<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 3e) "Depăşirea dificultăţilor de a păstra Prezenţa în mijlocul lumii"

Capitolul 3, "Pe deplin uman şi pe deplin divin", subcapitolul e) "Depăşirea dificultăţilor de a păstra Prezenţa în mijlocul lumii", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Notă: Paragrafele scrise cu litere albastre pe fond alb provin din cartea tipărită, dar ele lipsesc din lectura autoarei Gina Lake în video-ul ataşat.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 3: Pe deplin uman şi pe deplin divin

e. Depăşirea dificultăţilor de a păstra Prezenţa în mijlocul lumii

«A fi în Prezenţă nu este atât de dificil atunci când stai liniştit într-un ambient frumos sau meditezi, dar cum să rămâi în Prezenţă în această lume agitată, stresantă, plină de ego-uri şi când ai atâtea responsabilităţi?

Odată ce începi să te mişti sau să faci ceva, mintea intră pe fir într-un mod mai impetuos decât atunci când stăteai liniştit. În timp ce nemişcarea corpului te ajută să rămâi în legătură cu Prezenţa, activităţile fac contrariul: Activează mintea. Dintr-o dată, instructorul militar din capul tău iese în faţă şi îţi dă ordinul de marş: „Fă asta acum şi grăbeşte-te!” Dacă răspunzi la astfel de ordine, sau chiar la sugestii mai blânde sau sfaturi aparent utile, deja eşti în lumea ego-ului. Te-a prins, până când vei observa că dai apă la moară ego-ului, ceea ce-i adesea destul de simplu de văzut. În astfel de situaţii, de obicei, te grăbeşti, eşti stresat, îţi faci griji sau ai alte nemulţumiri.

Totuşi, de îndată ce ai observat că eşti identificat cu ego-ul, nu mai eşti identificat! Observarea este însăşi Prezenţa. Singura care poate observa identificarea sau orice altceva este Prezenţa. În acel moment, depinde de tine cum foloseşti această conştientizare. Poţi alege să te întorci imediat în identificare sau, dimpotrivă, să te abaţi de la fluxul gândirii.

Făptuirea provine dintr-unul din cele două locuri: fie de la ego, ca răspuns la un gând sau directivă mentală, fie din flux, ca un impuls spontan de a acţiona. Acest flux este Prezenţa, şi este viu şi inteligent. Fluxul se mişcă mereu şi te mişcă şi pe tine conform unei voinţe mai mari. Când eşti prezent, acţiunea corectă şi vorbirea corectă ies din fluxul de moment. Dar această voinţă mai mare îţi permite, totodată, să urmezi voinţa ego-ului şi să nu fii în flux. Inteligenţa din spatele vieţii este foarte binevoitoare şi te lasă fie să te identifici cu ego-ul şi să ai o experienţă specifică lui, fie să fii în Prezenţă şi să ai altă experienţă. Dar cele două vor fi experienţe foarte diferite şi le vei simţi foarte diferit.

Când eşti în flux, sau în Prezenţă, te simţi relaxat, în largul tău, fără probleme şi mulţumit. Acest lucru se datorează faptului că sinele fals a dispărut. În Prezenţă, sinele care credeai că eşti se pierde sau este măturat de cursul acţiunii, ceea ce nu poate fi decât plăcut.

Când te identifici cu ego-ul, simţi opusul. Nu te cufunzi şi nici nu te bucuri de ceea ce faci, ci te grăbeşti şi eşti absorbit de gânduri despre ce trebuie făcut în continuare sau despre altceva. Ego-ul este ca un părinte cicălitor care se uită peste umărul tău, spunându-ţi ce să faci şi evaluându-ţi fiecare mişcare. Nu-i de mirare că oamenii se grăbesc la următoarea activitate, căci cea actuală este atât de neplăcută. Ego-ul se grăbeşte întotdeauna către următorul moment, care speră că va fi mai bun. Dar dacă aduci ego-ul şi în acel nou moment, vei fi la fel de nefericit.

Dar atunci, de ce ascultă oamenii de ego?! Răspunsul este că nu vă puteţi abţine, deoarece aţi fost programaţi să ascultaţi acea voce. Ego-ul ţine de natura voastră umană. Până când nu veţi realiza natura voastră divină, nu aveţi de ales, decât să vă urmaţi programarea. Totuşi, îndată ce vă daţi seama că puteţi alege, totul se schimbă. Voi vă aflaţi acum în acel punct. V-aţi dat seama că aveţi de ales. Dar trebuie să învăţaţi noi moduri de a face lucrurile. Instructorul militar trebuie redus la tăcere ca să puteţi auzi o nouă voce.

