<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 3b) "Trecerea în Prezenţă"

Capitolul 3, "Pe deplin uman şi pe deplin divin", subcapitolul b) "Trecerea în Prezenţă", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 3: Pe deplin uman şi pe deplin divin

b. Trecerea în Prezenţă

«Cum să ieşi din ego ca să intri în Prezenţă? Sfatul cel mai la îndemână – nu te pierde în fluxul gândirii – nu e prea folositor. A spune „Nu gândi” este ca şi cum ai spune „Nu te gândi la un elefant roz”. Fără a înlocui gândirea cu altceva, nu o poţi elimina cu uşurinţă. Iar ceea ce poate înlocui gândirea este conştientizarea senzorială şi corporală.

Simţurile sunt poarta către Prezenţă. Când ceva de genul unui sunet, senzaţie, miros, gust sau imagine uimitoare îţi captează atenţia, atunci ţi se opreşte mintea, chiar şi pentru scurt timp. Nu poţi fi complet atent şi la simţuri, şi la gânduri simultan. Poţi face ori una, ori alta. Altă variantă nu există, atenţia nu se poate îndrepta nicăieri altundeva. Există fie doar realitatea virtuală a minţii, fie doar realitatea – care este, în primul rând, o experienţă senzorială.

Ca urmare, atenţia la simţuri te va scoate din minte, ducându-te în corp şi, potenţial, în Prezenţă. Dacă un stimul senzorial este suficient de plăcut sau izbitor, atenţia gravitează în mod natural spre el şi rămâne acolo o vreme. A te pierde într-o muzică frumoasă sau într-un apus de soare nu presupune niciun efort sau disciplină, deoarece aceste experienţe sunt în mod natural plăcute. În comparaţie cu astfel de experienţe plăcute, tentaţia de a gândi este slabă, până când gândirea devine din nou mai puternică. De obicei, oamenii sunt aduşi în Prezenţă de priveliştile şi sunetele frumoase, când rămân în mijlocul acelor experienţe suficient de mult timp.

Iar experienţele senzoriale sunt plăcute, pur şi simplu, pentru că oferă un răgaz minţii, care altfel este agitată. Ele te îndepărtează de ceva nu foarte plăcut. Oamenii n-ar prea vrea să gândească atât de mult pe cât o fac. Gândirea este mai mult compulsivă şi un fel de dependenţă, decât agreabilă. Orice lucru care te readuce mai complet în simţuri nu este doar plăcut, ci şi o mare uşurare de la starea obişnuită de conştiinţă.

Poate că cel mai util simţ pentru a deveni prezent este auzul sau ascultarea, deoarece chiar şi atunci când sunetele lipsesc, se poate asculta liniştea. Ideea de a asculta tăcerea dintre sunete poate părea o prostie, dar ascultarea tăcerii este o poartă specială de intrare în Prezenţă. Deoarece tăcerea este, de obicei, ignorată sau trece neobservată de către minte, observarea atentă a tăcerii întrerupe modul obişnuit al minţii de a asculta şi, în consecinţă, te duce dincolo de minte.

Ascultarea tăcerii este puternică şi din alt motiv. Tăcerea este un cuvânt adesea folosit pentru a reprezenta Vacuitatea sau Non-forma, din care apar formele, inclusiv sunetele. Aşa cum formele se nasc din Non-formă, toate sunetele ies din Tăcere şi apoi se retrag în ea. Acest lucru este evident mai ales când asculţi un sunet simplu, cum ar fi cel al unui clopot. Când asculţi atent un astfel de sunet, care iese din linişte şi se retrage în linişte, senzaţia obişnuită de sine se pierde în apariţia şi dispariţia acelui sunet. Chiar senzaţia de eu dispare odată cu sunetul în Tăcere. Şi iată că ai ajuns în Non-formă, să fii Non-forma.

Mai mult, când te familiarizezi cu sunetul Tăcerii, sau al Vacuităţii, vei putea să te acordezi pe frecvenţa lui chiar şi în mijlocul zgomotului. Tăcerea, cu majusculă, nu este prezentă doar când este linişte. Ascultarea Tăcerii care pătrunde tot ce există este, de fapt, o meditaţie foarte bună, un instrument de centrare sau un mijloc de a deveni mai prezent.

