22. Să facem din fiecare zi o sărbătoare

Capitolul 22, "Să facem din fiecare zi o sărbătoare", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking – On Being in the World” (Isus ne vorbeşte – Despre a trăi în lume) – şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

«Astăzi este o zi specială, pentru că este Crăciunul. Iar Crăciunul este o sărbătoare iubită în întreaga lume. Ce minunat este să te opreşti din muncă, să te întâlneşti cu cei dragi şi să sărbătoreşti viaţa, în special o nouă viaţă, o zi de naştere. Crăciunul este o zi pe care mulţi, în special copiii, o aşteaptă cu nerăbdare, cu săptămâni înainte de sosirea ei. Mai ales această aşteptare este deosebit de plăcută. În capul copiilor se învârt atâtea idei şi vise despre cum va fi această zi şi ce va aduce. Ce minunat este că au ce să aştepte cu nerăbdare şi la ce să viseze! Pentru majoritatea copiilor, această visare şi fantezie despre viitor constituie specificul acestei sărbători. Iar apoi soseşte momentul mult aşteptat al deschiderii cadourilor şi explozia de bucurie când primesc ceea ce este dăruit cu dragoste. Această sărbătoare este foarte specială pentru copii.

Dar Crăciunul are şi o parte întunecată, după cum bine ştiţi. Nu toţi copiii primesc multe cadouri sau nu acele cadouri pe care şi le-ar dori, şi atunci suferă. Cumpărarea cadourilor pentru copii şi crearea atmosferei magice specifice acestei sărbători îi solicită şi pe adulţi: Bradul de Crăciun, luminile, prăjiturile, plăcintele, ciorapii şi ramurile de agrişe. Este nevoie de multă muncă pentru a crea un Crăciun magic.

Poate vă întrebaţi unde vreau să ajung cu această introducere. Ceea ce vreau să spun este că Crăciunul a devenit un exerciţiu de creare a unei atmosfere şi a unui sentiment de iubire cu ajutorul cadourilor şi al tuturor celorlalte accesorii. Scopul este de a-i face pe copii şi pe ceilalţi extrem de fericiţi oferindu-le lucrurile mult-dorite: mâncare delicioasă, o atmosferă frumoasă şi primitoare şi o experienţă ieşită din comun. Cu alte cuvinte, scopul este de a crea experienţa de a avea tot ceea ce îţi doreşti, precum şi pacea şi iubirea care o însoţesc.

Este admirabil că vreţi să creaţi această atmosferă de fericire şi iubire pentru ceilalţi. Acesta este spiritul Crăciunului, să le oferiţi celorlalţi ceea ce îi va face fericiţi şi să faceţi aceste momente cât mai plăcute şi mai emoţionante. Dar, în cele din urmă, bradul de Crăciun se usucă sau este pus deoparte, lucrurile revin la normal şi luciul cadourilor se şterge. Crăciunurile vin şi pleacă şi, odată cu ele, entuziasmul şi plăcerea pe care le aduc. Acest lucru este întotdeauna valabil pentru plăcerile fizice, care se estompează destul de repede şi s-ar putea să rămâi şi cu o durere de burtă.

Însă Crăciunul reuşeşte să demonstreze un lucru, cu certitudine, anume că dăruirea este o sursă de bucurie. Da, să primeşti este foarte distractiv – şi adesea se crede că ar fi sursa bucuriei. Dar să vezi cum se măresc ochii copiilor înainte de a-şi desface cadourile, asta aşteaptă fiecare părinte cu nerăbdare. Asta-i bucuria de a dărui.

Problema cu Crăciunul este că se termină şi poate chiar să te dezamăgească, ceea ce nu este ceva neobişnuit. Când, în sfârşit, primeşti ceva ce ţi-ai dorit de mult timp, apare imediat şi dualitatea. Jucăria sau orice altceva se strică ori te plictiseşti de ea. Şi atunci, ce faci? Spre altă jucărie, spre alte surse de plăcere.

Scopul Crăciunului şi al altor sărbători, cum ar fi zilele de naştere, este de a crea o trăire de dragoste şi fericire, în care oamenii se relaxează, râd şi se distrează împreună, în care copiii chiuie de bucurie şi sar în sus şi în jos, în care viaţa pare magică.

