< Cuprins "Ciclurile sufletului"
Capitolul 2 "Liberul arbitru, karma şi dificultăţile", subcapitolul a) "Ego-ul tău şi cu tine", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
Odată ce ai intrat în corp şi respiri prima dată, eşti viu – şi eşti om! Ce aventură! Dar nu întotdeauna vă simţiţi prea grozav la început. Naşterea este traumatizantă pentru majoritatea sufletelor. În pântecele mamei era confort, iar acum sunt lumini strălucitoare, zgomote puternice, oameni care vin şi pleacă, iar toate acestea sunt nefamiliare. Cu cât naşterea a fost mai dificilă, cu atât copilul este mai afectat de acea experienţă, dar naşterea este dificilă pentru orice suflet. Este un şoc enorm să vii dintr-un tărâm de lumină şi iubire în acest plan dens.
Ce înţeleg eu prin densitate este că planul terestru vibrează la o frecvenţă mult mai mică decât dimensiunile non-fizice. Ceea ce înseamnă că sentimentul de separare de Sursă este mai mare. Vă simţiţi separaţi şi singuri, deconectaţi, aşa nu v-aţi simţit niciodată în dimensiunile superioare. Indiferent de câtă iubire ai primi la venirea pe lume, ea nu se poate compara cu iubirea pe care o simţeai acolo de unde ai venit.
Când intri în trup, totul se simte diferit. Totul este diferit. Şi totuşi, încă îţi mai aminteşti cum era acolo de unde ai venit. Păstrezi această amintire o perioadă destul de lungă de timp, ca bebeluş şi oarecum în copilărie, până când amintirea dispare şi rămâi doar cu viziunea ego-ului tău despre lume.
Sentimentul tot mai acut de separare pe parcursul creşterii şi maturizării face parte din procesul de încarnare, iar unele suflete suportă foarte greu pierderea sentimentului de legătură cu Acasă, pe când altele par să se bucure de întoarcerea în această lume. Depinde mult de câte vieţi ai avut pe Pământ. Cu cât ai avut mai multe, cu atât accepţi mai uşor condiţiile de pe Pământ şi eşti capabil să le faci faţă.
Acest lucru este logic. Dacă ai fi un explorator într-o lume străină, primele tale incursiuni în acea lume ar fi stresante şi dificile, dar odată ce te-ai obişnuit cu locul, începi să te simţi ca acasă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu sufletele. Sufletele cele mai bătrâne învaţă să iubească Pământul şi adesea se întorc chiar şi atunci când nu sunt obligate, pentru a fi de folos altora. Asta am făcut şi eu când mi-am asumat viaţa pe care mi-o cunoaşteţi bine.
Pe măsură ce creşteţi, căpătaţi sentimentul că sunteţi separaţi de mama voastră, de ceilalţi membri ai familiei şi de mediul înconjurător. Vă dezvoltaţi un ego. Această dezvoltare este necesară şi are loc foarte devreme. Aveţi nevoie de un ego pentru a funcţiona în lume; aveţi nevoie de senzaţia de „eu”. Însă programarea egotică care vă oferă această senzaţia de „eu” vă programează, de asemenea, cu frică şi cu senzaţia că mereu lipseşte câte ceva, că nu aţi fi suficient de buni sau că nu posedaţi destul, precum şi cu o dorinţă nesăţioasă de mai mult şi de mai bine, aşa cum defineşte ego-ul binele.
Programarea egotică este foarte limitativă şi negativă, motiv pentru care viaţa pe Pământ pare atât de dificilă. Ea este cauza suferinţei, nu neapărat ceea ce vi se întâmplă. Eşti programat să ai un ego, o voce în capul tău, care îţi spune poveşti înfricoşătoare şi neadevărate despre tine şi despre viaţă. Eşti programat să crezi că ai fi mai limitat decât eşti şi că ai fi în pericol iminent. Iar dacă cei din jur îţi transmit acelaşi mesaj – ceea ce nici nu au cum să nu facă, într-o oarecare măsură, din cauza propriului lor ego – atunci te simţi cu atât mai îngrădit, mai temător şi mai cu lipsuri. Iar cei care se simt astfel adesea îşi descarcă răutatea pe ceilalţi. În acest fel, viaţa pe Pământ chiar că devine aşa cum crede ego-ul că ar fi, iar ciclul suferinţei continuă. Aceasta este condiţia umană.
Însuşi ego-ul face ca planul terestru să fie atât de dens. A fost proiectat tocmai în scopul de a produce dificultăţi. Această lume este una dintre cele mai provocatoare, şi nu din greşeală. Există şi alte planete din a treia dimensiune cu fiinţe umanoide care au o programare egotică ce nu este nici pe departe la fel de limitativă sau negativă. Ego-ul este o programare, iar această programare este specifică planetei respective. Creatorul se bucură să creeze lumi unice şi să le experimenteze.