Această voce nouă, cea care vă ghidează activităţile, nu are o voce ca vechiul stăpân, ego-ul. De fapt, este tăcută şi o găsiţi în tăcere, fie făcând mintea să tacă, fie intrând în Tăcere şi acolo ascultând. Pentru a auzi acest nou stăpân, trebuie mai degrabă să fiţi receptivi, liniştiţi şi atenţi, decât să gândiţi.

Când deveniţi conştienţi de faptul că înclinaţi urechea spre ego, există mai multe lucruri pe care le puteţi face pentru a trece la un nou stăpân mai blând:

❖ Opriţi orice acţiune faceţi. Aceasta întrerupe transa egotică şi permite noi posibilităţi. Puteţi folosi, de asemenea, gesturi precum să vă pocniţi degetele, să vă bateţi pe coapsă, să clipiţi din ochi, să zâmbiţi sau să faceţi alte gesturi fizice care semnalează întreruperea minţii egotice şi vă ancorează în corp.

❖ Faceţi cel puţin o respiraţie profundă. Cu cât mai multe, cu atât va fi mai bine. Asta va calma sistemul nervos simpatic, care poate că a fost activat de gânduri stresante.

❖ Observaţi împrejurimile, respiraţia şi mâinile. Ce vedeţi şi auziţi? Uitaţi-vă în jur, ascultaţi, observaţi-vă respiraţia şi priviţi-vă mâinile. Uneori, doar privind la mâini este suficient pentru a reveni în corp. Dacă faceţi aceste lucruri chiar şi numai un minut, starea va începe să vi se schimbe.

❖ Observaţi-vă corpul. Observaţi cum vă simţiţi în corpul vostru. Nu vă îngrijoraţi dacă vă simţiţi stresaţi, tensionaţi, neliniştiţi sau inconfortabil. Doar observaţi senzaţia şi lăsaţi-o în pace. Dacă mintea comentează asupra felului în care vă simţiţi, doar observaţi acel gând şi orice alte gânduri, lăsaţi-le acolo şi reveniţi la observarea senzaţiilor voastre corporale, lăsând totul să fie aşa cum este. Nu aveţi nevoie ca mintea să vă spună cum vă simţiţi, căci Inteligenţa voastră ştie deja. Corpul vostru animal vă comunică ceva. Ascultaţi-l pentru o clipă. Ca un părinte bun, acordaţi-i atenţia voastră plină de compasiune şi va începe să se relaxeze de la sine, doar pentru că i-aţi dat o atenţie plină de iubire.

❖ Observaţi-l pe cel ce observă. Observaţi cine sau ce conştientizează corpul, senzaţiile şi împrejurimile. Observaţi nemişcarea liniştită şi discretă a Conştienţei. Observaţi cum observă şi acceptă totul. Este ca ochiul liniştit al unui uragan, nemişcat şi tăcut în mijlocul acţiunii.

❖ Observaţi cum este experienţa Prezenţei. Există în ea vitalitate? Există în ea pace? Scufundaţi-vă în vitalitatea, seninătatea, relaxarea, recunoştinţa, uimirea sau orice altă calitate a Prezenţei ce ar putea fi aici. Această experienţă este adevărul, este realitatea şi este ceea ce este important. Nimic din lumea formei nu este la fel de important ca Prezenţa şi tot ceea ce este cu adevărat semnificativ şi aduce împlinire provine din Prezenţă.

❖ Din Prezenţă, aflaţi ce este just. Este just să continuaţi ceea ce faceţi, să faceţi altceva sau să nu faceţi nimic? Încotro doreşte Prezenţa să se mişte? Cum vă mişcă sau nu vă mişcă acum? Ce este adevărat, aici-şi-acum, în acest moment? Cercetaţi în interiorul fiinţei, pentru că aveţi răspunsul şi trebuie doar să daţi atenţie tărâmului subtil al Prezenţei.

