţi atunci când cei din jur sunt furioşi sau nefericiţi.

Să vă dau un exemplu, unul foarte obişnuit. Atunci când mama unui copil este nefericită şi stresată, această negativitate şi acest stres sunt preluate şi de copil. Copilul este învelit în atmosfera psihică negativă creată de starea de conştiinţă egotică a mamei, atâta timp cât durează ea şi atâta timp cât copilul se află în preajma mamei. Iar asta îl împiedică pe copil să se conecteze cu propria sa natură divină.

În plus, nefericirea şi stresul mamei o fac să se poarte rareori cu copilul într-un mod iubitor, jucăuş, relaxat şi blând. Şi pentru că este mereu grăbită, îl repede şi pe copil. Acest lucru nu creează copilului doar stres, ci şi anxietate, căci această atmosferă sugerează faptul că viaţa este periculoasă şi dificilă, fiindcă aşa simte mama că ar fi viaţa.

Ca urmare, copilul dezvoltă temeri şi un sentiment de neajutorare, deoarece copilul este, prin natura sa, relativ neajutorat şi acest lucru este agravat de faptul că depinde de o mamă care se teme de viaţă, care îşi duce cu greu la capăt responsabilităţile şi care este nefericită.

Acesta este modelul copilului despre cum este viaţa şi cum să se descurce în viaţă. În aceste condiţii, copilul trage multe concluzii negative despre viaţă, care sunt stocate în subconştient şi îi vor conduce comportamentul de acum înainte.

În acest exemplu, copilul nu a fost abuzat, dar dacă se mai întâmplă şi asta, copilul va trage şi mai multe concluzii negative despre viaţă şi despre el însuşi. „Sunt rău, sunt prost, nu sunt suficient de bun, nu sunt demn de a fi iubit. Nu numai că viaţa nu este bună sau sigură, dar nici eu nu sunt bun sau protejat”. Acestea sunt nişte concluzii devastatoare asupra psihicului.

Un copil nu are posibilitatea să vadă viaţa printr-o lentilă mai obiectivă, una care să includă întregul adevăr al situaţiei. Copilul trage concluzii pe baza perspectivei sale limitate. Copilul nu are capacitatea mintală să concluzioneze: „Mama este doar obosită şi stresată. Asta nu are nimic de-a face cu mine. Totul va fi bine. Sunt în regulă”. Unui copil nu-i vin în minte astfel de gânduri liniştitoare şi adevărate. Copilul nu are acces la această perspectivă mai largă, la adevărul complet, decât dacă un adult îi vorbeşte în acest fel. Asta învaţă omul pe măsură ce se maturizează.

Nu numai copiii, ci şi adulţii ajung la concluzii greşite care îi fac să sufere inutil. Se întâmplă tot timpul, de obicei fără să vă daţi seama. Atunci când vă simţiţi groaznic, s-ar putea să nu fiţi conştienţi că singuri v-aţi făcut să vă simţiţi groaznic, din cauză că aţi crezut ceva despre cineva sau despre ce s-a întâmplat care nu înfăţişa întregul adevăr. Şi aţi omis tocmai ceea ce v-ar fi permis să vă relaxaţi şi să fiţi împăcat cu acea persoană sau întâmplare. Poate fi dificil să vă daţi seama de întregul adevăr.

Unul dintre motive este faptul că aţi învăţat să vă filtraţi experienţa prin intermediul concluziilor eronate din copilărie. De exemplu, dacă aţi ajuns la concluzia că nu sunteţi foarte deştept, atunci este probabil să interpretaţi ceea ce spune cineva sau ce se întâmplă ca pe o dovadă în acest sens. Ego-ul caută să găsească mereu argumente la concluziile trase în copilărie, pentru a dovedi că nu a greşit atunci. Şi uite aşa, condiţionările tind să se autosusţină şi să se perpetueze.

Convingerile greşite se întreţin, de asemenea, şi prin faptul că devin profeţii care se auto-împlinesc. Ce vreau să spun prin aceasta este că, atunci când ai tras o anumită concluzie despre tine, te comporţi într-un anumit mod faţă de viaţă şi faţă de ceilalţi, ceea ce face ca viaţa, de obicei prin intermediul altor oameni, să îţi confirme punctul de vedere.

