<  Cuprins "Despre a trăi în lume"


19. Ce este fericirea?

Capitolul 19, "Ce este fericirea?", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

19. Ce este fericirea?

«Am vorbit des despre fericire, dar este un subiect destul de important pentru a-i dedica un mesaj. Bineînţeles, toată lumea ştie ce este fericirea. Ştiţi cum este să fii fericit. Cu toate acestea, aş dori să sugerez că există două tipuri de fericire: cea pe care o cunoaşteţi cu toţii şi un tip de fericire mai subtilă, mereu prezentă, care provine din simpla bucurie de a fi viu. Nu toată lumea este conştientă de acest al doilea tip de fericire, dar, din moment ce este mereu prezentă şi disponibilă, pare important să o cunoaştem, în această lume în care tristeţea şi suferinţa sunt atât de răspândite.

Nu sunt prea multe de spus despre acea fericire pe care o cunoaşte toată lumea, dar trebuie să subliniez câteva lucruri pentru a o compara prin contrast cu fericirea mai subtilă de a fi viu. Aspectul cel mai nefericit la fericirea cu care sunteţi familiarizaţi este că nu este întotdeauna prezentă. Ea vine şi pleacă, adesea destul de repede. În plus, acest fel de fericire nu prea depinde de tine.

Motivul pentru care nu depinde de tine este acela că satisfacerea dorinţelor nu stă sub controlul tău – ai observat? De obicei, nu se face legătura dintre dorinţe şi nefericire sau suferinţă. Oamenii sunt convinşi că fericirea înseamnă să obţii ceea ce îţi doreşti, fără să observe toată suferinţa pe care înseşi dorinţele o provoacă pe parcurs.

Oamenii petrec mai mult timp suferind şi luptând decât simţindu-se fericiţi şi împăcaţi. Acest lucru este cauzat de faptul că omenirea se află într-o stare de conştiinţă în care doreşti mereu câte ceva. Aproape în fiecare moment al zilei, vocea din capul tău exprimă o dorinţă. Poate fi formulată sub forma unei preferinţe sau a unei lamentări – “Îmi place”, “Nu-mi place” – dar la baza acestor gânduri se află dorinţa ca ceva să fie într-un anumit fel, de obicei diferit decât cum este deja.

Nu este vina voastră că aveţi astfel de dorinţe. Aşa sunteţi programaţi. Sunteţi programaţi să suferiţi, iar prin gândurile despre ce vreţi şi ce nu vreţi, despre ce vă place şi ce nu vă place sunteţi ţinuţi captivi în această închisoare a suferinţei şi a luptei nesfârşite. Şi rareori vă trece prin minte că asta se petrece. Aceasta este natura programării. Ea operează sub nivelul conştient, pe fundal. Este apa în care înotaţi ca nişte peştişori.

Dar iată că acum aţi devenit conştienţi de ce se petrece. Cărţile s-au dat pe faţă! Şi, acum că ştiţi, nu mai puteţi fi inconştienţi. Şi asta este menit, de asemenea, să se întâmple. La un moment dat, sunteţi sortiţi să vă treziţi din programare, să o vedeţi aşa cum este şi să intraţi într-o nouă relaţie cu ea. Este o relaţie de alegere liberă: sunteţi suficient de conştienţi de programarea voastră, încât puteţi alege să o urmaţi sau nu.

Fericirea cu care sunteţi obişnuiţi este plăcută şi chiar sunteţi meniţi să vă simţiţi bine în acest mod din când în când. Este minunat! Este o binecuvântare să ai momente şi zile în care te simţi euforic, de parcă mergi pe aer, în sfârşit, eliberat de lupta şi disputele specifice stării egotice de conştiinţă, cel puţin pentru o vreme. Ce uşurare este atunci când dorinţele tale sunt, în sfârşit, îndeplinite! Atunci, te poţi relaxa, în sfârşit, şi te bucuri de viaţă – te bucuri de tot. Viaţa pare atât de luminoasă atunci când eşti atât de fericit.

De ce se întâmplă aşa? Pur şi simplu, pentru că îţi place ceea ce există. Ai obţinut ceea ce ţi-ai dorit, iar acum poţi fi, în sfârşit, mulţumit de viaţă, aşa cum este ea. Ce bine ar fi dacă ar şi dura această uşurare a suferinţei, această fericire! Dar nu, nu durează niciodată prea mult. În cele din urmă, vocea din capul tău vine cu alte dorinţe, nemulţumiri şi preferinţe, şi deja eşti pe fugă, străduindu-te să le transpui în realitate. Ce misiune grea!

