< Cuprins "Ciclurile sufletului"
Capitolul 4 "Justiţia karmică şi vindecarea traumelor", subcapitolul d) "Poveştile de iubire nefericite", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele).
Acest capitol nu a fost lecturat audio de către autoare.
Atunci când o relaţie amoroasă se termină în mod dureros, aceasta poate afecta relaţiile noastre ulterioare, inclusiv pe cele din vieţile viitoare, dacă rănile sunt destul de adânci. Aceste răni atât de adânci încât să lase cicatrici emoţionale care durează şi în alte vieţi sunt, de obicei, cele în care abandonul, o căsnicie fără iubire sau infidelitatea au condus la rănire sau la moarte. Acest capitol examinează modul în care aceste experienţe pot fi vindecate şi karma lor, echilibrată.
Juan şi Maria s-au căsătorit la scurt timp după ce s-au cunoscut, întemeindu-şi imediat o familie numeroasă. După cum era de aşteptat, grija pentru cei trei copii mici îi stresa foarte mult. Juan lucra multe ore, în timp ce Maria avea grijă de copii. Într-o zi, Juan nu a venit acasă. S-a întors a doua zi, fără să spună nimic, doar pentru a-şi lua câteva lucruri. Tatăl său îi abandonase, pe el şi pe mama lui, pe când era copil, iar acum el repeta tiparul. Probabil că nu ar fi trebuit să se căsătorească sau să aibă copii. Era contrar hărţii sale astrologice, ceea ce era un alt motiv pentru care era atât de nefericit. Totuşi, aceasta nu este o scuză. Abandonul este o infracţiune gravă, care trebuie să fie ispăşită, dacă provoacă suferinţă. Greşeli ca aceasta sunt frecvente în cazul sufletelor tinere, care deseori nu se aliniază cu planurile lor. Când se întâmplă acest lucru, sufletul improvizează un alt plan, de obicei. Dacă Juan ar fi rămas cu Maria, ar fi fost dificil, dar ar fi evoluat. În schimb, el a fost împins spre o viaţă mai satisfăcătoare, mai în concordanţă cu planul său. Totuşi, a rămas cu o datorie karmică faţă de cei pe care i-a abandonat.
Abandonul cere o ispăşire atunci când provoacă greutăţi celorlalţi, ca în cazul soţiei şi copiilor lui Juan. Copiii lui au ajuns la concluzia că nu meritau să fie iubiţi, iar Maria a ajuns la concluzia că nu era suficient de atrăgătoare sau de feminină pentru a-şi păstra soţul. Deşi nu şi-a exprimat niciodată aceste sentimente, ele au împiedicat-o să caute o altă relaţie. S-a concentrat pe creşterea copiilor şi să fie cea mai bună persoană care putea fi în această situaţie. Fără un soţ care să o susţină, viaţa ei a fost foarte grea.
În viaţa următoare, sufletul ei era nerăbdător să o implice din nou în relaţii, pentru ca dezvoltarea să nu-i fie împiedicată. Pentru aceasta, sufletul i-a ales o înfăţişare atrăgătoare şi o hartă astrologică care să-i sporească încrederea în sine şi să-i asigure ocazii pentru a iubi. De asemenea, sufletul i-a aranjat o întâlnire cu un iubit dintr-o viaţă anterioară, cu intenţia să se îndrăgostească din nou. O inimă frântă nu se poate vindeca niciodată fără implicarea într-o nouă iubire. Atunci când este o problemă cu încrederea în celălalt, sufletul va face tot posibilul să-i deschidă inima din nou spre iubire. Când l-a întâlnit prima dată pe acest bărbat, avea nişte rezerve. Nu avea încredere în el, deşi fără vreun motiv anume. În cele din urmă, răbdarea lui şi fosta lor iubire i-au învins inhibiţiile.
Următoarea poveste are un final diferit. Uneori, sufletul se opune găsirii şi păstrării unei relaţii.
Această poveste începe, ca şi ultima, cu o căsnicie distrusă şi copii abandonaţi. La fel ca soţul din ultima poveste, lui Thomas i se păreau insuportabile responsabilităţile vieţii de cuplu. A plecat, pentru că nu era în măsură să-şi întreţină soţia şi copiii şi pentru că îi era groază să fie legat de un loc de muncă. Aşa că a plecat cu scopul de a vedea lumea, făcând bani când avea nevoie. Fără un plan în minte, a lăsat ocaziile să-i arate drumul. Când a întâlnit pe cineva care avea nevoie de ajutor pe o navă care se îndrepta spre un alt continent, i s-a alăturat. Nu a durat mult, până când şi-a dat seama că făcuse o greşeală. Îi era dor de mângâierea soţiei sale, Milly, şi de feţele zâmbitoare ale celor doi copii ai lor. Nu şi le putea scoate din minte şi a jurat să se întoarcă la ei cât mai curând posibil. Din nefericire, asta nu avea să se întâmple decât peste câteva luni şi nici nu putea să le transmită vreun mesaj. Măcar, a avut destul timp să se gândească la ceea ce făcuse.
