<  Cuprins "Despre a trăi în lume"


21. Adevărul despre speranţă

Capitolul 21, "Adevărul despre speranţă", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

21. Adevărul despre speranţă

«Aş dori să vă vorbesc astăzi despre speranţă. S-ar putea să vă surprindă faptul că vă încurajez să aveţi speranţă, deoarece speranţa înseamnă încredere în viitor, iar eu v-am reamintit adesea că doar prezentul există. Viitorul este o fantezie şi o născocire.

Totuşi, pe când frica este o credinţă negativă în viitor şi mai mult decât inutilă, speranţa este o credinţă foarte folositoare. Speranţa este o convingere pozitivă, iar o convingere pozitivă este întotdeauna mai bună şi mai aproape de adevăr decât una negativă.

Valoarea convingerilor pozitive provine din faptul că ele pot acţiona ca nişte punţi către Prezenţă, către a fi, pur şi simplu, aici-şi-acum, unde ai acces la darurile Sinelui tău divin.

Speranţa este utilă, pentru că ea contracarează frica. Speranţa este antidotul contra fricosului de ego. Frica este atotprezentă în starea de conştiinţă egotică şi menţine această stare de iluzie.

Vedeţi voi, frica nu se bazează pe adevăr. Frica este reacţia emoţională a corpului la o credinţă negativă despre un viitor imaginar. Atunci, cum ar putea fi adevărată acea credinţă?! Frica este minciuna ce stă la baza percepţiilor false ale ego-ului şi a iluziilor ţesute de ego. Dacă n-ar fi frica, lumea iluzorie a ego-ului şi toate celelalte minciuni care o susţin s-ar destrăma.

De exemplu, fără cele două temeri fundamentale – că nu veţi supravieţui şi că nu veţi fi iubiţi – dorinţele ego-ului pot fi văzute aşa cum sunt în realitate: nişte născociri. Frica face ca dorinţele voastre să pară reale, importante şi necesare pentru supravieţuirea şi fericirea voastră, când, de fapt, ele nu sunt. Ca urmare, aceste dorinţe vă orientează alegerile şi acţiunile şi, astfel, vă modelează viaţa.

Iată cum vă este modelată viaţa de către frică. Temerile generează dorinţe, dorinţele generează acţiuni şi aceste acţiuni vă modelează viaţa. Acţiunile vă solicită energia şi timpul şi vă definesc viaţa.

Fără aceste frici şi dorinţe, ce ai face? În ce ţi-ai investi energia? Cum ţi-ai folosi timpul? Asemenea întrebări nici măcar nu-ţi vin în minte în starea de conştiinţă egotică. Ţi se pare că nu există altă valoare sau forţă motrice a vieţii decât dorinţele ego-ului. Iar în această stare de conştiinţă, devine prea înfricoşător chiar şi numai să te gândeşti la ce s-ar întâmpla dacă nu ai urmări ceea ce crede ego-ul tău că ai nevoie pentru a supravieţui şi a fi fericit. Şi, din moment ce majoritatea celor din jur chiar lucrul ăsta-l fac, de ce l-ai mai pune la îndoială?!

Frica este motivul pentru care oamenii nu-şi pun la îndoială gândurile, deciziile pe care le iau sau modul în care îşi trăiesc viaţa. Starea de conştiinţă egotică duce la o viaţă lipsită de autoanaliză, în care oamenii se simt adesea la mila întâmplării, pentru că nu văd că în viaţă mai există şi altceva, în afară de încercarea lor de a obţine ceea ce cred ei că au nevoie pentru a fi fericiţi – adică ceea ce crede ego-ul lor că ar avea nevoie.

Dacă iubirea şi unitatea şi evoluţia ar face parte din lista de dorinţe a ego-ului, atunci starea de conştiinţă egotică nu ar fi o problemă. Însă ceea ce ego-ul încearcă să obţină pentru sine, ceea ce preţuieşte el lasă pe dinafară multe din chestiunile cu adevărat importante în viaţă. Şi de aceea starea de conştiinţă egotică nu aduce fericirea de durată. De fapt, nici nu are printre scopurile sale unele dintre cele mai importante lucruri din viaţă: iubirea, evoluţia, serviciul în slujba celorlalţi şi Adevărul, cu majusculă. Dar cel mai rău lucru despre starea de conştiinţă egotică este că, în esenţă, este o stare de frică şi senzaţie de lipsă, care te secătuieşte de bucuria vieţii. Doar în acele rare momente în care ego-ul a obţinut, în sfârşit, ceea ce vrea, atunci apare şi bucuria şi pacea.