Încercarea de a face ca viaţa să se conformeze ideilor şi dorinţelor tale este imposibilă, şi totuşi, prea rar înţeleg oamenii asta. În schimb, ei continuă să alerge după dorinţele lor. Cu excepţia anumitor cercuri spirituale, oamenii nu discută despre nebunia de a încerca să faci ca viaţa să se potrivească cu dorinţele tale, ci dimpotrivă: Discută despre ceea ce îşi doresc şi schimbă sfaturi despre cum să obţină ceea ce îşi doresc. Aceasta este forţa ce le dirijează viaţa celor mai mulţi oameni, ceea ce explică de ce atât de mulţi se simt epuizaţi şi nefericiţi, indiferent de câte dorinţe reuşesc să îşi împlinească. Nesfârşita, egoista şi inutila competiţie din lumea modernă urmăreşte, mai ales, satisfacerea dorinţelor.

Trebuie să adaug aici că nu este cu nimic greşit să urmăreşti unele dorinţe. Problema este că nu acesta este rostul vieţii, iar dacă faci din asta scopul suprem al vieţii, nu vei trăi niciodată fericirea adevărată, cel puţin, nu pentru mult timp.

Dacă a-ţi urmări dorinţele nu ar împiedica adevărata fericire, nici măcar nu aş fi adus în discuţie acest subiect. Dar dacă crezi ferm că adevărata fericire constă în satisfacerea dorinţelor, atunci cum te-ai mai îndoi vreodată de acest lucru sau ai căuta fericirea în altă parte?! Tocmai asta-i problema. Mulţi nu caută niciodată în altă parte fericirea mai autentică şi, astfel, nu o vor găsi niciodată.

Când te concentrezi numai pe satisfacerea dorinţelor, nu te vei aventura prea des dincolo de starea egotică de conştiinţă, iar asta ar fi păcat, pentru că viaţa înseamnă mult, mult mai mult decât satisfacerea dorinţelor. Mai există o altă stare de conştiinţă şi un alt mod de a trăi care este motivat şi călăuzit de nişte dorinţe diferite, mai profunde.

Acest alt mod de a trăi, care se numeşte “a fi prezent” sau “a fi trezit”, este atât de neobişnuit, încât adesea se crede că ar fi special şi dificil de atins. Cu toate acestea, deşi extraordinar şi minunat, acest mod de a fi este, de fapt, foarte obişnuit şi realizabil.

Aceste dorinţe sau impulsuri mai profunde, care izvorăsc din sufletul tău, sau din Sinele tău divin, sunt cele menite să-ţi propulseze şi să-ţi ghideze viaţa, nicidecum dorinţele superficiale ale ego-ului, care sunt exprimate de şuvoiul de gânduri. Aceste dorinţe mai profunde le simţi şi reacţionezi la ele în mod natural, fără a gândi. Orice om are dorinţe mai profunde şi orice om reacţionează la ele, într-o anumită măsură. Sunt simţite ca imbolduri, nu ca gânduri. Dacă principalul tău interes şi forţa motivatoare nu sunt dorinţele ego-ului, atunci vei urma în mod firesc dorinţele sufletului, sau ale Inimii.

Ce legătură are asta cu fericirea? Atunci când faptele tale sunt în acord cu planul sufletului şi cu voinţa Tatălui, atunci simţi adevărata fericire. Această fericire mai profundă este steaua ta călăuzitoare şi este foarte diferită de fericirea care vine din satisfacerea dorinţelor ego-ului. Ar trebui să existe un alt cuvânt pentru acest tip de fericire, iar mulţi folosesc cuvântul “bucurie” pentru a indica această fericire mai profundă, aşa că voi folosi şi acest cuvânt.

Bucuria este experienţa subtilă a adevăratei tale naturi. Când eşti în armonie cu adevărata ta natură, simţi bucurie. Această simţire ar putea fi numită, de asemenea, iubire sau pace. Toate acestea sunt calităţi ale adevăratei tale naturi, diferite nuanţe sau faţete ale diamantului adevăratei tale naturi.

Spre deosebire de fericirea ego-ului, bucuria nu este o emoţie umană, ci provine din sfera Divinităţii. Am putea spune că bucuria este octava superioară a fericirii, deoarece bucuria provine din tărâmul subtil, nu din domeniul mai grosier al ego-ului. Bucuria este un semn sau un simptom că eşti în acord cu adevărata ta natură.