De exemplu, dacă crezi că nu eşti deştept, atunci te comporţi ca şi cum nu ai fi deştept. Te minimalizezi, nu încerci să faci lucruri dificile, de teama eşecului, şi nu aspiri la ocazii care crezi că te depăşesc. Iar asta garantează că nu vei primi respectul sau oportunităţile pe care le meriţi, pentru că ceilalţi, probabil, te vor crede pe cuvânt. Şi astfel, nu vei progresa sau nu vei învăţa atât de mult pe cât ai putea dacă ai accepta nişte provocări şi ai exersa noi abilităţi.

Credinţa că nu eşti deştept este chezăşia că nu vei aspira sau nu te vei întinde mai mult de ideea limitată pe care o ai despre tine însuţi. Îţi pui singur limite, neînţelegând că tocmai convingerile despre tine însuţi te-au limitat, nu inteligenţa ta, nici viaţa şi nici ceilalţi.

Viaţa îţi împlineşte profeţia că eşti limitat fiindcă nu ai fi inteligent. Însă adevărul este că singur te-ai limitat, pur şi simplu, gândind că nu eşti deştept. Nu ai nicio vină, ci aşa funcţionează psihologia umană. Aceste procese se desfăşoară la un nivel subconştient.

Orice proces de vindecare necesită să conştientizezi ceea ce nu conştientizai înainte, să aduci la lumina conştiinţei ceea ce operează la nivel subconştient.

Din acest motiv, psihoterapia prin dialog poate fi utilă. Devii conştient de concluziile greşite la care ai ajuns când erai copil, ceea ce îţi dă putere.

Însă înţelegerea nu este de ajuns. Mulţi oameni sunt conştienţi că nu au o părere bună despre ei înşişi sau că au diverse convingeri negative, dar asta nu schimbă neapărat modul în care se simt. Conştientizarea sau înţelegerea este doar primul pas spre vindecare. Următorul pas este vindecarea acelor convingeri negative. Iar esenţial în acest sens este să vezi întregul adevăr, nu doar să devii conştient de convingerile eronate ale ego-ului, ci să incluzi şi perspectiva Sinelui divin.

Iată cum poţi recunoaşte întregul adevăr. Întregul adevăr, întotdeauna, te face să te simţi mai bine decât un adevăr parţial sau o minciună. După cum am mai spus de atâtea ori, adevărul îţi aduce relaxare şi pace, iar în această stare, iubirea curge nestingherită. Ego-ul, vocea din capul tău, spune doar o parte din adevăr, motiv pentru care te simţi atât de prost. Vocea din cap îţi spune că eşti limitat şi cu defecte, ceea ce este adevărat, desigur, şi îi judecă pe ceilalţi într-un mod similar. Doar subliniază negativul, fără a evidenţia şi pozitivul.

Ego-ul omite jumătate din adevăr, asta înţeleg eu prin adevăr parţial. Ego-ul etichetează şi cataloghează oamenii fără să recunoască Divinul din ei. Ego-ul trece cu vederea Divinul, care luminează viaţa în modalităţi miraculoase şi minunate, căci Divinul este cel care vindecă.

Ego-ul nu trafichează doar adevăruri parţiale, ci şi minciuni sadea. Un adevăr parţial este deja o minciună, ceea ce pune destule probleme, numai că o mare parte din ceea ce spune ego-ul este de-a dreptul neadevărat, şi este important să observăm asta. Adevărurile parţiale sunt foarte dificil de depistat, dar chiar şi minciunile flagrante sunt greu de dibuit, dintr-un motiv simplu: sunteţi programaţi să credeţi gândurile care vă trec prin minte.

Este important să vă daţi seama de asta, pentru că această realizare este cheia către libertate. Examinaţi-vă gândurile şi observaţi cât de inutile, nechibzuite şi neadevărate sunt ele, realmente. Până nu veţi înţelege acest lucru, vă va fi greu să vă detaşaţi de vocea din cap. Veţi crede că trebuie să daţi atenţie pălăvrăgelii continue din mintea voastră şi nu vă veţi detaşa de ea.

Remediul pentru minciunile şi adevărurile parţiale pe care le spune vocea din capul vostru este să vedeţi că sunt minciuni şi apoi să reîncadraţi acele gânduri.

Reîncadrarea (reframing) este un termen care semnifică a privi acele gânduri printr-o lentilă mai mare, adoptând o viziune mai cuprinzătoare, făcând un pas în spate şi zoom de depărtare. Reîncadrarea este o modalitate de a vindeca convingerile negative prin includerea întregului adevăr, a viziunii de ansamblu.

