<  Cuprins "Credinţă, fapte şi ficţiuni"


Ficţiunile

Capitolul 3, "A şti şi a pretinde că ştii", subcapitolul d, "Ficţiunile", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Faith, Facts & Fiction” (Credinţă, fapte şi ficţiuni). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Jesus

3d. Ficţiunile

«O mare parte din ceea ce spune vocea din cap este o născocire. Toate opiniile, presupunerile, judecăţile, evaluările, fanteziile şi dorinţele tale nu sunt fapte, ci ficţiuni. Sunt un punct de vedere personal, punctul „tău” de vedere. Acest „tu”, care se preface a fi vocea din capul tău, este, de asemenea, o ficţiune şi o mare parte din ceea ce crede şi perorează este tot ficţiune. Acesta este sinele fals. Este fals, pentru că, de fapt, nici nu există. Este alcătuit din idei generate de un program. Nu-i nimic real în spatele vocii din capul tău. Este doar o voce artificială. Condiţionările tale fac parte din această programare şi se comportă foarte asemănător cu un program de computer.

Unele dintre cele mai mari ficţiuni propagate de vocea din cap sunt trecutul şi viitorul – amâdouă sunt inventate. S-ar putea să credeţi că, atunci când vă gândiţi la trecut, vi-l amintiţi aşa cum a fost, dar vă amintiţi doar propria versiune a trecutului, trecutul din punctul vostru de vedere.

Al cui punct de vedere? Punctul de vedere al ego-ului, care nu este obiectiv. Când mintea îţi aminteşte trecutul, îl transformă într-o poveste – o poveste despre tine. Întotdeauna eşti în centrul acestei poveşti: cum te-ai simţit, ce ai făcut, ce au spus şi au făcut ceilalţi în relaţie cu tine şi cum ai perceput toate astea. În amintirile tale, tu eşti starul şi personajul central.

Asta-i o poveste destul de incompletă, aşa cum sunt toate poveştile. Iar poveştile incomplete nu sunt adevărul. Şi oare cum ar putea fi? Adevărul este întregul adevăr, nu doar o parte din el. Iată de ce suferi din cauza trecutului: Spui o poveste incompletă, adesea o poveste tristă sau o poveste plină de indignare sau alt fel de poveste care-ţi creează nişte sentimente. Acestea sunt amintirile tale.

Şi apoi, mai există şi ficţiunile create în jurul acestor poveşti despre trecut: „Ar fi putut fi altfel”. „Ar fi trebuit să fie altfel”. „Aş fi putut face ceva.” „Ar fi trebuit să fac ceva.” „Nu ar fi trebuit să facă asta.” „Viaţa nu ar trebui să fie atât de grea.” „Viaţa nu este dreaptă.” „De ce a făcut Dumnezeu asta?” Acestea sunt neadevărurile care măresc durerea evenimentelor trecute. Astfel de gânduri apar în mintea oricui când se întâmplă ceva nedorit, care doar creează mai multă durere.

Gândurile ce conţin în ele „ar putea” şi „ar trebui” sunt nişte pretenţii şi nu au nicio bază în realitate. Sunt gânduri inutile şi neadevărate, motiv pentru care provoacă suferinţă. Lucrurile nu ar fi putut şi nu ar fi trebuit să fie altfel decât au fost! Au fost aşa cum au fost şi asta nu se poate schimba. Astfel de gânduri chinuie oamenii timp de mulţi ani după vreun eveniment, iar acea suferinţă este complet inutilă.

Adevărul vă va elibera de această suferinţă. Adevărul înseamnă întreaga imagine, nu doar punctul de vedere al minţii despre ceea ce s-a întâmplat. Adevărul include întregul adevăr, o perspectivă superioară, perspectiva sufletului, la care oamenii nu prea au acces. Ei nu văd întregul tablou, scopul în care un eveniment poate sluji sufletului.

Fiecare eveniment slujeşte sufletului. Dacă vreţi să vă împăcaţi cu viaţa, trebuie să recunoaşteţi asta. În viaţă, acţionează o putere mai mare şi o ordine superioară, care este înţeleaptă şi binefăcătoare. Nu sunteţi o victimă a vieţii. Sufletul vostru a ales de bunăvoie să experimenteze orice aţi trăit sau trăiţi, pentru creşterea şi evoluţia sa, deoarece ştia că poate câştiga ceva important.