Când a ajuns acasă, a fost primit cu răceală. Cât timp lipsise el, Milly se mutase la părinţii ei, unde se întreţinea pe ea şi pe copii spălând rufele. În plus, avea un nou iubit şi nu mai voia să aibă de-a face cu el. Thomas s-a simţit profund rănit şi s-a hotărât să o recucerească pe ea şi pe copiii săi. Într-o noapte, în timp ce toată lumea dormea, s-a furişat în camera ei şi a încercat să o convingă să îl primească înapoi. Părinţii ei s-au trezit şi au intrat să vadă ce era cu gălăgia aia. L-au dat afară şi l-au ameninţat că vor chema poliţia. Dar asta nu l-a oprit. A continuat să o deranjeze cu încercări inutile de a-i câştiga afecţiunea. În cele din urmă, ea s-a săturat şi a chemat poliţia, care l-a încarcerat pentru o scurtă perioadă de timp. Acest lucru nu a făcut decât să-i întărească decizia să o capete pe soţia lui sau să împiedice pe oricine altcineva să o aibă. La disperare, a ucis-o şi şi-a petrecut restul vieţii în spatele gratiilor.
În viaţa următoare, s-a născut cu o deformare facială, care i-a distrus şansele de a avea o relaţie romantică. Această provocare avea rostul să-l înveţe valoarea relaţiilor umane (a nu avea niciuna este o modalitate de a te învăţa acest lucru). Şi-a petrecut viaţa citind şi ajutând pe alţi defavorizaţi. Îi plăcea în mod deosebit să-şi petreacă timpul la un orfelinat, unde ţinea în braţe bebeluşii şi se juca cu copiii mai mari. Aceşti copii au devenit familia lui, iar lucrul cu ei i-a permis să-şi echilibreze o parte din karmă.
În viaţa care a urmat, era bunicul persoanei care i-a fost soţie anterior. Când a murit, i-a lăsat ca moştenire o sumă mare de bani. Timp de mai multe vieţi după aceea, a continuat să investească timp şi bani pentru a ajuta copiii, până când datoria sa a fost plătită în întregime. Ca urmare, compasiunea, dragostea şi dorinţa sa de a-şi servi semenii au crescut.
Căsătoriile fără iubire se fac din mai multe motive, în principal pentru comoditate şi siguranţă. Unele sunt aranjate, iar altele sunt rezultatul unor alegeri proaste. Ele sunt foarte frecvente acolo unde convingerile religioase sau filozofice interzic divorţul sau separarea. Dacă furia şi ostilitatea escaladează spre ură sau violenţă, pot avea ca urmare vătămări psihice importante.
Credinţa că mariajul ar trebui să dureze o viaţă întreagă este o denaturare a învăţăturilor spirituale. Relaţiile servesc multor scopuri spirituale, dintre care unele pot fi îndeplinite într-o perioadă scurtă de timp. În consecinţă, uneori, divorţul serveşte planurilor noastre mai mult decât dacă am rămâne împreună. Atunci când divorţul este interzis, acest fapt se opune binelui suprem al celor implicaţi. Pe de altă parte, această interdicţie este utilă atunci când lecţia se referă la respectarea promisiunii şi loialitate. Cu toate acestea, atunci când legământul este forţat, se transformă adesea în mânie şi resentimente. Nu prin forţarea oamenilor să rămână împreună învaţă ei valoarea făgăduinţei, ci printr-o comuniune plină de iubire. Când oamenii se simt forţaţi să rămână împreună, atunci căsniciile pot deveni cazane încinse de ură şi supărări. Dacă se întâmplă aşa, s-ar putea să fie nevoie să se reîntâlnească iarăşi în vieţile viitoare.
Sanjay şi Roma s-au căsătorit pentru că familiile lor aranjaseră astfel. Deşi unele dintre aceste căsătorii sunt fericite, aceasta nu a fost fericită. Roma nu era atrasă de soţul ei, care era cu aproape 15 ani mai în vârstă decât ea. În plus, Sanjay nu îi înţelegea nevoile şi nu o privea decât ca pe o posesiune. Deşi era atras de ea şi se simţea bine lângă ea, nu aveau destule lucruri în comun pentru a avea mai mult decât o simplă căsătorie de convenienţă. În consecinţă, a avut legături cu alte femei, care i-au satisfăcut alte nevoi. Totuşi, acest fapt era inacceptabil pentru Roma. Simţea că singurul ei refugiu era moartea, deoarece legea religioasă interzicea divorţul. A ales sinuciderea, în loc să rămână în această căsătorie.