De exemplu, dacă îţi vine gândul “Chiar că am dat-o în bară”, această judecată, ca toate judecăţile, este o poveste, un adevăr parţial. Poate fi adevărat că nu te-ai ridicat la înălţimea aşteptărilor, a unui ideal din mintea ta, sau că nu ai dat tot ce aveai mai bun, adică ce crede mintea ta că ar însemna “mai bun”. Problema este că asta crezi că te şi caracterizează, de exemplu, “Sunt prost, incapabil, insuficient de bun”, ceea ce ar fi o concluzie incompletă şi, prin urmare, inexactă.

Adevărul mai larg, întregul adevăr este că a fost ce a fost, iar acum nu mai este. S-a terminat, aparţine trecutului şi nu-ţi rămâne decât să mergi mai departe şi să conştientizezi că ai învăţat ceva din asta. Şi oare cum ai putea să nu tragi nişte învăţături din ceva, din orice?!

Asta înseamnă să fii bun cu tine însuţi şi exprimă şi adevărul. Observă cum acest adevăr îţi permite să te relaxezi şi să fii împăcat.

Acel eu, pe care încerci să îl modelezi şi să-i creezi o imagine perfectă, nu există. Asta-i, de asemenea, adevărat. Ideile pe care le ai despre cum ar trebui să fii sau cum ai putea fi sunt doar nişte idei. În orice moment, eşti aşa cum eşti. Şi, în orice moment anterior, a fost ceea ce a fost. Iar în alt moment viitor, va fi altceva diferit.

Nu există un sine permanent. Acel sine care crezi că ai fi este alcătuit din gânduri mereu schimbătoare, deşi oarecum repetate, despre tine însuţi. Iar povestea ta curentă despre tine şi viaţa ta este doar o născocire. Ai inventat-o în minte şi apoi suferi când nu te ridici la înălţimea ideilor şi viselor tale. Acesta este sinele fals.

Dacă nu vrei să suferi, trebuie să nu mai continui să-ţi recreezi sinele fals. Trebuie să încetezi să-ţi întăreşti sinele fals prin gânduri. Şi trebuie să nu mai crezi că tu ai fi sinele fals.

Trebuie să vezi întregul adevăr. Eşti o scânteie din Dumnezeu deghizată sub forma unei fiinţe umane. Să realizezi acest lucru înseamnă suprema vindecare. Eşti vindecat atunci când sinele tău fals este vindecat. Iar sinele fals este vindecat atunci când vezi că nu există şi că nici nu a existat vreodată. Sinele fals nu a fost altceva decât gânduri despre tine, doar gânduri, iar gândurile nu sunt reale. Doar Sinele Divin este real.

Pentru a ajunge la această realizare, s-ar putea ca, mai întâi, să fie nevoie să lucrezi întru vindecare, spunându-ţi o poveste mai pozitivă despre tine însuţi, înlocuind gândurile negative despre propria persoană cu unele pozitive. Atunci sinele fals se va apropia ceva mai mult de adevărul naturii tale divine.

Sinele divin are doar calităţi pozitive, prin urmare, cu cât recunoşti mai multe astfel de calităţi în tine, cu atât mai uşor te poţi alinia cu Sinele tău divin. Adevărul este că eşti divin. Eşti făcut din iubire, eşti plin de compasiune, eşti curajos şi puternic. Dacă nu ai fi astfel, nu ai putea manifesta iubirea sau compasiunea sau curajul sau oricare dintre celelalte calităţi ale naturii tale divine. Dar poţi, şi iată că le manifeşti.

Dacă incluzi şi aceste calităţi în imaginea de sine, vei vedea întregul adevăr despre tine însuţi. Da, ai defecte, eşti imperfect şi faci greşeli. Toată lumea face greşeli. Dar eşti, de asemenea, capabil de o mare nobleţe, bunătate, curaj, putere şi înţelepciune. Aceasta este partea de adevăr care trebuie inclusă.

Aşa se vindecă falsul sine, înţelegând întregul adevăr despre tine însuţi. Eşti atât uman, cât şi divin. Eşti amândouă, nu doar uman, nu doar cu defecte, nu doar într-o continuă luptă.

Iartă-ţi greşelile şi recunoaşte întregul adevăr despre tine. Iubirea vindecă. Recunoaşte iubirea dinlăuntrul şi te vei iubi şi îi vei iubi pe ceilalţi şi vei fi fericit.

Vă mulţumesc că aţi fost aici, cu mine. Eu sunt cu voi mereu.»

traducere de Răzvan A. Petre
15 februarie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=0e0-aL8fQe0

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 1 decembrie 2019.