Numai Adevărul, cu majusculă, poate ameliora durerea, cel puţin în parte. A crede minciuni doar adânceşte durerea. Dar oamenii nu consideră drept minciuni „ar fi putut” şi „ar fi trebuit” şi nu caută neapărat o soluţie la durerea lor, deşi rareori sunt conştienţi de asta. De fapt, ego-ul lor caută mai multă durere.

Ego-ul este cel ce creează suferinţa şi o măreşte, şi obţine ceva făcând acest lucru. Te prinde în reţeaua sa de minciuni şi te ţine captiv acolo. Vocea din capul tău pare adevărată şi rezonabilă şi chiar utilă, dar ea îţi creează durerea, cu concursul tău: “Nu ar fi trebuit să se întâmple asta, viaţa este nedreaptă, ai fi putut face ceva, nu-i aşa?” Toate aceste afirmaţii par atât de adevărate, dar sunt ficţiuni, scenarii alternative imaginare.

Există o singură ieşire, anume: să intri în momentul prezent. Dar ego-ul nu-ţi va sugera niciodată asta. Vocea din capul tău nu îţi aduce consolare. Numai Adevărul o poate face, ceea ce nu-i de găsit în mintea egotică. Trebuie să fii dispus să cauţi Adevărul în altă parte, iar El se găseşte doar în odihna momentului prezent şi deschiderea minţii şi ascultarea înţelepciunii tale interioare, care îţi vorbeşte în tăcere şi fără cuvinte. În momentul prezent, aici vei găsi îngăduinţă şi pace, unde te poţi refugia de auto-tortura minţii egotice.

Viitorul este o ficţiune şi mai mare decât trecutul. Mintea adoră să se gândească la viitor şi uneori chiar trebuie să te gândeşti la viitor. Dar o mare parte din ceea ce gândeşte mintea despre viitor este pură imaginaţie, pură speculaţie – este o plăsmuire. De exemplu, atunci când planifici o întâlnire în viitor, îţi imaginezi că te afli la acea întâlnire. Este necesar? Este util? Una este să planifici o întâlnire şi să te pregăteşti concret pentru ea şi alta este să îţi imaginezi cum va decurge. Unele dintre aceste imaginaţii sunt practice şi utile: îţi imaginezi că va trebui să aduci anumite lucruri la întâlnire şi îţi imaginezi cât timp îţi va lua pregătirea întâlnirii sau durata drumului până acolo. Asta-i folositor: Îţi foloseşti mintea raţională pentru a te pregăti pentru ceva care se va întâmpla.

Dar cu totul altceva este să te imaginezi în întâlnire şi cum te vei descurca şi ce vor spune oamenii. Îţi imaginezi cum va avea loc întâlnirea. Aceasta este o fantezie! Aceste gânduri sunt cu totul altceva, deoarece provin dintr-o altă parte a creierului, din mintea egotică, de la vocea din cap, nu din mintea raţională. Diferenţa este că tu eşti în centrul acestor gânduri.

Este ceva util? Unii ar spune că da. Unii spun că, dacă îţi imaginezi un rezultat pozitiv în viitor, atunci asta se va întâmpla, deşi rareori viaţa funcţionează aşa. Imaginarea unui rezultat pozitiv ar putea fi utilă pentru a suprima vocea negativă din cap, care ţi-ar putea sabota şansele de a avea o întâlnire fructuoasă. Dar mai există şi o altă posibilitate. Ce-ai zice doar-să-fii-prezent în acest moment şi să permiţi acţiunilor şi vorbirii tale să vină din fluxul vieţii?

Mintea egotică este sabotorul vieţii tale, aşa că, în loc să încerci să lucrezi cu ea, de ce să nu-ţi îndepărtezi atenţia de la ea şi doar-să-fii în acest moment? Aşa creezi cel mai bun rezultat posibil. Asta nu se predă în şcolile pentru afaceri, dar ar trebui. Mai degrabă decât să te modelezi după imaginea unei persoane de succes, cufundă-te în această clipă şi răspunde la viaţă în mod natural. Pregăteşte-te pentru întâlnire, dar când va avea lor, fii relaxat şi reacţionează spontan în momentul respectiv la orice vine din fluxul vieţii.

Diferenţa dintre planificare, care este o utilizare practică a minţii raţionale, şi fanteziile despre viitor este că fantezia te are pe „tine” în centrul ei, la fel cum te au şi gândurile tale despre trecut. Fanteziile sunt despre tine: cum vei arăta, ce vei spune şi ce vei face şi cum îţi vor răspunde ceilalţi. Oamenii petrec enorm de mult timp gândindu-se la ei înşişi în acest mod, de parcă asta le-ar servi în vreun fel.