Odată ce v-aţi stabilizat în Prezenţă şi reîncepeţi activitatea, luaţi-o mai încet şi verificaţi mereu dacă sunteţi în Prezenţă. Încercaţi să rămâneţi conectaţi la acel punct fix interior. Dacă vă mişcaţi prea repede, Prezenţa tinde să se piardă. Mişcările mai lente sunt cheia, căci contravin tendinţei ego-ului de a se grăbi şi permit Prezenţei să-şi facă loc în ceea ce faceţi.

Mişcaţi-vă suficient de încet pentru a rămâne centraţi în corp şi simţuri, şi observaţi experienţa corpului. De exemplu, observaţi şi simţiţi braţul când ajunge la ceaşcă, piciorul, când atinge solul, degetele, în timp ce tastează, mâinile, în timp ce spală vasele, întregul corp, în timp ce se apleacă pentru a ridica ceva. Observaţi sunetele şi mirosurile din mediul înconjurător.

Absorbiţi în voi ceea ce priviţi, ca şi când ar fi pentru prima dată. Fiţi însuşi spaţiul în care se întâmplă toate aceste acţiuni.

Nu uitaţi să observaţi, de asemenea, vitalitatea şi orice alte calităţi ale Prezenţei care apar: recunoştinţa, pacea, dragostea, bucuria subtilă şi mulţumirea Sinelui vostru divin. Observaţi, de asemenea, orice înţelepciune, revelaţie, inspiraţie sau informaţie care ar putea să iasă la iveală. Toate acestea vor fi pierdute, dacă vă grăbiţi şi vă ascultaţi mintea.

De asemenea, luaţi pauze în mod regulat şi respiraţi pentru a vă asigura că încă mai sunteţi conectaţi la Prezenţă. Pauzele vă oferă posibilitatea de a vă acorda cu ea şi de a „asculta” Prezenţa şi de a vă întreba: „Sunt încă în flux? Încotro se îndreaptă acum fluxul? Ce mă îndeamnă să fac acum?” Fără a face o pauză şi a vă acorda regulat la Prezenţă, mintea egotică o poate acapara cu uşurinţă. Veţi şti când se întâmplă acest lucru după cum vă simţiţi.

Odată ce începeţi să trăiţi mai mult din Prezenţă, căpătaţi încredere că Sinele divin ştie cum să vă mişte în moduri nu numai satisfăcătoare, plăcute, creative şi înţelepte, ci şi eficiente şi sigure. Sinele divin este foarte exersat şi ştie să vă asigure siguranţa şi supravieţuirea, nu numai fericirea. Sinele divin a aşteptat toată viaţa pentru a prelua conducerea şi a trăi prin voi. E suficient doar să vă daţi la o parte şi să aveţi încredere că va trăi frumos. Asta înseamnă să vă lăsaţi mintea la o parte îndeajuns de mult timp ca să puteţi descoperi ce anume sunteţi îndemnaţi a spune sau a face ori a nu face în fiecare clipă.

Indiferent cât de bine stabiliţi aţi fi în Prezenţă, totuşi, predominanţa ego-ului în ceilalţi şi în lume, în afaceri, în şcoli şi în alte instituţii şi organizaţii, face ca rămânerea în Prezenţă să fie dificilă. Dacă nu aţi avea un ego, celelalte ego-uri nu v-ar pune probleme. Dar ego-urile activează alte ego-uri, asta-i problema. Problema de a fi în lume este, deci, una interioară şi nu prea are de a face cu lumea. Şi asta-i important de înţeles. Nu-i nevoie ca lumea să se schimbe pentru ca voi să fiţi în Prezenţă şi, din Prezenţă, să aveţi un impact asupra lumii. Trebuie doar să învăţaţi să vă menţineţi poziţia în lume.

Un lucru care ajută este, pur şi simplu, să fiţi conştienţi că ego-urile altor persoane vă activează propriul ego şi că vor încerca să vă atragă în starea lor de conştiinţă. Ego-urile nu se pot abţine să n-o facă. Dar veţi reuşi să păstraţi Prezenţa dacă rămâneţi conştienţi în timp ce vorbiţi şi interacţionaţi cu ceilalţi.

Iată ce pot face ego-urile pentru a vă atrage în lumea lor:

❖ Ego-urile lansează o opinie pentru a obţine o opinie de la voi, şi aşa începe dezbaterea! Ego-urilor le place să dezbată, pentru că adoră să demonstreze că au dreptate sau că sunt mai deştepte decât altcineva, deşi opiniile lor rareori demonstrează acest lucru. Ego-urile vor să aibă dreptate şi, pentru asta, solicită o opinie. Opiniile sunt, de asemenea, folositoare pentru a provoca emoţii şi a crea spectacol, pe care ego-urile îl iubesc. Problema cu opiniile este că niciuna nu conţine întregul adevăr.

