<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 3d) "A acţiona şi a vorbi din Prezenţă"

Capitolul 3, "Pe deplin uman şi pe deplin divin", subcapitolul d) "A acţiona şi a vorbi din Prezenţă", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 3: Pe deplin uman şi pe deplin divin

d. A acţiona şi a vorbi din Prezenţă

«Toată lumea ştie cum este să acţionezi şi să vorbeşti din Prezenţă şi toată lumea ştie când alţii acţionează şi din Prezenţă. Ea are o calitate specială care îi face pe toţi să se relaxeze şi să se simtă bine. Este o experienţa de înseninare, veselie, armonie, bucurie, pace, dragoste, uşurinţă şi deschidere. Prezenţa este deschisă celorlalţi şi vieţii, este îndrăgostită de ceilalţi şi de viaţă, este în pace cu ceilalţi şi cu viaţa. Prezenţa este felul în care ar vrea toată lumea să se simtă mereu. Şi totuşi, este relativ rară pentru cei mai mulţi oameni.

Vorbirea din Prezenţă este o exprimare nepremeditată: Ceva trebuie spus, iar tu deschizi gura şi o spui fără să ştii ce vei spune. Iată alte câteva semne că vorbirea vine din Prezenţă:

❖ Te simţi bine când spui ceea ce ai de spus, iar ceilalţi se simt bine auzindu-te.

❖ Ai o senzaţie de corectitudine în privinţa a ceea ce spui, care este diferită de certitudinea ego-ului. Această corectitudine conţine şi un sentiment de mirare şi expansiune, care nu însoţeşte şi certitudinea ego-ului.

❖ Ai sentimentul că ceea ce spui vine de dincolo de tine.

❖ Simţi că ai atins ceva profund.

❖ Ţi se face pielea de găină.

❖ Eşti surprins de înţelepciunea a ceea ce tocmai ai spus.

❖ Spui ceva la care nu te-ai gândit niciodată.

❖ Tu şi ceilalţi vă simţiţi înălţaţi şi inspiraţi.

Vorbirea din Prezenţă este foarte diferită de vorbirea egotică. Când ego-ul vrea să exprime ceva, îşi formulează mai întâi gândurile în minte, adesea chiar când pretinde că-l ascultă pe celălalt. Apoi, cu prima ocazie pe care o are, introduce remarcile sale în conversaţie. Sau ar putea face o gafă pe negândite. În acest caz, comunicarea tinde să fie emoţională şi egotică, putând activa emoţiile şi ego-ul celorlalte persoane.

În schimb, vorbirea din Prezenţă, cel mai probabil, nu va activa emoţiile şi ego-ul altor persoane. Mai degrabă, tinde să-i aducă pe ceilalţi în Prezenţă, alături de tine, deşi există şi excepţii. Unele ego-uri sunt hotărâte să te aducă la nivelul lor şi să nu se abandoneze Prezenţei. Dacă se întâmplă acest lucru, nu poţi face mare lucru, decât să ai empatie pentru cei atât de prinşi în ego şi în propria suferinţă auto-indusă. Nu are rost să te lupţi cu ego-urile altora mai mult decât cu al tău. Cea mai bună abordare este să simţi compasiune pentru ego-ul altor persoane, în timp ce nu le alimentezi în niciun fel ego-ul lor sau al tău.

A acţiona din Prezenţă este la fel ca şi a vorbi din Prezenţă: Te pomeneşti făcând ceva fără să fi decis asta şi fără să te întrebi de ce acţionezi chiar atunci. Asta s-ar putea să pară ca o acţiune dictată de condiţionări, dar, spre deosebire de cazul ego-ului, atunci când te mişcă Prezenţa, nu simţi împotrivire, ci doar lejeritate. Mai mult de atât, ceea ce faci din Prezenţă nu este însoţit de gânduri. Nu există strategii, planificare, repetiţii sau cântărire a argumentelor pro şi contra şi nu există nici evaluări, judecăţi sau gânduri despre trecut sau viitor. Eşti total în acest moment şi faci ceea ce faci pentru că asta se iveşte în tine. Şi nu o faci pentru a atinge un anumit scop, ci pentru că acţiunea este, în sine, gratificantă.

În Prezenţă, te mişti spontan, fluid, uşor şi fără gândire. Făptuirea se întâmplă de la sine. Poate că ridici brusc telefonul pentru a apela pe cineva, sau te pomeneşti că ai luat-o pe un drum diferit spre casă, sau ajungi să răsfoieşti cărţile într-o librărie, toate acestea conducându-te spre informaţii sau ocazii de care aveai nevoie, dar nu ştiai că ai nevoie. Influenţa Prezenţei este pe cât de misterioasă, pe atât de obişnuită. Îndrumările sale stau ascunse în mijlocul activităţilor lumeşti.

Ceva foarte profund se află în spatele vieţii şi îţi ghidează viaţa, deşi adesea nu pare aşa şi nici nu poţi convinge ego-ul de asta. Ego-ul se simte singur într-o lume disperată şi nesigură, aşa că, să nu te aştepţi la nicio confirmare sau înţelegere din partea ego-ului referitor la această dimensiune misterioasă a vieţii. Ego-ul nu ştie nimic despre ea. Şi totuşi, mulţi oameni cunosc această dimensiune, dar prin altceva decât mintea lor. Aceasta nu este nici credinţă oarbă, nici convingere mentală, ci ceva care se simte foarte solid, foarte real.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
12 septembrie 2021