Oricât de intolerabilă ar fi o situaţie, sinuciderea nu se justifică. Roma s-a reîncarnat într-un timp şi loc în care căsătoriile aranjate erau normale, pentru că aceste circumstanţe o puteau învăţa anumite lecţii de care avea nevoie ca să avanseze. Căsătoria aranjată făcea parte din planul ei. Îşi cunoscuse soţul într-o viaţă anterioară şi avusese dificultăţi cu el atunci. Înainte de naştere, au ales să fie împreună pentru a învăţa să se iubească şi să se susţină reciproc într-o relaţie serioasă. Potenţialul pentru o iubire mai profundă exista, dar nu au fost capabili să-şi deschidă inimile unul altuia. Cu timpul, ar fi putut reuşi.
Pentru a compensa actul sinuciderii, sufletul ei a ales să încerce din nou cu acelaşi individ. Astfel, soţul avea o nouă şansă de a învăţa să o iubească. A durat aproape un secol până când s-a ivit ocazia ca ei să fie din nou împreună. De data aceasta, sufletele lor au făcut mai probabilă relaţia de iubire, aranjând ca ei să fie frate şi soră. Au avut o relaţie bună în acea viaţă şi au continuat să îşi dezvolte dragostea în următoarea, ca soţ şi soţie.
Ideea nu este că ar trebui să existe căsătorii aranjate, ci că mariajele aranjate pot servi la dezvoltarea iubirii în cei care, anterior, au evitat sau au pus capăt relaţiilor, în loc să persevereze. Dar asta nu transformă căsătoriile aranjate în ceva corect; căci ele se opun liberului-arbitru. Dar, din moment ce există pe lume, sufletul se foloseşte de ele pentru a ne propune anumite lecţii.
Mukunda şi Uma au avut, de asemenea, o căsătorie aranjată, dar cu scopul de a-şi dezvolta talentele, nu dragostea. Spre deosebire de cuplul anterior, lipsa devotamentului reciproc le-a fost utilă pentru dezvoltare. Căsătoria i-a oferit lui Uma sprijin financiar şi timp pentru a-şi dezvolta abilităţile muzicale, iar lui Mukunda, ocazia de a plăti o datorie karmică pe care o avea faţă de ea. Le-a servit amândurora pentru acea viaţă, rezultând un parteneriat mulţumitor.
O căsnicie fără iubire nu se termină neapărat cu sentimente negative sau răni. Uneori, aceste situaţii se potrivesc nevoilor ambelor suflete. Faptul că o căsătorie lipsită de dragoste sau infidelitatea poate conduce sau nu la vătămări psihice depinde de alegerile celor implicaţi. Amândouă situaţiile pot provoca daune ce durează până în vieţile viitoare, dacă duc la violenţă, moarte sau abandon. Următoarea poveste ilustrează modul în care infidelitatea poate duce la consecinţe karmice. Iar povestea care o urmează ilustrează un alt rezultat.
George şi Amanda s-au îndrăgostit în tinereţe. Aşa cum se întâmplă de obicei în cazul iubirii adolescentine, niciunul dintre ei nu se înţelegea pe sine şi nici propriile nevoi, dar s-au căsătorit şi au întemeiat o familie. La scurt timp, George a devenit neliniştit, simţind că-i lipseşte ceva în viaţă şi că nu sunt de vină nici soţia şi nici copiii lui. Într-o zi, fără avertisment, a dispărut pentru câteva zile. A vrut să scape de rutina zilnică şi să fie singur. Însă, a dat peste nişte prieteni burlaci care l-au convins să meargă cu ei la un bordel. Când s-a întors acasă, a trebuit să dea câteva explicaţii. I-a spus Amandei că descoperise că viaţa de burlac nu era pentru el, ceea ce era adevărat. Din păcate, ea nu l-a crezut şi a început să se simtă nesigură. Fusese trădată în vieţile anterioare, aşa că nu era de mirare că nu mai avea încredere, în ciuda asigurărilor lui.