Ai vrea să poţi simţi această fericire tot timpul, dar ea nu are cum să existe în starea de conştiinţă egotică. Nu poate să existe o fericire continuă atunci când te stăpâneşte frica, motiv pentru care simţi o senzaţie atât de înălţătoare atunci când chiar reuşeşti să fii fericit.

Fericirea şi frica sunt stări de conştiinţă care se exclud reciproc. De aceea, reuşeşti să te simţi fericit numai atunci când ai ieşit din starea de conştiinţă egotică şi te-ai cufundat în starea Sinelui tău adevărat. În sfârşit, pentru că o anumită dorinţă a fost satisfăcută, eşti în stare să te relaxezi şi doar-să-fii. Eşti împăcat, mulţumit şi lipsit de griji.

Cu toate acestea, de obicei, această senzaţie de mulţumire şi fericire nu durează mult. În scurt timp, ego-ul începe să se teamă de ceva sau se teme să piardă ceea ce tocmai a câştigat. Şi începi din nou să alergi după altceva de care crezi că ai nevoie pentru a fi în siguranţă şi fericit.

Puterea şi valoarea speranţei constă în faptul că îţi oferă acces la această stare de pace şi mulţumire chiar şi atunci când dorinţele tale nu sunt îndeplinite. Simpla speranţă că-ţi vor fi îndeplinite dorinţele cândva, în viitor, te lasă să te bucuri de momentul prezent şi de pacea şi mulţumirea adevăratei tale naturi. Această convingere pozitivă îţi permite să te relaxezi, doar-să-fii şi să trăieşti clipa aşa cum este ea.

Speranţa, credinţa pozitivă în viitor şi, mai ales, încrederea în viaţă în general, este atât o punte către adevărata ta natură sau Prezenţa, cât şi un mijloc de a rămâne acolo. Este puţin ironic că un gând despre viitor te poate ajuta să fii mai prezent, dar acest lucru este valabil pentru toate gândurile pozitive. Ele îţi oferă un răgaz de la frica şi negativitatea ego-ului, ceea ce îţi permite să te relaxezi şi să te laşi dus în experienţa pe care adevăratul tău Sine o are aici-şi-acum. Iar adevăratul tău Sine este întotdeauna fericit, împăcat şi îndrăgostit de viaţă.

Întotdeauna îţi este posibil să simţi adevăratul tău Sine, care se simte minunat aici, pe planeta Pământ. Dar această trăire liniştită, încântătoare şi, totuşi, simplă, este de obicei umbrită de identificarea cu vocea din cap – care îţi provoacă senzaţia că mereu îţi lipseşte ceva şi că nu eşti cum ar trebui să fii, sentimentul că trebuie să te străduieşti să obţii tot ceea ce ego-ul spune că ai nevoie, căci altfel nu va fi de bine. Dar asta nu-i adevărat.

Partea tristă este că, atâta timp cât crezi ce spune ego-ul, nu vei putea să te relaxezi şi doar-să-fii. Te vei strădui mereu să fii cineva şi să realizezi ceva. Acest lucru este epuizant. Tu eşti deja acel cineva care trebuie să fii şi ai deja în tine tot ce ai nevoie pentru a fi fericit şi împăcat.

Desigur, nu-i nimic rău în a realiza diverse lucruri. Adevăratul tău Sine te inspiră să realizezi o mulţime de lucruri, dar în acelaşi timp, te inspiră şi să te bucuri de viaţă, să te odihneşti, să fii fericit, să te distrezi, să iubeşti, să evoluezi, să creezi şi să te conectezi cu Sinele tău dumnezeiesc şi înţelepciunea sa.

Problema cu strădaniile ego-ului este că nu-ţi lasă prea mult timp pentru aceste lucruri esenţiale: contemplarea, doar-a-fi, a iubi, a crea, a râde, a te juca, a creşte şi a te bucura de viaţă aşa cum este ea. Acestea sunt darurile care decurg din a fi în prezent. Deci, dacă nu vei petrece ceva timp în prezent, nu vei simţi fericirea adevărată, iubirea adevărată, inspiraţia creativă, înţelepciunea şi multe alte daruri care provin din armonizarea cu adevărata ta natură.

Aceasta este starea în care eşti menit să trăieşti. Tot ceea ce se realizează din starea de conştiinţă egotică poate fi realizat şi din Prezenţă, ba chiar mult mai uşor şi mai vesel. Dacă trăieşti în Prezenţă, vei supravieţui mult mai bine, vei iubi, vei prospera, vei crea şi te vei comporta cu înţelepciune. Îţi vei câştiga existenţa într-un mod plăcut şi satisfăcător sau vei fi sprijinit cumva. Vei fi plin de iubire şi vei atrage către tine oameni iubitori. Te vei simţi împlinit dăruind şi împărtăşind cu ceilalţi. Şi vei evolua aşa cum trebuie, pentru că vei avea înţelepciunea de a lua tot ce-i mai bun din fiecare experienţă.