Din fericire, nu trebuie să fie Crăciunul sau o altă sărbătoare pentru a simţi fericirea, dragostea şi magia. Iar cadourile şi toate celelalte accesorii ale sărbătorilor nici măcar nu sunt necesare. Deci întrebarea care se pune este: Cum poţi să te simţi astfel în fiecare zi? Cum să ai parte de dragoste şi sărbătoare în fiecare zi? Cum poţi face ca fiecare zi să fie magică, ca o sărbătoare? Cum poţi face o zi sfântă din fiecare zi?

Multe sărbători, inclusiv Crăciunul, zilele de naştere, absolvirile, căsătoriile şi petrecerile de majorat au ca scop celebrarea începutului a ceva sau a unui nou început. Este în ADN-ul vostru să sărbătoriţi finalurile şi începuturile. Astfel de sărbători au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Secretul pentru a face viaţa ceva mai magică este să recunoaşteţi că fiecare moment este un nou început – prin urmare, este demn de sărbătorit – dar şi un sfârşit – care este, de asemenea, demn de sărbătorit.

Sărbătorile sunt un model cum să vă arătaţi respectul şi să spuneţi “la revedere” vechiului, în timp ce întâmpinaţi noul. Ele sunt un model de cum să vă trăiţi viaţa. Trăiţi fiecare moment ca pe o sărbătoare de recunoştinţă pentru ceea ce a fost înainte, pentru ceea ce este şi pentru ceea ce ia naştere.

Problema cu căutarea fericirii în viitor, aşa cum fac atât de mulţi de Crăciun, este că poţi trece cu vederea magia acestui moment de acum. Fanteziile despre un presupus viitor te împiedică să simţi cum se arată viaţa acum.

În loc să trăieşti prezentul, trăieşti fantezia ta, o idee imaginară. Iar când faci asta, trăieşti în tărâmul mental, nu în realitate. Şi uneori îţi sacrifici fericirea în favoarea stresului, încercând să te pregăteşti intens pentru acel presupus viitor ideal imaginat. Din cauza programării pe care o aveţi, vă este foarte dificil să trăiţi altfel decât visând la o fericire viitoare. Este o mare provocare să poţi găsi fericirea în momentul de acum. Oamenii renunţă la fericirea de azi pentru visul fericirii viitoare, fără să-şi dea seama ce fac. Însă viitorul nu vine niciodată. Întotdeauna există doar momentul prezent.

Acest moment, trăirea pe care o ai chiar acum este tot ce vei putea avea vreodată. Crăciunul vorbeşte despre iubire şi pace, iar iubirea şi pacea există doar în acest moment. Nu le vei putea găsi în niciun alt moment, căci nu mai există vreun alt moment. Iar iubirea şi pacea sunt disponibile în fiecare moment, nu doar de Crăciun sau într-o altă zi în care îţi sunt împlinite visele. De fapt, acele zile speciale, Crăciunul, nunţile şi aniversările sunt adesea atât de aglomerate şi pline de stres, încât numai de iubire şi pace nu poate fi vorba.

Sunteţi meniţi să găsiţi iubirea şi pacea de Crăciun, ca şi în oricare alt moment. Crăciunul nu înseamnă plăcerea efemeră de a desface cadourile, ci de a renunţa la temeri şi griji, de a te relaxa, de a iubi şi, în sfârşit, de a te simţi împăcat. Or, asta poţi alege oricând. Ba chiar, se cuvine să faci loc în viaţă şi pentru relaxare, pace şi iubire.

Sărbătorile au rolul să vă reamintească de fericirea, pacea şi iubirea care sunt posibile în fiecare moment. Crăciunul are legătură mai mult cu voioşia decât cu mâncarea şi băutura.

Deci, cum să faci ca fiecare moment să fie o sărbătoare şi plin de veselie? Răspunsul este acelaşi ca şi în cazul Crăciunului: urmăreşte să dăruieşti, nu să primeşti. Chiar în acest moment, oare cauţi să primeşti ceva de la viaţă sau să dăruieşti vieţii? Dacă încerci să capeţi ceva, să profiţi de clipă, înseamnă că te identifici cu sinele fals şi nu vei putea găsi magia acestui moment. Pe de altă parte, dacă dăruieşti vieţii, dacă îi acorzi vieţii întreaga atenţie, acel “tu” care acţionează în acest fel este Sinele tău divin şi vei simţi magia vieţii.

