<  Cuprins "Ciclurile sufletului"


Cum să te pregăteşti pentru moarte din timpul vieţii

Capitolul 5 "Moartea şi procesul morţii", subcapitolul a) "Cum să te pregăteşti pentru moarte din timpul vieţii", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „CYCLES OF THE SOUL: Life, Death, and Beyond” (CICLURILE SUFLETULUI - Viaţa, moartea şi dincolo de ele). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

Cum să te pregăteşti pentru moarte din timpul vieţii

«Salutări. Eu sunt cel pe care-l ştiţi ca Isus Cristos.

Calea spirituală – învăţăturile pe care le asimilezi şi practicile pe care le realizezi – te pregătesc pentru întâlnirea cu moartea, la fel cum o fac şi greutăţile vieţii. Moartea este un alt eveniment dificil, poate cel mai greu dintre toate. Aşa că, este de la sine înţeles că punctele forte pe care ţi le-ai dezvoltat învingând greutăţile vieţii sunt cele de care vei avea nevoie şi pe care le vei folosi atunci când vei înfrunta moartea, sau ceea ce ar fi moartea ta. Vei avea nevoie de curaj şi tărie, precum şi de răbdare, renunţare de sine, acceptare, compasiune şi iubire, toate fiind dezvoltate pe măsură ce ai înfruntat dificultăţile vieţii.

Pe lângă aceste calităţi, capacitatea de a trăi clipa prezentă este cel mai important atu în faţa morţii. A trăi clipa înseamnă să înveţi să fii atent la viaţă aşa cum este ea, în ciuda oricăror gânduri despre tine şi viaţa ta. A sta în prezent înseamnă să înveţi să fii doar aici, în momentul prezent, fără gânduri de niciun fel şi să percepi viaţa aşa cum este ea, fără poveştile urzite de ego despre viaţă. Aceste poveşti sau păreri, preferinţe, judecăţi, comparaţii, dorinţe, imaginaţii şi fantezii, cărora le dai adesea glas, doar acestea compun ego-ul, doar aceste gânduri care apar continuu în mintea ta, care par a fi importante şi adevărate şi că ar fi propriile tale gânduri. Din ele-i făcut ego-ul care este învins pe calea spirituală şi prin meditaţie, doar din nişte gânduri.

Motivul pentru care este atât de important să trăieşti în clipa prezentă în momentele dificile este că calităţile adevăratei tale naturi – cum ar fi curajul şi acceptarea, precum şi înţelepciunea de care ai nevoie într-un moment critic – sunt disponibile doar atunci când nu eşti furat de gânduri, care pretind că au răspunsuri la dilemele şi crizele tale, dar nu le au de fapt.

Vocea din minte îţi va oferi instrucţiuni despre cum să te comporţi în orice împrejurare – dacă o laşi să ţi le dea – dar aceste instrucţiuni nu provin din înţelepciune, ci din informaţii preprogramate. Aceste informaţii au o anumită valoare, dar nu sunt potrivite pentru orice moment, şi tocmai asta-i problema.

Ceea ce ai învăţat de-a lungul vieţii, inclusiv orice condiţionare benefică, nu este de mare ajutor în situaţii dificile. Atunci e nevoie de altceva: de înţelepciune. Înţelepciunea înseamnă să ştii cum şi când să aplici acele informaţii şi mai mult de atât. „Mai mult de atât” sunt acele lucruri pe care nu le ştii şi nici nu le poţi şti despre o situaţie, dar pe care cei care te călăuzesc din alte dimensiuni le ştiu şi de care se folosesc pentru a te ajuta.

În toate faptele tale, eşti ajutat să reacţionezi la întâmplări în cel mai benefic mod. În fiecare clipă, primeşti instrucţiuni utile prin intermediul intuiţiei. Aceste instrucţiuni vin de la ghizi şi de la alte fiinţe din dimensiunile superioare care îţi doresc numai binele şi care ştiu mult mai multe decât tine despre cum să gestionezi situaţia. Dacă le permiţi, te vor manevra, ca să zicem aşa, astfel încât să iei în momentul respectiv decizia cu cel mai mare folos pentru toţi cei implicaţi.

Vi se oferă mereu această îndrumare, însă doar unii sunt conştienţi de ea. Veţi deveni conştienţi de ea doar dacă nu vă gândiţi intens la ceva, căci gândirea blochează fluxul intuiţiei. Dacă sunteţi atenţi la gânduri, nu veţi mai observa ce se află în mediul din jur, cum se înfăţişează realitatea, şi nu vă veţi da seama de intuiţiile, îndemnurile, imboldurile subtile şi alte informaţii pe care le primiţi din dimensiunile superioare pentru a face faţă situaţiei.

