< Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"
Capitolul 1, "Credinţele", subcapitolul b, "Adevărul", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Adevărul despre care vorbesc este un adevăr universal: ce este întotdeauna adevărat despre viaţă, despre modul în care funcţionează viaţa. Deci, vă voi vorbi despre acesta.
Unele lucruri nu se schimbă, şi am putea spune că adevărul este ceea ce nu se schimbă şi este previzibil în privinţa vieţii, ca şi în legile naturii. Aşa cum legile fizice ale naturii sunt adevărate, şi anumite legi metafizice sunt adevărate, indiferent dacă le consideraţi astfel sau nu. Ceva adevărat este adevărat, fie că credeţi sau nu.
Este important să recunoaşteţi aceste legi metafizice, deoarece necunoaşterea lor, la fel ca necunoaşterea legilor naturii, nu vă va fi de niciun folos. Fiinţele umane se luptă într-atât cu viaţa, din cauză că nu înţeleg Adevărul. Ele nu înţeleg legile metafizice care guvernează viaţa: modul în care funcţionează viaţa, care-i rostul vieţii şi ce urmăreşte ea.
Desigur, este mai dificil să recunoaştem aceste legi decât legile naturii, deoarece multe dintre ele funcţionează pe intervale lungi de timp, chiar şi de-a lungul mai multor vieţi, cum este cazul cu legea karmei. Aceasta este prima lege metafizică pe care aş vrea să o abordez, deoarece karma este la fel de importantă pentru Adevăr cum este gravitaţia pentru legile naturii.
Karma este o lege. E definită adesea prin „culegi ceea ce semeni”. Dar karma este mult mai complexă decât sugerează aceste patru cuvinte. Ele spun că ceea ce le faci celorlalţi, alţii îţi vor face ţie. Totuşi, interpretarea aceasta simplistă ratează scopul şi intenţia karmei, care nu este de a pedepsi, ci de a vă învăţa ceva.
Dacă karma se manifestă uneori ca o pedeapsă, se întâmplă doar pentru că, adesea, acesta este cel mai eficient mod de a învăţa ceva şi pentru că sufletul a fost de acord să suporte acea metodă pedagogică. Aceasta este o distincţie importantă. Viaţa nu pedepseşte; ea vă învaţă. Şi dacă pare să vă înveţe într-un mod dur, înseamnă că i-a fost permis – chiar a fost invitată – de către sufletul care învaţă prin această metodă.
Există multe modalităţi prin care sufletul vostru poate învăţa ce are nevoie şi el are de ales. Poate învăţa mai blând şi, probabil, mai lent sau, dimpotrivă, mai dur şi, probabil, mai repede. În ambele cazuri, evenimentele pe care le trăiţi sunt destinate exclusiv să vă vindece, să vă înveţe şi să vă ajute să evoluaţi, nu să vă pedepsească.
De fapt, pedeapsa nu este un profesor prea eficient. Poate să îi înveţe pe oameni să nu facă ceva, dar în dauna progresului lor spiritual şi capacităţii de a se iubi pe ei înşişi, de a iubi viaţa şi de a-i iubi pe ceilalţi, care este lecţia supremă. Cei care primesc o pedeapsă sunt plini de ruşine sau furie şi resentimente, iar acesta este un iad de care trebuie să înveţe să se elibereze.
Deoarece pedeapsa duce la o şi mai mare înrădăcinare a ego-ului şi la nefericire, este, de fapt, contraproductivă pentru progresul spiritual. Pedeapsa este calea prin care ego-ul remediază delictele şi greşelile, dar omenirea încă nu i-a recunoscut ineficienţa. Pedeapsa perpetuează durerea şi negativitatea şi nu face nimic pentru a le vindeca.
Toate delictele, greşelile şi suferinţa sunt cauzate de ego, aşa că soluţia nu este de a înrădăcina oamenii şi mai mult în ego-urile lor, pedepsindu-i, ci de a le oferi ceea ce i-ar putea ajuta să înţeleagă că ei nu sunt ego-ul. Iubirea este ceea ce vindecă şi scoate oamenii din starea egotică de conştiinţă şi nimic altceva: iubire, acceptare, bunătate, compasiune şi atenţie. Acestea sunt balsamurile care vindecă.