Această experienţă nu poate fi trăită prin simţul văzului. În general, ceea ce vezi fie este acolo, fie nu este; nu poate fi perceput ieşind sau retrăgându-se în Vacuitate. Iar senzaţiile tactile, gusturile şi mirosurile, deşi apar şi dispar, nu sunt la fel de clare sau accesibile precum sunetele. Aşadar, nu nicio surpriză faptul că sunetul – tobe, sunete de gong şi clopote, incantaţii şi alte tipuri de cântări şi instrumente – au fost folosite de-a lungul istoriei pentru a modifica conştiinţa sau a intra în Prezenţă.

Când eşti total în simţuri, eşti şi în corp, care este ceva foarte diferit de minte. Cei care petrec mult timp în gândire adesea nu au contact cu ceea ce se întâmplă în corpul lor, inclusiv modul cum gândurile le afectează corpul. Gândurile au un impact extraordinar asupra corpului. Ele generează emoţii, care sunt resimţite, prelucrate şi adesea stocate în corp. Gândurile stresante tensionează corpul, în timp ce gândurile calmante îl relaxează. Mai mult, gândurile eliberează substanţe chimice în creier, care reglează şi influenţează corpul în multe feluri.

Gândurile devin marea problemă a corpului, de care acesta trebuie să se ocupe într-un fel sau altul. Deci, cel mai adecvat mod de a fi bun cu corpul tău este să ieşi complet din fluxul gândirii. Dar singura modalitate de a o face este fii prezent în corpul şi simţurile tale. Pentru mulţi, asta înseamnă că trebuie să ia seama la unele blocaje şi tensiuni cauzate de gândurile şi emoţiile lor. În consecinţă, mulţi preferă să rămână în minte pentru a evita să facă faţă durerilor şi tensiunii din corp, pe care tocmai mintea le-a creat.

Totuşi, nu există o altă cale spre Prezenţă, deci spre adevărata fericire şi pace, decât prin corp şi simţuri. A intra în corp înseamnă a-i acorda acestuia atenţie. Asta nu înseamnă să te gândeşti la corp sau să ţi-l imaginezi, ci să-l simţi focalizându-ţi reflectorul atenţiei asupra lui. Atenţia trebuie să fie îndreptată asupra corpului, nu asupra gândirii.

Conştientizarea şi atenţia sunt acelaşi lucru, iar tu eşti această conştientizare, această atenţie. Dacă ar fi să găsim o definiţie a cine eşti tu cu adevărat, aceasta ar fi una dintre cele mai bune. Este unul dintre puţinele lucruri apropiate de realitate pe care le poţi spune despre cine eşti: Tu eşti ceea ce este conştient. Eşti Conştienţa. Eşti atenţia dată vieţii. Eşti ceea ce experimentează viaţa prin mecanismul atenţiei.

Pe orice s-ar opri atenţia, acela se luminează şi se amplifică în conştiinţă. Dacă se opreşte asupra corpului tău, vei deveni conştient de experienţa pe care o are corpul. Dacă se opreşte pe un gând, devii conştient de acel gând. Dacă atenţia rămâne pe el suficient de mult timp, acel gând va deveni realitatea ta, căci te identifici cu el. Sau ai putea, în schimb, să-ţi foloseşti atenţia pentru a investiga acel gând. Dacă atenţia se opreşte pe o emoţie, atunci vei experimenta acea emoţie şi te poţi fie identifica cu ea, astfel amplificând-o, fie s-o explorezi din poziţia Conştienţei.

Dacă atenţia ta se îndreaptă spre atenţia însăşi, se întâmplă un lucru foarte interesant: devii conştient de Conştienţa care eşti. Totuşi, din moment ce eşti programat să te identifici cu corpul-minte, de obicei nu vei rămâne identificat cu Conştienţa prea mult timp, decât dacă ai realizarea Sinelui. Foarte repede revii la identificarea cu gândirea, mai ales cu gândirea şi corpul care îţi imaginezi tu că ai fi.

