< Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"
Capitolul 3, "Pe deplin uman şi pe deplin divin", subcapitolul a) "Rămânerea în Prezenţă", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
R.P.
«Rămânerea în Prezenţă devine mai probabilă atunci când conştientizezi că, în orice moment, tu alegi, în mod conştient sau inconştient, să rămâi acolo sau nu. Conştientizarea faptului că poţi alege şi conştientizarea a ce anume alegi se dezvoltă cu timpul, până când rămânerea în Prezenţă devine o alegere fără-de-alegere, pe care nu mai trebuie să o faci în mod conştient, deoarece ai făcut-o de atâtea ori înainte.
Un truc pentru a rămâne în Prezenţă este să nu te lupţi cu gândurile. Este importantă relaţia pe care o stabileşti cu gândurile când te afli în Prezenţă ca să nu fii atras înapoi în ele. Dacă consideri că gândurile din fluxul gândirii ar fi rele sau problematice, acest lucru doar va activa mai mult ego-ul şi mintea, căci sinele fals va încerca să rezolve acea aşa-numită “problemă”.
Raportează-te la gânduri cu bunătate, aşa cum ai face cu un copil care nu ştie să facă altceva. La urma urmei, mintea egotică este un aspect primitiv, depăşit al minţii şi nu poate face altceva. Ca şi în cazul unui copil, accepţi că copilul este ignorant şi nu te aştepţi ca acesta – mintea – să fie altfel. Dar nici nu dai atenţie obiceiurilor copilăreşti ale minţii. Asta n-ar face decât să o întărească. Precum un părinte, conştienţa spaţioasă care eşti nu reacţionează, este plină de compasiune, amabilă, înţeleaptă şi răbdătoare faţă de gânduri.
Cea mai bună abordare a minţii este să o laşi să fie aşa cum este, fără a-i cere să se schimbe în vreun fel. Lasă-ţi gândurile să fie aşa cum sunt şi dă-le pace. În cele din urmă, îţi vei pierde interesul faţă de ele, la fel cum ai face cu oricine te minte, se lamentează, are accese de furie, te plictiseşte sau este neplăcut în alte moduri. Cu cât eşti mai capabil să-ţi laşi gândurile în pace, cu atât mai repede vor dispărea şi vor fi mai puţin supărătoare.
Totodată, pentru a rămâne în Prezenţă, trebuie să devii la fel de interesat de ea precum eşti de gândurile tale. Această curiozitate trebuie cultivată, deoarece nu este la fel de automată cum este fascinaţia oamenilor pentru gândire. Cum este Prezenţa acum? Dar acum? Acordă toată atenţia Prezenţei şi scufundă-te în ea. Cum să te scufunzi în Prezenţă? Trebuie să fii dispus să explorezi asta pe cont propriu. Eşti dispus să o faci? Dacă nu, ce te împiedică? Cu ce argumente vine ego-ul?
Cheia pentru a te scufunda mai adânc în Prezenţă este să continui să observi. Această observare este ca şi cum ai asculta, dar cu toată fiinţa ta, nu doar cu urechile. Această observare este mai mult un mod de a fi – a fi deschis, receptiv, atent, curios şi avid, rămânând însă foarte mult în aici-acum. Este ca şi cum ai asculta ceva din depărtare sau te-ai aştepta să apară ceva în curând, ca şi cum se întâmplă sau este pe cale să se întâmple ceva foarte important. Dai totală atenţie momentului, de parcă ar fi singurul lucru care se întâmplă în lume – şi chiar aşa este! Este singurul lucru real din lumea ta imediată.
Prezenţa mai este numită şi Linişte ori Nemişcare, dintr-un motiv foarte întemeiat: Liniştea este una dintre calităţile ei. Deci, când devii liniştit şi imiţi nemişcarea sau te concentrezi pe această calitate, atunci te cufunzi mai adânc în Prezenţă. Acesta este motivul pentru care majoritatea meditaţiilor se desfăşoară în nemişcare şi linişte. Acestea sunt calităţi ale Prezenţei. Din nou spun, acesta este un lucru pe care trebuie să-l verifici singur, deoarece a citi despre Nemişcare nu este acelaşi lucru cu experimentarea sau explorarea sa. Eşti dispus să explorezi Liniştea pe cont propriu? Dacă nu, cum te împiedică mintea să o faci?