Tot ceea ce-ţi pretinde viaţa este să îi acorzi întreaga ta atenţie. Asta-i tot. Dă atenţie vieţii tale. Acordă-i atenţie persoanei din faţa ta. Acordă atenţie la orice trăieşti, inclusiv la orice emoţii, dacă există, acordă-le iubirea, respectul, îngăduinţa, compasiunea, răbdarea ta.

Acela care acordă atenţie este adevăratul Sine, Sinele tău divin, în timp ce acela care se identifică cu şuvoiul de gânduri şi care este aruncat încolo şi încoace de ele, este sinele fals. Sinele fals încearcă mereu să obţină ceva de la viaţă, pentru că simte că-i lipseşte ceva. Aşa că, mereu caută altceva decât ceea ce-i oferă momentul prezent. Mereu vrea altceva decât ceea ce există sau vrea mai mult din ceea ce există. Iar în această stare nu există pace, nu există iubire şi, cu certitudine, nu există nici magie.

În măsura în care îţi doreşti ceva – fie chiar şi dragostea şi pacea Crăciunului – mai mult decât ceea ce există chiar aici-şi-acum, vei suferi. Dacă îţi păstrezi dragostea şi atenţia, pasiunea, pentru ceva din viitor, vei fi întotdeauna dezamăgit, nu numai atunci, în viitor, ci şi în momentul prezent, deoarece prezentul nu se va ridica niciodată la înălţimea fanteziilor tale despre ce înseamnă un moment ideal.

Acesta este motivul pentru care mulţi se simt dezamăgiţi de Crăciun când, în cele din urmă, el vine. Nu găseşti acolo magia pe care ţi-ai imaginat-o, sau nu în măsura în care ai sperat. Vocea din capul tău îţi flutură mereu ceva “mai bun” prin faţă. Astfel, chiar şi în dimineaţa de Crăciun, poţi fi nefericit, pentru că nu trăieşti experienţa la care te-ai aşteptat sau pe care ai sperat-o.

Nu poate fi găsită fericirea adevărată în minte, ci doar vise şi dorinţe pentru o viaţă mai perfectă, pentru un moment mai perfect într-un viitor care nu va veni niciodată. Oare când vei hotărî că acest moment îşi este sieşi suficient?! Când vei înţelege cu adevărat că acest moment este tot ceea ce există, atunci te vei lăsa purtat de el şi ţi se va părea magic. Magia a fost tot timpul aici, în acest simplu moment, nu în bradul de Crăciun sau în focul din şemineu. Poţi găsi magia şi în acestea, dacă eşti foarte prezent la ele, foarte liniştit şi tăcut atunci când le percepi. Dar, după cum ştii, te poţi afla în atmosfera cea mai magică şi tot să nu simţi magia, pentru că tu eşti cel care face magia.

Doar tu poţi stabili dacă este vreo magie în aici-şi-acum sau nu. Acest “tu” este adevăratul tău Sine. El este magicianul, observatorul tăcut şi cel ce experimentează toate lucrurile.

Dacă nu vei mai percepe viaţa prin prisma minţii, a ego-ului tău, atunci vei percepe magia. Viaţa este menită să fie magică, iar magia este răsplata pentru că trăieşti aşa cum ţi-e menit să trăieşti. Această magie este nepreţuită şi nu poate fi cumpărată. Nu o poţi cumpăra dintr-un magazin, nu o poţi dărui nimănui, nu o poţi vedea, dar o poţi simţi.

Şi totuşi, trebuie să plăteşti ceva pentru ea. O plăteşti cu atenţia ta, sacrificând sinele tău fals, adică toate gândurile pe care le ai despre tine şi viaţa ta.

Oare eşti dispus să renunţi la gândurile despre tine şi despre viaţa ta şi despre cum merge ea şi cum ai vrea să decurgă în viitor, în schimbul acestei trăiri misterioase şi magice, în care nu există niciun “tu”, nicio strădanie de a ajunge undeva sau de a fi cineva şi nicio dorinţă ca ceva să fie altfel de cum este deja?!