Întotdeauna, există două moduri de a reacţiona la ce vi se întâmplă: fie pe baza sfaturilor şi a perspectivei sinelui cel fals, venite de la vocea din minte, fie pe baza percepţiei Sinelui cel adevărat, care include situaţia concretă de aici şi acum, precum şi îndrumările venite din dimensiunile superioare pentru a gestiona cel mai bine situaţia.

În situaţii critice, îndrumările venite de sus ajung la mintea voastră, chiar dacă, în general, nu prea le receptaţi. Chiar şi cei care sunt foarte prinşi de ego şi nu cred în nimic metafizic pot trăi direct vreo intervenţie supranaturală în astfel de momente, cum ar fi o voce care îi avertizează „Opreşte-te!” sau o mână nevăzută care îi împinge în afara pericolului. Necredincioşii devin uneori credincioşi în momente de criză sau în preajma morţii, deoarece îngerii şi alţi ghizi îşi fac cunoscută prezenţa, dacă consideră că este necesar.

Cei care se apropie de moarte vor descoperi în curând ce se află dincolo de moartea trupului. De aceea, muribundul este lăsat deseori să întrevadă licăriri de pe tărâmul celălalt, dacă îi sunt de folos – şi adesea îi sunt. Astfel de experienţe fac adesea parte din procesul morţii.

Crizele existenţiale şi moartea sunt rarele momente în care acestea sunt permise, căci o prea mare pătrundere în celelalte tărâmuri ar produce confuzie şi ar distrage atenţia de la viaţa de zi cu zi. Când te apropii de moarte, este foarte important să înţelegi că există o viaţă frumoasă dincolo de moarte. Dar este mai puţin util să ştii acest lucru cât timp îţi trăieşti viaţa din plin, căci asta te-ar putea face să tânjeşti să trăieşti în altă parte decât în viaţa aleasă de sufletul tău s-o trăieşti.

Experienţele din apropierea morţii (NDE) – când o persoană are o viziune directă din viaţa de după moarte şi apoi revine pe Pământ pentru a povesti despre ea – prezintă şi ele dovezi a ceea ce ne aşteaptă dincolo de moarte. Iar atunci când au loc, aceste experienţe îi servesc respectivei persoane şi celor din jur. Dar dacă s-ar petrece prea des, s-ar putea ca oamenii să nu se mai implice total în viaţa pământească pe care sufletul lor a decis ca ei s-o trăiască.

Trebuie să fii complet absorbit în evenimente şi să joci cu deplină convingere rolul personajului pe care ai venit să îl joci, aceasta în scopul de a învăţa ceea ce trebuie să înveţi şi a face ceea ce trebuie să faci. Vei avea destul timp după moarte, între vieţi, să descoperi că eşti mult mai mult decât acel personaj. Dar, deocamdată, este util să crezi că eşti doar acest personaj limitat.

Moartea este acel moment în care te poţi îmbiba pe deplin cu plăcerea de a fi jucat acest personaj. Ca atunci când vizionezi actul final dintr-un film despre un personaj iubit, la moarte, percepi adesea acest personaj din punctul de vedere al sufletului şi înţelegi cât de preţioasă a fost acea viaţă şi cât de dulce este viaţa.

Cei aflaţi pe moarte îşi dau seama de asta foarte clar – cei care sunt conştienţi în ultimele zile, săptămâni sau luni din viaţă. Este posibilul cadou al unei boli terminale, când au timp să recunoască cât de preţioasă este viaţa. Această dulceaţă este răsplata pentru că sunt perfect conştienţi şi prezenţi pe tot parcursul procesului morţii.

A fi total conştient sau prezent este o stare de conştiinţă obţinută prin faptul că nu te mai complaci să nutreşti gânduri despre trecut sau viitor şi nici chiar despre prezent. Este o stare fără de gânduri sau în care ignori gândurile, ceea ce nu este uşor de realizat fără o practică perseverentă a meditaţiei.

Aşadar, aşa cum am spus de atâtea ori, meditaţia este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a avea o viaţă fericită şi, aş adăuga, pentru a muri fericit. Aţi putea crede că v-ar fi de folos să vă faceţi o evaluare a vieţii la sfârşitul ei: ce a fost bun şi ce nu a fost atât de bun, ce aţi făcut bine şi unde aţi greşit. Acest tip de rumegare a trecutului este, în general, considerat normal şi chiar sănătos atunci când omul se apropie de moarte. Cu toate acestea, susţin că tocmai o astfel de ruminaţie aduce un sfârşit al vieţii nefericit, căci cine sau ce analizează şi vă evaluează viaţa? Este ego-ul, desigur. Şi, cu siguranţă, vă va face să greşiţi până în ultima clipă a vieţii, dacă îl lăsaţi.