Este adevărat că culegi ceea ce semeni – în această viaţă sau în alta. Adesea, rezultatul a ceea ce semeni vine imediat: Nu eşti amabil cu cineva şi el nu este amabil cu tine. Alteori, rezultatul este mai îndelungat: Mănânci prea mult zahăr, an de an, şi faci diabet. Iar unele urmări nu apar decât abia în altă viaţă: Îi dispreţuieşti pe cei săraci, iar în următoarea viaţă te vei naşte sărac.
Ceea ce poate părea uneori o pedeapsă, din punct de vedere karmic, este adeseori doar cel mai bun mod de a învăţa ceea ce trebuie învăţat şi, adesea, ceea ce trebuie învăţat este compasiunea. Pentru acest scop, remediul este adesea să fii „pus în pielea celuilalt”. Fiecare dintre voi a avut multe, multe vieţi concepute pentru a vă învăţa compasiunea „punându-vă în pielea celuilalt”.
De exemplu, dacă aţi minţit, aţi înşelat sau aţi escrocat pe cineva, să păţiţi acelaşi lucru la un moment dat sau într-o altă viaţă poate fi cel mai bun mod de a vă insufla compasiunea necesară pentru a vă împiedica să repetaţi aceeaşi greşeală. Dacă acesta este cazul, sufletul vostru va proiecta cu atenţie situaţiile şi vă va oferi resursele şi oamenii de care aveţi nevoie pentru a învăţa din acea experienţă.
Fiecare suflet are la activ multe vieţi în care s-a comportat urât şi apoi a cules consecinţele. Acest lucru este inevitabil şi experienţa majoritară a primelor vieţi din lanţul reîncarnării. Nu există nicio modalitate de a evita învăţarea prin „lovituri grele” în această şcoală a vieţii, fapt ce ne conduce la o altă lege metafizică: Viaţa este o şcoală destinată evoluţiei sufletului.
Învăţarea este încorporată în viaţă, precum este gravitaţia. Nu poţi trăi şi să nu înveţi ceva. Uneori tragi concluzii greşite, şi atunci vei trece prin mai multe lecţii neplăcute, până când înţelegi corect. Viaţa este foarte răbdătoare şi te poţi întinde cât de mult timp vrei ca să înveţi ceea ce trebuie să înveţi. Dacă înţelegi că viaţa încearcă să te înveţe ceva atunci când te confruntă cu o provocare, o problemă sau o persoană dificilă, atunci îţi va fi mult mai uşor să înveţi din acea experienţă.
Dacă nu înţelegi că viaţa este o şcoală, îţi va fi mai dificil să înveţi din experienţele tale. Te vei simţi victimizat de viaţă, ruşinat că ai eşuat, supărat sau, pur şi simplu, confuz. Dar îndată ce înţelegi că tot ceea ce îţi aduce viaţa serveşte în scopul creşterii sufletului tău, poţi deveni curios care este acest scop şi îţi poţi folosi experienţele pentru a creşte.
Multe dintre provocările vieţii sunt destinate a-ţi perfecţiona şi contura caracterul: Înveţi să fii mai curajos, perseverent, răbdător, responsabil, de încredere, atent, amabil, iubitor, înţelept şi descurcăreţ. Viaţa te învaţă aceste lucruri şi numai din ea le înveţi. Nu le poţi învăţa citind o carte – viaţa însăşi este lecţia.
Puteţi învăţa aceste lucruri fie de bunăvoie, fie fără voie, fie rapid, fie încet. Dacă nu vreţi, învăţarea va dura mai mult, dar, până la urmă, toţi deveniţi mai curajoşi, perseverenţi, răbdători, responsabili, de încredere, grijulii, amabili, iubitori, înţelepţi şi descurcăreţi, ca urmare a trăirii multor vieţi.
Karma acţionează prin ceilalţi şi prin situaţii de viaţă proiectate de sufletul vostru. Ceilalţi vă sunt învăţători prin modul în care răspund la ceea ce faceţi şi spuneţi. Vă oferă un feedback instantaneu despre cum au fost afectaţi de cuvintele şi faptele voastre, care, pentru voi, este o ocazie de a învăţa să vorbiţi sau să acţionaţi în aşa fel încât să obţineţi rezultate mai bune.