Asta este ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna cu adevărat, să poţi să te odihneşti în momentul de acum, să fii împăcat şi să simţi magia din toate lucrurile.

Vă doresc cel mai minunat şi magic moment de acum şi în toate clipele! Eu sunt cu voi mereu.»

Despre cărţile transmise de Isus prin channeling

Mulţi sunt curioşi cum am scris prin channeling cărţile transmise de Isus, aşa că voi spune câte ceva despre asta. Primesc de la Isus cărţile în acelaşi mod în care Helen Schucman a primit “Un curs în miracole”, despre care se spune că ar fi fost dictată tot de Isus. Mulţi alţii au primit scrierile lor în acest fel, printre care Sf. Tereza din Avila, Sf. Hildegard de Bingen, Richard Bach şi Neale Donald Walsch. Această metodă de primire a informaţiilor se numeşte channelling conştient. Procesul constă în a auzi cuvintele mental şi a le scrie în timp ce le auzi, fără niciun alt gând. Pot primi acest tip de comunicare oriunde. Nu trebuie să fiu într-o stare meditativă sau în transă. Tot ce trebuie este să nu gândesc.

Când primesc această dictare, este ca şi cum Isus ar sta pe un scaun lângă mine rostind cuvintele, numai că acele cuvinte sunt auzite mental. Pot să pun întrebări în timpul acestui dicteu şi să primesc răspunsuri, dar procesul funcţionează cel mai bine atunci când mintea mea nu se amestecă. Atunci, fluxul inspiraţiei curge lin, rapid şi fără întrerupere, până când se ajunge la un punct de oprire. Când scriu o carte, de obicei scriu 700-1500 de cuvinte în fiecare dimineaţă şi apoi le revizuiesc mai târziu în aceeaşi zi, adăugând punctuaţia şi alineatele necesare. Textul necesită doar foarte puţină editare şi nici nu schimb ceva în organizarea cărţii. Cărţile îmi sunt date fără ca eu să ştiu ce va include cartea, deşi mi se oferă un sumar.

Să scrii în acest fel seamănă puţin cu a conduce autovehiculul neştiind unde mergi, prin faptul că nu ştiu ce urmează, deşi aş putea intui. Trebuie să am o încredere constantă că fragmentele se vor îmbina bine, ceea ce se întâmplă întotdeauna. Nu aş fi putut scrie aceste cărţi de una singură. Cărţile acestea sunt profesorii mei şi mă simt privilegiată să le împărtăşesc cu voi.

Mulţi se mai întreabă cum de am ajuns să fiu un channel pentru Isus, aşa că vă voi destăinui şi asta. Nu am cerut şi nici nu mi-am dorit neapărat să fiu un channel pentru Isus şi nu aveam nicio idee că munca mea va lua această întorsătură. Viaţa este plină de surprize! Totuşi, în 2012, am suferit o transformare spirituală profundă şi am devenit conştientă de o legătură profundă cu linia creştină de-a lungul multor vieţi anterioare. În acel an, în toamnă, mi s-a arătat Maica Domnului. Am văzut-o şi am vorbit cu ea. Ea mi-a spus că ar dori ca eu să scriu o cărticică pentru ea şi că va veni şi Isus în curând.

Ulterior, am început să am experienţe lăuntrice cu Maica Domnului, Isus şi un grup de alţi douăzeci şi şase de Maeştri Ascensionaţi, pe care îi vedeam cu ochii minţii şi îmi vorbeau în cuvinte pe care le auzeam clar în minte. Motivul pentru care au apărut la acel moment este că atinsesem un punct în evoluţie şi în viaţă când puteam lucra mai strâns cu ei. Iată câteva dintre experienţele lăuntrice pe care le-am avut în 2013 cu Maica Domnului şi Isus, pe care le-am înregistrat în jurnalul meu spiritual:

„Faţa lui Isus s-a materializat pentru doar câteva secunde şi a început să vorbească cu mine. Am văzut asta cu ochii minţii şi i-am auzit cuvintele în cap. Isus spunea că el şi diverşi Maeştri Ascensionaţi erau în spatele activităţii mele şi că mă pregătisem pentru acest rol de channel timp de eoni. El spunea că, prin cuvintele pe care eu şi alţii le scriu, ei vindecă lumea şi că cuvintele au multă putere astăzi, deoarece pot ajunge la atâţia oameni. Când vorbea Isus, simţeam cât de mare este el ca fiinţă spirituală. Este unul dintre principalii paznici ai acestei planete. El mi-a explicat că este accesibil tuturor celor care îi sunt dedicaţi şi oricui îl cheamă.”

