<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


A pretinde că ştii

Capitolul 3, "A şti şi a pretinde că ştii", subcapitolul c, "A pretinde că ştii", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

3c. A pretinde că ştii

«Am vorbit despre cele două moduri în care fiinţele umane pot să stabilească faptele: parapsihic şi prin cele cinci simţuri. Aceste şase simţuri sunt capabile să vă ofere fapte despre realitate. Apoi, mai există şi: presupuneri, opinii, preferinţe, judecăţi, evaluări, fantezii, dorinţe şi alte astfel de idei şi credinţe fabricate de minte, care apar în fluxul de gânduri, adică vocea din cap. De unde vin acestea? Ce scop servesc? Sunt adevărate?

Oare vă puneţi astfel de întrebări despre gânduri? Probabil că nu. Majoritatea oamenilor iau gândurile de-a gata. Au fost mereu prezente în minte, deci trebuie să fie utile şi adevărate. Dar dacă nu sunt? Dacă doar pretind că ar fi utile şi adevărate? Dacă nu aveţi nevoie deloc de aceste gânduri? Dacă vă fac viaţa mai rea, nu mai bună?

Nu sugerez ca fiinţele umane să elimine astfel de gânduri şi nici măcar că ar fi posibil. Aceste gânduri fac parte din programarea voastră, ceea ce însă nu le face utile sau adevărate. Este un şoc când descoperiţi asta pentru prima dată! Gândurile cu care aţi trăit toată viaţa, despre care credeaţi că sunt propriile voastre gânduri şi care păreau adevărate şi importante, de fapt, nu sunt deloc aşa. Ele sunt doar o programare şi nu există niciun „eu” căruia să-i aparţină. Ele sunt, pur şi simplu, modul cum este programată omenirea.

Programarea este doar o programare şi nimic mai mult. Nu există nimeni în spatele acelor programe – nimeni înţelept şi atotştiutor, niciun „om din spatele cortinei”. Cineva sau ceva a iniţiat acel program şi acum rulează de unul singur. De-a lungul tuturor acestor milenii, oamenii au trăit cu aceeaşi programare, dar puţini au înţeles adevărul. Acum, a venit timpul să înţelegeţi acest lucru, care este o adevărată revelaţie.

Gândurile care îţi trec prin minte reflectă programarea prezentă în orice altă fiinţă umană. Nu această programare te face unic. Şi ea nici măcar nu-i necesară supravieţuirii, fericirii sau bunăstării, deşi pare să fie. Eşti programat să crezi că ai nevoie de programarea ta! Hmmm. Asta chiar că merită a fi înţeles.

Ce se întâmplă când înţelegeţi asta? Unii oameni trec pe lângă şi nu-şi mai bat niciodată capul. Altora, această revelaţie le schimbă complet viaţa. Acesta este unul dintre adevărurile care vă vor elibera. Vă va elibera de suferinţă, deoarece gândurile din fluxul gândirii sunt cauza suferinţei, nu alţi oameni sau lucrurile care vi se întâmplă. Ceea ce vă spuneţi – ceea ce vă spune vocea din cap – despre aceste lucruri este ceea ce vă face să fiţi trişti, furioşi, supăraţi, dezamăgiţi, geloşi, invidioşi, ruşinaţi şi deprimaţi. Propriile gândurile (care nu sunt, de fapt, ale voastre) sunt cauza suferinţei.

Vocea din capul tău este un impostor. Se preface că eşti tu, se preface că este înţeleaptă şi se preface că ştie lucruri pe care nu le ştie. De exemplu, pretinde că ştie ce ai nevoie ca să fii fericit şi împlinit, pretinde că ştie ce gândeşte altul sau ce ar trebui ori nu ar trebui să facă altcineva. Această voce este plină de opinii, presupuneri, judecăţi şi evaluări despre tine şi oricine şi orice. E suficient s-o întrebi ceva şi-ţi va spune ce crede. Are ceva de spus despre orice.

Observă acest lucru pe timpul zilei. De exemplu, când te uiţi la o floare, mintea ar putea spune: „Nu mai este atât de drăguţă pe cât era”. Oare ai nevoie de acea părere, de acea evaluare? Chiar dacă este adevărată, este utilă la ceva? Îţi face viaţa mai bună? Ce scop serveşte?

Astfel de gânduri servesc ego-ului, care se află în spatele vocii din capul tău. Acest gând oferă ego-ului ceva de făcut şi pretenţia că ştie ceva. În lumea ego-ului, opiniile sunt considerate drept cunoaştere, iar cunoaşterea este egală cu controlul, puterea şi superioritatea. Pentru ego, cunoaşterea este bună, chiar dacă doar pretinzi că ai şti ceva. Oricum, majoritatea oamenilor nu fac diferenţa – fie sunt de acord cu tine, fie au propriile lor opinii, în care ei cred cu tărie. De la aceste păreri pleacă cele mai multe dintre ironiile pe care şi le aruncă oamenii între ei.

Astfel de aprecieri şi opinii servesc unui alt scop al ego-ului: Te menţin captiv în lumea de disimulări a ego-ului, o lume ireală, o realitate imaginată şi nebazată pe fapte. Vocea din capul tău generează o altă realitate, născocită de ea: o realitate virtuală. Lucru important: când te implici în această realitate creată de minte, nu te mai poţi implica în realitatea concretă de aici-şi-acum.

Nu-i vorba că n-ar exista şi unele fapte reale în această realitate generată de minte, dar ele se pierd printre nenumăratele opinii, judecăţi şi evaluări, de care mintea este îndrăgostită. Nici aceste gânduri n-ar fi o problemă, dacă nu te-ar îndepărta de aici-şi-acum. Dar când te copleşesc astfel de gânduri, nu mai eşti prezent în trăirea momentului actual.

Nu poţi să te pierzi în gânduri şi, în acelaşi timp, să trăieşti pe deplin aici-şi-acum. Faci ori una, ori alta. Dacă te pierzi în evaluările, opiniile, judecăţile şi visele ego-ului tău, eşti în lumea ego-ului şi vezi viaţa prin ochii ego-ului, care este o stare nefericită, deşi uneori poate fi şi plăcută. Dar în acel caz, trebuie să plăteşti un preţ.

Pe de altă parte, să te pierzi în aici-şi-acum este o experienţă foarte diferită, dar mintea nu este interesată să o aibă. Atâta timp cât eşti ataşat şi te identifici cu mintea ta, nu vei fi interesat să fii prezent aici-şi-acum. Este o stare mult prea simplă şi liniştită pentru a fi de interes pentru minte, care iubeşte drama.

Ego-ului îi place să fie în centrul atenţiei, ceea ce şi este între propriile sale gânduri, în schimb, când eşti prezent aici-şi-acum, „tu” nu mai exişti deloc! A te cufunda în aici-şi-acum înseamnă să renunţi la gândurile tale şi la sentimentul de sine pe care ţi-l dau aceste gânduri, senzaţia de „eu”, care este sinele egotic, sinele fals. A fi în aici-şi-acum este experienţa de a te pierde în acest moment. Ştiţi cu toţii cum este. Este o stare fără griji, o plăcere şi încântare sau, cel puţin, o experienţă de uşurinţă, relaxare şi mulţumire.»

traducere de Răzvan A. Petre
19 iunie 2021

< Sus >