Ca o bandă de cauciuc, atenţia este atrasă iar şi iar în fluxul gândirii şi de sinele fals, căci aceasta este programarea ta implicită. În cele din urmă, „banda de cauciuc” se uzează şi nu te mai identifici atât de uşor, începând să petreci tot mai mult timp în Prezenţă. La un moment dat, identitatea poate trece permanent în Prezenţă. Aceasta se numeşte realizarea Sinelui sau trezire.

O serie de lucruri pot accelera acest proces de dezidentificare cu sinele fals, cel mai important fiind meditaţia, ca şi alte practici spirituale. Însă, uneori, un traumatism, un şoc sau pierderea a ceva crucial pentru identitatea personală poate slăbi sau rupe „banda de cauciuc” şi atunci nu mai este cale de întoarcere la cine credeai că eşti. Este şi aceasta un fel de trezire, deşi cam neplăcută, din cauza faptului că experienţa este atât de abruptă, provocându-ţi dezorientare şi confuzie. Dacă această experienţă se patologizează, aşa cum se întâmplă adesea, persoana ar putea reveni la identificarea cu ego-ul, dar cu o identitate diferită, poate ca cineva bolnav mintal, instabil, tulburat sau distrus. Şi este foarte adevărat că acea persoană ar putea avea nevoie de mult sprijin pentru a-şi restabili un ego funcţional.

Dar pentru căutătorii spirituali care ajung în acest punct de trezire pentru că sunt gata să treacă dincolo de sinele fals, descoperirea faptului că ei sunt această Conştienţă sau atenţie îi împuterniceşte, pentru că atunci pot învăţa mai conştient să o direcţioneze. Dacă eşti gata să fii conştient de Conştienţă şi să-ţi orientezi atenţia mai conştient, atunci direcţionând-o către senzaţiile din corp şi experienţele simţurilor exterioare, vei fi condus mai adânc în Prezenţă.

Metoda de a ieşi din minte şi a intra în corp este să-ţi îndrepţi atenţia la ce trăieşte corpul, inclusiv la ce-ţi parvine prin simţuri. La început, s-ar putea părea că nu se întâmplă nimic, care este interpretarea minţii. Va spune ceva de genul: „Şi ce?! Care-i marea scofală? Nimic de aici nu-i interesant”. Trebuie să ignori dezinteresul minţii şi să devii foarte curios la ce se întâmplă în corpul şi simţurile tale. Dacă îţi menţii atenţia asupra corpului şi simţurilor suficient de mult timp, vei descoperi că se întâmplă multe.

Aşadar, lasă reflectorul conştienţei să observe orice vine prin simţuri, inclusiv senzaţiile din corp, atât cele subtile, cât şi cele mai puţin subtile. Corpul este atât fizic, cât şi energetic, aşa că aceste senzaţii pot fi de ambele tipuri. Senzaţiile energetice sunt experimentate ca fluxuri sau mişcări de energie, vitalitate, vibraţii, valuri, mâncărimi, înţepături sau furnicături. Tipul de senzaţie nu este important. Ceea ce este important este să observi experienţele senzoriale şi senzaţiile corporale sau energetice şi să le îngădui şi să le simţi, fără să gândeşti la ele sau să spui o poveste despre ele. Doar observă tot ce se întâmplă aici-şi-acum. Dacă apare un gând, observă-l şi pe acesta, iar apoi întoarce-te la simţire şi trăire.

Când Conştienţa s-a îndestulat cu o experienţă senzorială, ea va trece în mod natural la alta şi apoi la alta. Momentul prezent se schimbă mereu, reînnoindu-se continuu. Când rămâi în Prezenţă suficient de mult timp, vei observa această mişcare naturală a Conştienţei de la o experienţă senzorială, energetică sau interioară la următoarea.

Ca un fluture, Conştiinţa se aşază pe o senzaţie, apoi pe un gând, apoi pe o intuiţie, apoi pe o emoţie. Apoi vede ceva, apoi aude ceva, apoi îşi imaginează ceva. Apoi apare un alt gând, apoi apare o amintire şi apoi apare o dorinţă. Apoi, Conştienţa se opreşte pe o senzaţie, pe un miros, pe un sunet, pe un gând şi aşa mai departe. Aceasta este experienţa de a trăi continuu în Prezenţă. Conştienţa trăieşte viaţa, dar nu se mai identifică cu niciun lucru pentru mult timp, ci doar cât să-i spună “da” şi apoi trece mai departe, aşa cum face viaţa în mod natural.