Cu altă ocazie, am înregistrat acest lucru: „Am simţit şi am văzut cu ochii minţii un cerc de fiinţe în jurul meu, care erau Maeştri Ascensionaţi. Păreau un cerc de fiinţe de lumină. Deşi nu aveau figuri clare, adunarea era pătrunsă de un sentiment de veneraţie şi sfinţenie.

Îmi transmiteau intuitiv un sentiment de sărbătoare, ca de ziua mea de naştere. Era o flacără deasupra fiecăruia dintre capetele lor şi deasupra mea, în timp ce stăteam în centrul cercului. Scena arăta puţin ca un tort aniversar şi mă întrebam dacă lumânările de pe tort simbolizau o nouă naştere sau o nouă fază, căci aşa mi se părea. Mi s-a spus că era o iniţiere. După câteva clipe, au început să plece pe rând şi a rămas doar unul. Era Isus. El a spus: «Bine ai venit, iubitul meu copil» şi şi-a întins braţele. «Acum faci parte din acest cerc. Ai ajuns la destinaţie. Vom fi mereu cu tine. Vei primi instruire în curând.»

Mi s-a explicat mai târziu că pregătirea despre care vorbea Isus se referea la faptul că voi deveni un instrument al învăţăturilor sale şi un transmiţător la Conştiinţei Cristice şi că această pregătire se va întâmpla în timp ce dorm şi în alte ocazii.

Şi într-o altă zi, iată ce am scris: „În meditaţie, am simţit imboldul să o chem pe Fecioara Maria. Mi-a apărut şi mi-a spus: «Preafericito, am o binecuvântare pentru tine şi un trandafir». Am văzut apoi cu ochii minţii cum mi-a înmânat un trandafir roşu. «Trandafirul este un simbol al iubirii şi al legăturii cu totul şi cu mine. Când vezi un trandafir, gândeşte-te la mine», a spus. Binecuvântarea pe care mi-a dat-o am simţit-o ca pe o melasă, curgând încet pe corp din cap până în picioare. ”

Ulterior, am aflat de la un erudit religios că trandafirul în creştinism este ca lotusul în hinduism şi că Fecioara Maria este adesea văzută cu trandafiri. Trandafirii au făcut parte din minunea săvârşită de Fecioara din Guadalupe, iar Maica Domnului Maria este adesea înfăţişată cu trandafiri la picioare. În plus, adesea este desenat un trandafir în centrul crucii. Cu altă ocazie, Fecioara Maria mi-a pus o coroană de trandafiri pe cap, m-a numit copilul ei şi a spus că va fi prezentă pentru a mă saluta şi a mă îmbrăţişa la sfârşitul vieţii mele terestre. M-am simţit ca în cer şi parcă o ştiam dintotdeauna.

Se simte o puritate deosebită în prezenţa acestor fiinţe şi în comunicările lor. Sunt iubitoare, îngăduitoare şi ne respectă foarte mult liberul-arbitru. Le văd interior, le simt energiile şi le aud vocile distincte. Sunt channel din 1986, aşa că am experienţă cu diferitele fiinţe din alte dimensiuni, inclusiv cele false, despre care am vorbit în interviul meu de pe batgap.com, pe care îl puteţi asculta pe site-ul meu.

Când am început să lucrez pentru prima dată cu Isus, l-am întrebat dacă ar trebui să-l menţionez ca autor, fiind oarecum îngrijorată de ce ar putea crede lumea când pretind asta. El a spus că sunt liberă să nu fac aceste cărţi, dar dacă le fac, el vrea ca oamenii să ştie că acestea sunt cuvintele lui. El dorea ca oamenii să aibă o experienţă directă şi personală cu el. Văd acum că, scriind aceste cărţi din partea lui, au o putere mai mare decât dacă le-aş fi semnat eu.