Cu totul altceva se întâmplă la trecerea în revistă a vieţii, după ce v-aţi părăsit trupul, în compania ghizilor spirituali şi a altor fiinţe care vă iubesc. Ei vă pot oferi o perspectivă plină de iubire şi înţelepciune asupra vieţii tocmai încheiate, ceea ce ego-ul este incapabil să facă.

Vă rog să nu vă lăsaţi păcăliţi de ideea că ar fi necesar sau de dorit să vă gândiţi la viaţa voastră şi să o evaluaţi la sfârşitul sau chiar în timpul vieţii. Nu este aşa. Mintea voastră nu face decât să vă compare cu alţii, să îşi imagineze „ce-ar fi fost dacă” şi să găsească cusururi vieţii, toate acestea fiind inutile şi, în esenţă, neadevărate.

Acest aspect al minţii care gândeşte şi evaluează nu este nici înţelept şi nici nu te poate vedea aşa cum eşti cu adevărat. Acest aspect al tău nu va face decât să te simţi rău sau mâhnit. Să te gândeşti la viaţa ta sau la moartea ta nu este o bună modalitate de a te pregăti pentru moarte. Mintea nu te poate pregăti pentru moarte. Tocmai de ea trebuie să scapi la sfârşitul vieţii.

Şi, bineînţeles, la sfârşitul vieţii nu-ţi va fi de folos nici să te gândeşti la un viitor care niciodată nu va fi real şi nici nu s-a dovedit vreodată a fi real. Adesea, oamenii îşi imaginează tot ceea ce vor pierde: nunţile şi naşterile urmaşilor din generaţiile următoare, de exemplu. Ce rost ar avea?! Desigur, asta face ego-ul. Se gândeşte la un viitor imaginar pe care nu-l va trăi niciodată, ceea ce îi trezeşte tristeţea. Astfel de sentimente sunt total inutile. De ce să te întristezi din cauza unei fantezii, a ceva ireal?! Aceasta a fost întotdeauna reţeta suferinţei: să îţi doreşti ca viaţa să fi fost altfel decât este.

Cel mai bun mod de a te pregăti pentru moarte este să înveţi să trăieşti din plin fiecare nouă clipă şi cu o atitudine pozitivă, nu să trăieşti într-o fantezie de viitor. Cu alte cuvinte, acceptă total ce îţi oferă viaţa în acest moment. Iubeşte-o sau măcar accept-o, asta-i tot. Rămâi cu atenţia în aici şi acum şi bucură-te de clipa asta, pentru că doar pe asta o ai cu adevărat.

Toate acele sentimente minunate pe care ţi le poţi stârni imaginându-ţi un viitor minunat nu te vor face decât să ratezi frumuseţea acestui moment. Fanteziile te fac să fii dezamăgit de viaţă, care nu se potriveşte cu fanteziile nimănui, pentru că fanteziile nu includ greutăţile şi alte provocări ale vieţii. Trebuie să înveţi să iubeşti viaţa aşa cum este, cu dificultăţi cu tot. Iar fanteziile nu te vor ajuta, ci doar te fac să fii nemulţumit de tine şi de viaţă.

Învaţă să iubeşti viaţa aşa cum este ea şi vei fi fericit. Şi vei fi fericit şi la sfârşitul vieţii.

Viaţa este adorabilă aşa cum este ea şi, dacă o compari cu o fantezie de-a ta, aşa îţi distrugi viaţa care ţi-a fost dată şi îţi provoci nefericire. Tu însuţi te faci nefericit, nimeni altcineva. Învaţă să fii fericit cu ce există acum şi vei fi fericit chiar şi la moarte. Asta vreau cel mai mult să înţelegi. Poţi fi fericit indiferent de ceea ce trăieşti, dacă înveţi să iubeşti orice trăieşti.

Iubeşte darul pe care îl reprezintă viaţa, indiferent de ceea ce se întâmplă. Acesta este rostul vieţii, să înveţi să iubeşti totul. Prin iubire, înţeleg să afirmi „Da, şi asta este tot viaţă”, în loc de „Nu, nu vreau să trăiesc asta”. Spunând „Nu!”, îţi creezi suferinţa. Spune în schimb „Da!” şi nu vei mai suferi nici măcar la moarte.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestui mesaj. Eu sunt mereu cu voi în această viaţă şi după.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
24 mai 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=F1slUu3cY48

Traducerea de mai sus provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 27 februarie 2022.