Speranţa este unul dintre acele daruri care izvorăsc din natura ta divină. Spuneam că speranţa înseamnă încredere în viitor. Într-un sens mai larg, este încrederea în viaţă. Acest sentiment pozitiv în privinţa vieţii are ca rezultat o senzaţie de relaxare, pace şi iubire. Deseori, poţi ajunge la acest sentiment prin afirmarea unui gând pozitiv despre viitor, dar nu întotdeauna. Uneori, credinţa ta într-un viitor sumbru este mai puternică decât credinţa într-unul luminos. Pentru a te simţi plin de speranţă, s-ar putea să fie nevoie să-ţi analizezi temerile legate de viitor şi să-ţi dai seama că ele sunt doar nişte fantezii, nu sunt reale.

Oamenii sunt programaţi să creadă în temerile lor, în aceste închipuiri, aşa că s-ar putea să fie nevoie de ceva efort pentru a desluşi sau demasca aceste minciuni. Ar fi bine să vă notaţi fricile legate de viitor. Faceţi o listă cu ele pentru a le putea examina. Acest mod de a le privi nu le va întări, ci le va demasca. Minciunile sunt puternice doar atâta timp cât nu sunt demascate ca fiind minciuni. Aşa că numiţi-vă temerile, observaţi ce vă comunică mintea voastră egotică, apoi treceţi în revistă aceste frici una câte una şi întrebaţi-vă dacă sunt adevărate. Răspunsul va fi întotdeauna “nu”, pentru că viitorul nu poate fi cunoscut. S-ar putea întâmpla ceva rău? Orice este posibil, dar recunoaşteţi că temerile voastre nu sunt nişte predicţii. Nu au fost şi nu vor fi niciodată predicţii. Viitorul nu poate fi cunoscut şi, cu atât mai puţin, de către mintea voastră egotică.

Oamenii vor să creadă că temerile le asigură siguranţa şi că sunt utile, dar nu este aşa. Dacă vă credeţi fricile, veţi căuta soluţii în mintea egotică, ceea ce nu va fi de folos. Ego-ul nu ştie cum să vă trăiţi viaţa. Mintea egotică este doar un computer învechit şi prost programat. În loc să fie utilă, frica vă împiedică să vă accesaţi înţelepciunea înnăscută.

În schimb, atunci când sunteţi prezenţi la viaţă, înţelepciunea care decurge din această stare vă va proteja. A fi prezent nu este doar o stare de mulţumire şi pace, ci şi cea mai sigură stare posibilă. Cel mai bun gen de speranţă nu este speranţa sau încrederea într-un anumit rezultat viitor, deşi este mai bine decât să crezi într-un rezultat negativ. Ci cel mai bun gen de speranţă este credinţa în bunătatea vieţii, în faptul că viaţa este mărinimoasă, că ea îţi aduce ceea ce ai nevoie, inclusiv lecţiile de care ai nevoie, dar şi ceea ce ai nevoie pentru a trece peste dificultăţi şi a deveni o persoană mai bună din toate punctele de vedere.

Speranţa este credinţa că iubirea se află la baza vieţii şi că te susţine la toate nivelurile. Este credinţa profundă că totul este bine şi se desfăşoară aşa cum trebuie.

Analizaţi-vă viaţa şi observaţi bunăvoinţa Vieţii. Iar dacă viaţa nu vi se pare cumsecade, se întâmplă aşa doar pentru că aţi făcut alegeri care au generat situaţii neplăcute. Dar chiar şi atunci, situaţiile au în sine un potenţial de progres şi creştere.

Provocările vieţii sunt doar modul în care învaţă fiecare om. Ele nu sunt dovada că viaţa n-ar fi binevoitoare. Observaţi ce v-a adus viaţa: oportunităţile, oamenii, dragostea şi sprijinul de care aţi avut nevoie de-a lungul timpului. Şi fiţi recunoscători pentru generozitatea vieţii. Recunoştinţa vă va deschide inima şi, de acolo, se va revărsa dragostea.

Vă mulţumesc că aţi fost aici, cu mine. Eu sunt cu voi mereu.»

traducere de Răzvan A. Petre
21 februarie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=7sACZEcfn7E

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 29 decembrie 2019.