Asta nu înseamnă că ar trebui să faceţi pe plac tuturor – deşi n-ar fi rău, atâta timp cât vă face şi vouă plăcere, adică, să vă trăiţi viaţa urmându-vă Inima. Dar când îi trataţi bine pe ceilalţi, şi ei vă vor trata bine. Relaţiile umane vă lămuresc foarte clar cum funcţionează legea karmei. Modul în care îi trataţi pe ceilalţi contează nu doar pentru ei, ci şi pentru experienţa voastră cu ei şi pentru senzaţia pe care v-o dă viaţa.
Vă puteţi crea o experienţă de viaţă pozitivă sau una negativă. Depinde cu adevărat de voi, de modul în care vă comportaţi cu ceilalţi. Acest lucru contează nu numai pentru bunăstarea lor, ci şi pentru a voastră. Până la urmă, învăţaţi să îi trataţi bine pe ceilalţi, pentru că vă face să vă simţiţi bine, ceea ce ne conduce la o altă lege metafizică.
O voi numi legea iubirii. Iubirea este ceea ce naşte viaţa, o susţine şi o îndrumă. Iubirea este în spatele a tot. Viaţa este dirijată de o mână iubitoare, nu una critică sau crudă.
Aceasta este o lege care ar putea fi dificil de înţeles din punctul de vedere al ego-ului. Ego-ul crede că viaţa este înspăimântătoare şi crudă, dar asta, pentru că îşi proiectează asupra vieţii propria frică şi cruzime. Ego-ul însuşi face viaţa să pară înfricoşătoare şi crâncenă, dar nu aşa e viaţa.
Viaţa este bună, viaţa este frumoasă, viaţa este binevoitoare şi înţeleaptă, dar ego-ul nu este aşa. El creează toate acele dezordini, confuzii, conflicte, sentimente negative, limitări şi frici care alcătuiesc condiţia umană, dilema umană. Cât de greu este să fii o fiinţă umană! Dar este aşa doar pentru că aveţi un ego. Fără ego, aţi fi profund îndrăgostit de viaţă şi tot ce aţi vedea ar fi dragostea şi bunăvoinţa din marele plan al vieţii, ceea ce ne conduce la o altă lege.
Există un design, un plan. Viaţa are un scop, este proiectată şi ghidată de forţe superioare. Ca şi în cazul celorlalte legi metafizice, aceasta nu este atât de evidentă, dar există totuşi o mulţime de indicii. Dacă credeţi că viaţa are o intenţie, este planificată şi ordonată, veţi începe să vedeţi că chiar aşa este. Dacă însă priviţi prin ochii ego-ului, viaţa va părea întâmplătoare, nedreaptă, haotică şi capricioasă. Dar nu este aşa.
Viaţa ta are un scop şi este ghidată divin. Eşti conceput aşa cum eşti pentru un motiv. Ţi s-a dat o personalitate, un corp fizic, un aspect fizic, situaţii de viaţă, o familie, moştenire genetică şi tendinţe care îţi oferă lecţiile de care ai nevoie şi care sprijină împlinirea scopului vieţii pentru care ai venit pe Pământ.
Eşti o expresie unică a lui Dumnezeu! Iar Dumnezeu te iubeşte şi te-a creat pentru a fi exact aşa cum eşti. Există o inteligenţă în spatele vieţii şi această inteligenţă este binevoitoare. Numeşte-L Dumnezeu sau cum vrei tu. Aceasta este o altă lege, din moment ce această inteligenţă este absolut binevoitoare şi înţeleaptă.
Imaginaţi-vă ce inteligenţă este necesară pentru a crea tot ceea ce există şi care să funcţioneze atât de frumos, ca un Întreg complicat, fiecare piesă fiind interdependentă şi împletită cu orice altă piesă a creaţiei. În realitate, nu există mai multe piese, ci doar Unimea care se manifestă sub forme diferite, toate formele fiind legate în mod esenţial între ele în virtutea faptului că sunt făcute din acelaşi „material”: conştiinţa.