Tot programarea egotică este responsabilă pentru emoţiile voastre negative: frica, ura, furia, amărăciunea, gelozia, ruşinea, invidia, autocompătimirea şi tristeţea. Constituţia voastră emoţională este, de asemenea, specifică doar Pământului. Toţi cei care se întrupează aici învaţă despre această formă de ego şi despre emoţiile pe care le generează. Toţi învaţă să depăşească limitările şi emoţiile negative generate de programarea lor egotică.
Mai întâi, ca şi copil, dezvolţi un ego, iar apoi, pe măsură ce te maturizezi, înveţi să îţi controlezi ego-ul şi negativitatea sa. Apoi, mai târziu, evoluând spiritual, înveţi să transcenzi ego-ul. Acesta este scopul învăţăturilor mele, să vă ajut să vă eliberaţi – să vă mântuiţi, dacă vreţi – de negativitatea programării egotice, învăţându-vă adevărul despre viaţă. Nu am alte mijloace concrete de a vă mântui. Voi trebuie să vă mântuiţi singuri, descoperind adevărul.
Până când nu veţi înţelege că ego-ul vostru este o programare dăunătoare, credeţi că sunteţi ceea ce ego-ul vă spune că sunteţi. Credeţi vocea din cap, care reflectă această programare. Da, această voce, pe care majoritatea oamenilor o consideră ca fiind propriile lor gânduri şi credinţe – „adevărul” lor personal – este vocea ego-ului sau vocea condiţionărilor căpătate de la părinţi şi de la alţii – vocea ego-ului lor. Unele dintre aceste condiţionări sunt utile, dar o mare parte dintre ele nu sunt utile, ci doar se pretind a fi. Mă aflu aici pentru a vă ajuta să vedeţi acest lucru şi să vă eliberaţi de această programare.
Adevărul este că tu nu eşti programarea ta; tu eşti cel ce este conştient de vocea din capul tău. Eşti conştient de asta acum, că ţi-am spus-o eu, sau poate că ai mai auzit această învăţătură. Oricum, în acest moment, eşti informat că ai o voce în cap care nu este vocea ta adevărată şi nu este ceea ce eşti tu, ci doar o simplă programare. Dacă este prima dată când auzi acest lucru, atunci probabil că este un şoc. Dar primul pas pentru a deschide uşa către libertate este să pricepi acest lucru, pentru a te elibera de această programare restrictivă şi mincinoasă.
Cine este acela care simte nevoia să fie liber sau cine devine liber? Acesta este un mare mister, nu-i aşa? Cine eşti tu cu adevărat? Tu eşti ceea ce este conştient de viaţa ta. Când ai intrat în această viaţă şi ai respirat pentru prima dată, ai devenit conştient, iar acel aspect care este conştient eşti tu. Nu eşti ceea ce crezi despre tine sau ceea ce cred ori spun alţii despre tine. Acela este sinele fals, ce te face programarea să crezi despre tine. Adevăratul sine este cel ce este conştient. Este ceea ce s-a întrupat. Este scânteia din sufletul tău mai mare, acea scânteie care a decis să vină aici şi să aibă această experienţă limitativă şi dificilă pe Pământ pentru a spori în înţelepciune şi iubire.
Până când nu vei deveni conştient de cine eşti cu adevărat, ego-ul tău, prin vocea din cap, îţi va conduce viaţa în cea mai mare parte a timpului. Aceasta este situaţia în care, fără îndoială, te-ai aflat, în cele mai multe dintre vieţile anterioare. Nu ai fost conştient de cine eşti cu adevărat până la un anumit moment al evoluţiei tale, cum este acesta de acum, când ai devenit conştient.
Este nevoie de sute, chiar mii de vieţi pentru a ajunge în acest punct al evoluţiei în care devii conştient de programarea care te-a făcut să crezi că ai fi altceva decât ceea ce eşti în realitate. Ce viaţă remarcabilă este aceea în care apare această înţelegere! Eşti, în sfârşit, liber să alegeţi dintr-o voinţă superioară, nu mai eşti aruncat încoace şi încolo de voinţa ego-ului. Acum, voinţa sufletului tău, cunoscută şi sub numele de voinţa Tatălui, începe să acţioneze mai natural prin tine, iar tu devii un instrument al Harului, în loc de a fi doar un generator de karmă.
Odată ce realizezi adevărata ta natură, viaţa este mult mai uşoară şi te simţi mult mai bine. Nu mai eşti la mila emoţiilor negative şi a alegerilor proaste care rezultă din ele. Unii dintre voi, dintr-un mare curaj şi din dorinţa de a servi, vor alege în continuare să trăiască mari provocări. Dar chiar şi atunci, datorită conexiunii cu sufletul, veţi avea puterea de a depăşi aceste provocări şi veţi ieşi din ele mai înţelepţi, mai puternici şi mai plini de compasiune.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
8 mai 2022