O altă calitate a Prezenţei este pacea. Poţi găsi în tine această pace foarte subtilă? Caut-o şi când dai de ea, focalizează-te pe ea. Atunci experienţa păcii va creşte. Acest lucru este valabil pentru orice calitate a Prezenţei: concentrarea asupra acelei calităţi sporeşte Prezenţa în conştienţă.
Când simţi oricare dintre calităţile Prezenţei – pacea, dragostea, compasiunea, claritatea, tăria, bucuria, recunoştinţa – acordă atenţie acelei calităţi; devino curios în privinţa ei. Cum o simţi? Rămâi în acea experienţă şi vezi ce poţi descoperi. Făcând asta, te vei cufunda mai adânc în Prezenţă, căci această calitate ţi se deschide mai complet. Acest lucru se întâmplă adesea în mod natural în meditaţie, dar poţi face acest lucru oricând, ca o explorare.
Aceasta explică de ce gândurile pozitive, afirmaţiile şi expresiile de dragoste şi recunoştinţă te conduc în Prezenţă. Imitând experienţa de a fi în Prezenţă, ele evocă Prezenţa şi acţionează ca o punte către ea, acolo unde te simţi în mod natural pozitiv, iubitor, recunoscător, senin şi uimit de viaţă.
Uimirea este o altă calitate care, atunci când este evocată şi te focalizezi asupra ei, te poate conduce în Prezenţă sau s-o aprofundezi. Copiii mici sunt în mod firesc uimiţi de această lume, deoarece percepţiile lor încă nu au fost atrofiate prin denumiri şi concepte. De exemplu, când copiii văd o floare, parcă o văd pentru prima dată, neavând nicio idee despre ea, ceea ce, poate, chiar aşa e.
Uimirea este evocată când priveşti ceva aşa cum fac copiii mici, fără etichete sau concepte. Acesta este un lucru pe care îl poţi exersa. Când priveşti ceva, doar observă judecăţile şi conceptele care-ţi vin în minte, cum ar fi cel de frumos, vechi, dezordonat, mic sau murdar. Apoi, lasă aceste etichete să se ducă, căci vor dispare în mod natural, dacă nu eşti în acord sau în dezacord cu ele. Gândurile doresc acordul sau chiar dezacordul tău, pentru că, odată ce ai luat o poziţie, ai intrat în lumea ego-ului. Atunci, şi mai multe gânduri se reped să susţină acea poziţie.
A fi în Prezenţă este o stare de neutralitate şi echilibru sufletesc, unde totul este acceptat şi iubit în mod egal. Prezenţa nu ia nicio poziţie părtinitoare, decât dacă considerăm că dragostea ar fi o poziţie. Când totul este văzut în mod egal, nu există o altă poziţie decât iubirea. Acesta este motivul pentru care Prezenţa este atât de liniştitoare. Viaţa nu este împărţită în bune sau rele, în ce-mi place şi ce nu-mi place. Îmbrăţişezi totul, ceea ce îţi aduce pace lăuntrică. Când limbajul nu mai separă un lucru de altul, nu mai există comparare, analiză, judecată sau critică, nici respingere sau atracţie. Nu-i deloc nevoie să gândeşti.
Şi aşa am ajuns la o chestiune foarte importantă: Prezenţa operează dintr-o inteligenţă mai vastă decât gândirea. Dacă rămâi în Prezenţă suficient de mult timp, vei cunoaşte această Inteligenţă, care eşti Tu şi care conţine întregul univers în sine. Însă, dacă rămâi în minte, va fi mai dificil să recunoşti că acţionează în viaţa ta o altă inteligenţă, deoarece vei fi ocupat să mărşăluieşti după toba gândurilor tale. Nu poţi avea decât un singur stăpân. Din fericire, oricine are şi momente când reacţionează la inteligenţa mai profundă din interior, care nu comunică prin gânduri. Ca să înţelegi ce anume vrea ea să faci, trebuie să fii prezent şi să observi cum şi încotro te mişcă ea pe moment.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
6 septembrie 2021