Inteligenţa este un cuvânt bun pentru a-l descrie pe Creator, deoarece tot ceea ce puteţi vedea şi cunoaşte despre Creator este rezultatul acestei inteligenţe. Creatorul este invizibil pentru voi; şi totuşi, tot ceea ce este vizibil şi invizibil este Creatorul. Acest lucru este la fel de valabil şi pentru noi şi cei ca noi, care călăuzim omenirea şi trăim într-o altă dimensiune, superioară.
Este dificil să vă convingem de aceste legi metafizice atâta timp cât priviţi viaţa din punctul de vedere al ego-ului, care este programat să nu vadă adevărul despre viaţă, ci crede contrariul. Ce dilemă! Dar aceasta este provocarea care vi s-a dat – mai bine zis, pe care Dumnezeu, deghizat în voi, şi-a dat-o Sieşi.
În cea mai mare parte, ego-ul a fost programat a se opune Adevărului şi trebuie să descoperiţi singuri că modul în care ego-ul percepe şi ceea ce crede nu este Adevărul. Dar nu este atât de uşor de descifrat această programare, mai ales atunci când toată lumea din jur are aceeaşi programare, aceleaşi percepţii greşite şi înţelegeri eronate.
Din fericire, Dumnezeu s-a asigurat că veţi depista această programare, provocându-vă suferinţă de fiecare dată când credeţi ceva care nu este adevărat. În general, suferiţi doar puţin din cauza acestei programări, dar uneori credinţele voastre vă fac să suferiţi mult. Măsura a cât de neadevărată este o credinţă este dată de cât de mult suferiţi din cauza ei. Micile minciuni, care conţin ceva adevăr, vă fac să suferiţi doar puţin, dacă le credeţi. Pe de altă parte, marile minciuni vă fac să suferiţi mult, dacă le credeţi. Sau, dacă veţi crede doar puţin din marile minciuni, veţi suferi mai puţin.
Aşa funcţionează lucrurile şi veţi înţelege mai bine dacă vă examinaţi gândurile şi observaţi ce urmări au în corpul vostru. Unele gânduri au ca rezultat sentimente negative şi o senzaţie de contracţie a energiei, în timp ce alte gânduri sunt mai neutre şi nu vă crispează. Unele dintre gânduri chiar vă fac să vă simţiţi bine, dar acestea sunt nişte excepţii.
Gândurile cele mai problematice sunt cele care te au pe tine în centru. Această gândire autoreflectivă este deseori numită vocea din cap, fiindcă aşa sunt simţite aceste gânduri. Această voce face comentarii despre viaţă şi ţi se adresează direct. Îţi transmite judecăţi, te avertizează cu privire la potenţialele dificultăţi, îţi aminteşte de lista de sarcini, te admonestează, te zoreşte, flecăreşte cu tine ca un prieten, te sperie şi te ruşinează, îţi spune cum să faci lucrurile, evaluează cum te descurci şi îţi dă sfaturi. Aceste gânduri apar în minte şi par a fi vocea sau gândurile tale, sau vocea altcuiva care conversează cu tine.
Această voce este vocea ego-ului deghizată sub diverse înfăţişări, niciuna nefiind ceea ce pare: Sfaturile nu sunt neapărat înţelepte, judecăţile nu sunt utile, temerile sunt inventate, conversaţia este anostă, credinţele şi opiniile nu sunt neapărat bazate pe fapte, iar presupunerile sunt adesea simple imaginaţii. Vocea din cap, numită şi minte egotică, este un aspect iraţional al minţii care nu are nimic de-a face cu intelectul sau cu gândirea raţională. Este condusă de frică, lăcomie şi alte emoţii de bază. Vocea din capul tău este sursa tuturor suferinţelor – când o crezi.
Ego-ul şi vocea din cap nu vor dispărea prea curând şi nici nu trebuie. Nu este necesar să scapi de ego, ceea ce ar fi imposibil, ci să-l detronezi. Ego-ul a uzurpat adevăratul stăpân, Sinele divin, adevăratul tău eu. Progresul pe calea spirituală înseamnă să recapeţi stăpânirea de la ego. Cine este acest tu care poate stăpâni ego-ul? Mai este ceva aici, nu-i aşa? Acesta eşti tu cu adevărat! Acesta este Sinele tău divin.»
traducere de Răzvan A. Petre
11 iunie 2021
< Sus >
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=quo9UOiSxmg
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 2 mai 2021.