Prin fantezii, ego-ul încearcă să gestioneze viaţa şi să o controleze, dar nu prea au eficienţă. Fantazarea se preface a fi utilă, dar nu este. Cine este acest „tu” din centrul tuturor fanteziilor? Este un „tu” de fantezie. Mintea raţională nu fantazează, ci numai ego-ul. Este bine să fii conştient de acest lucru, deoarece ego-ul nu-ţi arată o imagine adevărată despre tine. Versiunea imaginară a cui este aceasta? Este alcătuită din idei despre tine pe care le-ai adunat de la alţii şi pe care le-ai crezut adevărate, doar pentru că vocea din capul tău ţi-a spus-o.

Clipă de clipă, vocea din cap îţi spune cine eşti. Variază oarecum de la o zi la alta şi chiar de la o oră la alta. De unde vin aceste gânduri şi evaluări? Acesta este un mare mister, nu-i aşa? Gândurile îţi apar în minte, pur şi simplu, şi crezi că tu le-ai gândit, dar oare aşa să fie? Cine este acest „tu” care crede că el gândeşte? Oare nu doar îţi imaginezi că tu produci aceste gânduri? De fapt, nimeni nu le-a produs. Doar păreau că vin de la tine, dar au apărut de nicăieri. S-au ivit brusc în mintea ta.

Adevărul este că au ieşit din mintea inconştientă, care este un depozit de amintiri, sentimente, credinţe, condiţionări, experienţe, lucruri pe care ţi le-au spus oamenii, lucruri pe care le-ai citit, lucruri pe care le-ai învăţat şi lucruri pe care ţi le-au spus entităţile negative.

Amintirile tale şi multe alte lucruri din mintea inconştientă te au pe „tine” în centrul lor şi sunt stocate în mintea inconştientă sub forma de poveşti sau imagini cu tine. De aici îţi tragi senzaţia de sine – din imaginile-de-sine şi identităţi. Dar nu eşti aceste imagini-de-sine sau identităţi. Poate că, uneori, te comporţi într-un anumit fel, dar asta nu înseamnă că ai fi aşa. Mintea inconştientă creează o identitate din toate aceste informaţii şi declară: „Acesta eşti tu!” Dar tu nu eşti acesta, chiar dacă te comporţi ca şi cum ai fi. Prin urmare, aşa te limitează mintea inconştientă.

În realitate, eşti acel ceva capabil să înţeleagă adevărul despre această situaţie. Eşti ceea ce poate fi obiectiv cu privire la aceste informaţii. Eşti ceea ce nu poate fi limitat sau definit de ele – pentru că nu eşti, de fapt, limitat sau definit de niciuna dintre aceste amintiri, poveşti, imagini sau credinţe.

Eşti conştiinţa care îţi animă corpul şi care, uneori, foloseşte mintea raţională, iar alteori, este captivată de vocea iraţională din cap. Tu, ca conştiinţă, intri şi ieşi din identificarea cu gândurile. Şi când această conştiinţă nu este identificată cu gândurile, eşti pe pace. Te cufunzi în Sinele adevărat, Sinele divin, şi recâştigi Împărăţia cu toate comorile sale: iubire, pace, bucurie, compasiune, tărie, înţelepciune şi claritate.

Eşti un suflet – o scânteie din Dumnezeu – care a ales să te desfacă din legătura cu Dumnezeu pentru a experimenta condiţia de om, pentru un timp relativ scurt din istoria fiinţei veşnice care eşti. Odată ce îţi dai seama de acest lucru, poţi continua să trăieşti în lume ca Sinele divin. Sinele tău divin ştie exact cum să trăieşti viaţa într-un mod plin de bucurie, bun şi înţelept. Acesta eşti tu.

Noi, cei din aceste dimensiuni, ştim toate acestea despre voi şi suntem aici pentru a vă împărtăşi această veste minunată şi bună şi pentru a vă încuraja să vă priviţi aşa cum sunteţi cu adevărat. Să vă priviţi aşa nu este deloc o fantezie. Este un fapt, iar toate celelalte moduri în care vă priviţi sunt ficţiune. Sunt false. Asta trebuie să ajungeţi să înţelegeţi pe cont propriu. Aceasta este călătoria, calea spirituală, calea de întoarcere Acasă la dragoste.»

traducere de Răzvan A. Petre
20 iunie 2021

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=6ChSs_T-UfM

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 16 mai 2021.