Bucuria nu este ceva ce poţi sau trebuie să “obţii”. Ea te deţine deja pe tine. Ea eşti tu. Tu eşti bucuria. Dar bucuria este adesea voalată din cauză că eşti atent în altă parte. Există doar două posibile locuri la care poţi fi atent: fie domeniul mental şi ireal, fie Realitatea, adică ce este real aici-şi-acum – care include lumea subtilă şi bucuria, iubirea, pacea şi celelalte calităţi ale naturii tale divine. Prin urmare, adevărata fericire sau bucurie provine din a da atenţie la orice altceva decât la lumea ireală a minţii, în special mintea egotică, vocea din cap.

Ai putea face asta?! Cât de greu este să fii atent la cer?! La maşinile care trec pe lângă tine?! La vântul care îţi suflă prin păr şi îţi atinge faţa?! La iubirea din inima ta?! La imboldurile subtile de a face ceva?! Cât de greu este să-i acorzi atenţie persoanei din faţa ta, în loc să dai atenţie gândurilor tale despre ea?!

Să acorzi atenţie la ceea ce este real aici-şi-acum nu este greu, dar trebuie să fii conştient de valoarea acestei acţiuni şi trebuie să faci o alegere. Adevărata fericire – bucuria – este o alegere. Alegi la ce dai atenţie.

Mulţi oameni consideră că sintagma “fericirea este o alegere” se referă la ce anume alegi să gândeşti: Să ai gânduri pozitive în locul celor negative. Acest lucru poate fi util, dar gândurile pozitive sunt doar o punte către bucurie, nu destinaţia finală. Gândurile pozitive te conduc dincolo de negativitate, dar nu te scot din domeniul mental. Iar dacă rămâi prins în gânduri, nu vei putea rămâne pozitiv prea mult timp, deoarece este o distanţă foarte mică de la un gând pozitiv la altul negativ.

Există o altă stare în care poţi rămâne în afara minţii, iar gândurile pozitive te pot conduce acolo. Dar, odată ce ai ajuns acolo, trebuie să continui să alegi să rămâi acolo. Acest “acolo” în care alegi să rămâi este Realitatea. Pentru a rămâne în Realitate – pentru a fi prezent la ea – trebuie să alegi să dai atenţie la ceea ce este real, adică la ceea ce se iveşte aici-şi-acum, în afară de gânduri şi emoţii. Dai atenţie la senzaţii, sunete, vederi, mirosuri, gusturi, intuiţii, cunoştinţe, impulsuri, inspiraţii şi calităţile adevăratei tale naturi, care apar în orice clipă. Dacă vei face asta suficient de mult timp, vei trăi bucuria, iar această bucurie va fi mai mult decât suficientă.

Această bucurie, această fericire, este cu adevărat satisfăcătoare. Este simplă, este subtilă şi mereu prezentă. Scopul tuturor vieţilor tale este să ajungi să trăieşti în bucurie. Această bucurie este punctul final; este Acasă, cu majusculă. Este experienţa de a fi, pur şi simplu, prezent la viaţă, de a exista în mijlocul realităţii, aşa cum o simţi aici-şi-acum.

Preţul pe care îl plăteşti pentru bucurie este atenţia, în timp ce preţul pe care îl plăteşti pentru fericirea ego-ului este suferinţa. Ce preferi?! Problema este că ego-ul adoră dramatismul, inclusiv suferinţa. Da, ego-ul iubeşte suferinţa! Îi place să facă pe victima – “Săracul de mine!” – dar ego-ul este atât cauzatorul suferinţei, cât şi victima.

Mintea egotică produce altora suferinţă şi suferă ea însăşi. Dacă nu ar exista vocea din capul tău, fără ea în fundal, nu ar exista durere şi nu te-ai simţi agresat; ar exista numai pace. Dar, aşa cum am spus, ego-ul nu doreşte pacea şi, în măsura în care te identifici cu vocea din cap, pacea nici nu te va interesa.

Totuşi, va veni un moment în care vei dori liniştea mai mult decât spectacolul, iar pacea va fi acolo, aşteptându-te, în tăcere, acolo unde a fost dintotdeauna.

Vă mulţumesc că aţi fost prezenţi aici şi că sunteţi dispuşi să trăiţi simplitatea, pacea şi bucuria momentului de acum. Eu sunt cu voi mereu.»

traducere de Răzvan A. Petre
16 februarie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=EO2XYgOizRk

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 8 decembrie 2019.