Ea a început să-i caute printre lucruri şi să-l întrebe mereu pe George unde se află. De asemenea, îşi punea la îndoială propria ei atractivitate sexuală. Într-o seară a ieşit în oraş, cu nişte prietene, dar a ajuns într-o tavernă unde a întâlnit un bărbat. Au început să se întâlnească în mod regulat, înceepând o aventură. Când George a urmărit-o într-o noapte şi i-a descoperit secretul, l-a înfruntat pe amantul ei şi s-au luat la bătaie. Înainte să-şi dea seama ce se întâmplă, George i-a aplicat o lovitură mortală în cap rivalului său. Este clar că va plăti în această viaţă şi în cele ce vor urma pentru că nu şi-a controlat temperamentul gelos. Amanda a avut şi ea de suferit, pentru că avea şi ea partea ei de vină. În plus, a pierdut şi un soţ care să o întreţină pe ea şi pe copiii ei. Pentru indiscreţia ei, a plătit cu vârf şi îndesat. Totuşi, avea nevoie chiar de mai mult pentru a se asigura că asta nu se va mai întâmpla.
În viaţa următoare a crescut într-un sătuc, unde căsătoriile erau aranjate şi monogamia era regula. Acest mod de viaţă nu era pus la îndoială, iar toată lumea se descurca cum putea mai bine în această situaţie. A învăţat să facă şi ea ca toată lumea. Pentru că infidelitatea nu era tolerată, ea nu s-a mai temut şi a învăţat să se concentreze pe alte valori decât atractivitatea sexuală.
George a avut parte de lecţii diferite. În primul rând, trebuia să înveţe să îşi controleze gelozia şi furia. În al doilea rând, trebuia să se împace cu omul pe care l-a ucis. Şi în al treilea rând, la fel ca soţia sa, trebuia să înveţe valoarea loialităţii. Pentru a atinge aceste obiective, sufletul său a ales să se nască într-o familie bogată şi respectabilă. Norocul i-a permis să îi fie binefăcător bărbatului pe care îl omorâse (ceea ce a contat doar ca o ispăşire parţială), iar educaţia primită l-a învăţat să îşi gestioneze sentimentele într-un mod acceptabil din punct de vedere social. De asemenea, sufletul său a făcut în aşa fel încât să se îndrăgostească de o femeie religioasă, care avea toate şansele să-i rămână fidelă. Acest mediu a redus probabilitatea ca furia şi gelozia să fie o problemă, deoarece nu existau frustrările specifice sărăciei şi a oferit acele constrângeri sociale şi valori necesare pentru a avea o relaţie fidelă.
Poate părea ciudat că lecţiile lui George au fost lipsite de durere sau sacrificiu. Suntem obişnuiţi să ne gândim la karmă ca la o pedeapsă. Însă, dacă privim în acest fel, problema este că am putea presupune că cei care suferă o merită, din cauza faptelor lor. Or, această poveste arată falsitatea acestei opinii. Există la fel de mulţi sfinţi care au ales să trăiască în situaţii dificile precum păcătoşii, şi există la fel de mulţi păcătoşi care au succes, după standardele societăţii, precum ar trebui să aibă sfinţii.
Brad şi Carolyn se ştiau dintr-o viaţă anterioară. În acea viaţă, Brad îi făcuse rău lui Carolyn. În aceasta, el va încerca să echilibreze acea datorie karmică. Planul era simplu: se va naşte într-o familie bogată, se vor îndrăgosti şi se vor căsători. În acest fel, el avea ocazia să o răsplătească pe Carolyn, oferindu-i un stil de viaţă confortabil.
S-au căsătorit şi au trăit confortabil în primii câţiva ani. Apoi, o nenorocire neaşteptată a lovit familia, făcându-i să piardă cea mai mare parte a banilor. După aceea, deciziile financiare proaste una după alta au agravat presiunea asupra căsniciei lor. Au continuat să se înstrăineze, pe măsură ce amărăciunea lor creştea, fiecare dând vina pe celălalt pentru problemele lor. Într-o zi, Carolyn a petrecut o după-amiază aparent nevinovată cu un prieten de sex masculin, căruia i-a mărturisit problemele sale. S-au îndrăgostit pe neaşteptate. Ea i-a spus lui Brad că era îndrăgostită de un alt bărbat şi l-a părăsit pentru a fi cu acela. În scurt timp, şi-a dat seama că ceea ce îşi dorea cu adevărat nu era o altă căsătorie, ci timp pentru a se cunoaşte pe sine. În acest caz, infidelitatea a servit unui scop. Acest cuplu se îndepărtase de linia planului comun, iar datoria karmică datorată soţiei nu mai putea fi compensată în aceste noi circumstanţe. Infidelitatea a fost instrumentul cu care sufletul a pus capăt contractului karmic şi cu care i-a orientat pe amândoi pe un nou curs.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
5 iulie 2022