M-a preocupat nu doar aparenta ostentaţie de a-l pretinde pe Isus ca autor al acestor cărţi, ci şi de asociaţiile negative pe care mulţi oameni „spirituali, dar nu religioşi”, le fac cu creştinismul şi cu religia, în general, referitor la accentul pus pe vinovăţie, frică şi judecată. Dar tocmai aceste distorsiuni ale învăţăturii sale şi rănile pe care le-au provocat doreşte Isus acum să corecteze şi să vindece prin cărţile pe care le scriem împreună.

Sunt atât de fericită să vă împărtăşesc cuvintele sale. Aceste cărţi mi-au fost profesori şi mă simt smerită şi binecuvântată că sunt slujitoarea lor. Aşa mă simt oricum. Scrierea acestor cărţi a fost o „alegere fără alegere”.

O altă întrebare care mi se pune adesea este: „De unde ştii că este Isus?” Ar putea părea scandalos să pretind că îl canalizez pe Isus, deoarece el este o figură atât de proeminentă a acestei lumi, dar Isus este în contact cu mulţi, mulţi oameni, deşi nu chiar atât de mulţi pot şi vorbi cu el. El mi-a spus că este accesibil pentru oricine îi este devotat lui şi mesajului său. El este foarte legat de oameni şi de transformarea conştiinţei pe această planetă, împreună cu mulţi alţi Maeştri Ascensionaţi.

Iată o altă idee care vi s-ar putea părea interesantă. Entităţile astrale inferioare care se joacă cu unii mediumi o fac pentru a obţine putere pe tărâmul lor, spunând oamenilor ce să facă. Sunt nişte escroace şi se pot preface că sunt fiinţe superioare, cum ar fi Isus sau Buddha, dar interacţiunea cu ele nu va aduce nimic de valoare.

Pe de altă parte, entităţi superioare, precum Isus şi fiinţa pe care am fost canalizat-o timp de douăzeci şi trei de ani înainte de Isus, care s-a retras cu graţie în 2012, operează conform legilor şi regulilor superioare. Ele nu pot să se prezinte cu alt nume şi niciodată nu fac rău, nu manipulează, nu le comandă oamenilor ce să facă şi rareori oferă informaţii personale despre viitor. Ele învaţă şi vindecă şi lucrează prin mediumi pentru a învăţa şi vindeca. Oferă ajutor şi dragoste, dar nu te manipulează niciodată şi nu îţi măresc ego-ul.

Entităţile inferioare, pur şi simplu, nu ar putea şi nici nu ar scrie o carte cum sunt cele transmise prin mine, deşi ar putea repeta câteva fraze din înţelepciunea perenă pe care le-au cules de ici, de colo, dacă asta le-ar ajuta la înşelăciune. Nu ar fi distractiv să scrie o carte şi este un proiect prea lung pentru ele. Dar, cel mai important, nu sunt suficient de înţelepte pentru a o face. Deci, când se transmite o carte întreagă, plină de înţelepciune de la început până la sfârşit, şi se spune că este de la Isus, atunci chiar este Isus, pentru că cei capabili de o astfel de înţelepciune nu şi-ar falsifica identitatea: „După roadele lor, îi veţi cunoaşte”.

Ca o digresiune, orice diferenţe în numeroasele cărţi venite de la Isus se datorează, probabil, diferenţelor între educaţia şi vocabularul mediumilor respectivi. Mediumii sunt instrumente, iar aceste instrumente influenţează ceea ce trece prin ele şi cât de clar.

Plină de fericire şi recunoştinţă, împărtăşesc cu voi aceste cuvinte de la Isus şi relaţia mea cu el, pentru că aceasta m-a îmbogăţit foarte mult şi sper că vă va îmbogăţi şi pe voi. Deci, iată-le! Cărţile dictate de Isus până în 2020 sunt “The Jesus Trilogy”, “A Heroic Life”, “All Grace”, “In the World but Not of It”, "What Jesus Wants You to Know Today" şi cinci cărţi audio numite “Jesus Speaking”, inclusiv aceasta.

Gina Lake