Această atenţie la ceea ce face Conştienţa în mod natural poate fi, de asemenea, un tip de meditaţie. În meditaţie, cu ochii închişi, observă ce anume conştientizează Conştienţa, când trece de la un sunet sau o senzaţie la alta, inclusiv la senzaţii energetice mai subtile. Lasă-te condus de Conştienţă de la o experienţă senzorială la următoarea, aşa cum vrea ea. Iar când vine un gând sau vezi că te-ai pierdut într-un film mental, doar observă asta şi revino uşurel la simţire. Conştienţa urmează fluxul – chiar este fluxul vieţii. Ego-ul poate întrerupe această curgere, o poate împotmoli şi bloca, dar ego-ul nu poate niciodată distruge acest flux, care rămâne imaculat, neatins de orice identificare. Chiar şi la această întrerupere, fluxul spune “da”.

În corpul oricui rămân, într-o oarecare măsură, reziduuri din identificarea cu ego-ul şi emoţiile rezultate, în câmpul energetic. Aceste reziduuri blochează fluxul de energie subtilă şi capacitatea de a simţi corpul şi de a rămâne în el. O modalitate de a vindeca şi a elibera aceste reziduuri este să vă scanaţi încet corpul din cap până în picioare cu lumina atenţiei. Veţi căuta orice puncte secătuite sau moarte din câmpul energetic. Acestea sunt zone cu blocaje, unde fluxul de energie s-a împotmolit, din cauza emoţiilor neprocesate.

Când vă scanaţi corpul, rămâneţi oricât timp aveţi nevoie ca să verificaţi fiecare zonă: creştetul capului, fruntea, ochii, urechile, nasul, obrajii, gura, bărbia, gâtul, umerii şi aşa mai departe, până la degetele de la picioare. Există vitalitate acolo? Rămâneţi într-un loc până când puteţi simţi acolo viaţa. Apoi treceţi la următoarea zonă. Zona pe care vă concentraţi ar trebui să se simtă luminată, energizată, vibrantă. S-ar putea să fie nevoie de o ceva practică înainte de a putea simţi această vitalitate foarte intens. Unii oameni sunt capabili să o simtă mai uşor decât alţii, dar prin practică, oricine poate simţi vitalitatea din corpul energetic.

Veţi înţelege ce vreau să spun prin energizare sau vitalitate dacă vă concentraţi asupra mâinilor, unde majoritatea oamenilor o pot simţi cel mai uşor. Când lăsaţi atenţia să se odihnească câteva momente pe mâini, veţi observa de îndată o senzaţie subtilă de vibraţie, furnicături sau energie. Această vitalitate umple tot corpul şi poate fi simţită oriunde vă orientaţi atenţia, cu excepţia cazului în care există un blocaj.

Punctele în care nu prea simţiţi vitalitate, care se simt golite sau inerte, vor avea nevoie de o atenţie specială, de un tip special de conştientizare, care să fie plină de iubire, răbdare şi îngăduinţă. Când păstraţi o atenţie blândă ceva timp asupra acestor zone, cu curiozitate şi compasiune, şi le lăsaţi să fie aşa cum sunt ele, veţi observa o schimbare. Vitalitatea poate reveni brusc sau puteţi simţi o relaxare sau o cufundare într-o stare mai profundă, de parcă ceva la un nivel subtil s-a transformat. Uneori, când păstraţi atenţia liniştită pe un blocaj, primiţi informaţii despre el în mod intuitiv sau prin imagini.

Ce este cel mai important să înţelegeţi este că atenţia, curiozitatea, acceptarea, dragostea şi compasiunea sunt suficiente pentru a elibera şi a vindeca un blocaj. Această vindecare se petrece într-un mod misterios. De multe ori, nici nu este necesar să înţelegeţi ce se întâmplă. Şi totuşi, uneori primiţi şi o înţelegere suplimentară. Este o practică foarte bună să faceţi o scanare corporală ca aceasta zilnic sau săptămânal, care vă va ajuta să menţineţi curgerea normală a energiei corpului şi o stare bună de sănătate.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
5 septembrie 2021