❖ Ego-urile spun poveşti despre ceea ce li s-a întâmplat, deoarece acele poveşti şi emoţiile pe care le stârnesc le dau un sentiment de identitate: „Mie mi s-a întâmplat asta”. Reluând acele poveşti, îşi păstreză imaginea-de-sine, fără de care sinele fals nu poate să existe. Aceeaşi plăcere de a provoca emoţii poate fi observată şi în mass-media.

❖ Ego-urile se plâng. Împărţirea de like-uri şi dislike-uri este o distracţie preferată a ego-urilor: „Îmi place asta”, spune unul. „O, nu-mi place asta”, spune altul. Asta poate trece drept o confidenţă prietenească, dar ceea ce face cu adevărat este că susţine sentimentul de „eu”. Acum ai luat poziţie. Acum eşti cineva.

❖ Ego-urile îi judecă pe alţii. Ego-urilor le place să vorbească despre ceilalţi, adesea sub masca împărtăşirii de informaţii şi revelaţii sau încercării de a înţelege sau a corecta pe alte persoane. Cu toate acestea, la baza acestor conversaţii se află, în general, agenda ego-ului de a se dovedi drept şi superior celorlalţi.

❖ Ego-urilor le place să dea sfaturi nesolicitate. Deşi se pretinde a fi de ajutor, sfatul este adeseori un gen de opinie şi serveşte la autopoziţionarea celui care dă sfatul într-o postură de corectitudine sau superioritate. Deşi şi înţelepciunea provenită din Prezenţă poate părea uneori a fi un sfat, de obicei cei care primesc o astfel de înţelepciune o pot diferenţia faţă de sfaturile ego-ului şi reacţionează ca atare.

Aceste moduri de comunicare sunt ca nişte steaguri roşii care semnalează ego-ul. Din Prezenţă, acest lucru se vede foarte clar, dar nu trezeşte decât compasiune pentru condiţia umană şi acceptarea acesteia aşa cum este. Orice judecată pe care o aveţi în legătură cu aceste aspecte nu-i decât ego-ul vostru, care trebuie observat şi pentru care trebuie să aveţi compasiune. Ceilalţi sunt aşa cum sunt şi, în acest moment, nu pot fi altfel. Acelaşi lucru este valabil şi pentru voi.

Cea mai bună abordare pentru a face faţă comunicărilor egotice este să ascultaţi în linişte, fără a participa cu propriile opinii, judecăţi, sfaturi, poveşti sau lamentări. Acest lucru vă va ajuta să nu fiţi atraşi în fluxul de gânduri care iese din gura altor oameni. Doar observaţi ideile discutate fără să vă identificaţi cu ele, fără a fi de acord sau în dezacord cu ele. Când observaţi dintr-o stare de neutralitate, echilibru sufletesc şi compasiune, atunci ştiţi că sunteţi în Prezenţă.

Lucrul amuzant este că, în majoritatea conversaţiilor, cu cât vorbeşti mai puţin, cu atât mai plăcut pari celorlalţi şi, de fapt, chiar eşti mai plăcut. Nevoia impulsivă de a vorbi vine aproape întotdeauna de la ego, care se repede să-şi satisfacă unele nevoi prin conversaţie: a avea dreptate, a fi văzut ca inteligent sau a obţine aprobarea celorlalţi. Diminuarea acestui impuls de a vorbi ţine ego-ul în afara conversaţiei şi oferă o şansă Prezenţei.

Păstrându-vă tăcuţi, faceţi loc pentru Prezenţă în conversaţie, iar oamenii o vor simţi. Atunci vorbiţi numai când sunteţi îndemnaţi să vorbiţi de către Prezenţă. Aşa cum aşteptaţi un timp înainte de a răspunde la un e-mail, opriţi-vă un moment înainte de a vorbi, ceea ce vă va ajuta să rămâneţi conectaţi la Prezenţă şi, când luaţi cuvântul, va face mai probabil să exprimaţi Prezenţa, nu ego-ul. Iată câteva sfaturi pentru a rămâne în Prezenţă atunci când purtaţi o conversaţie:

· Observaţi ce spun ceilalţi şi de unde provin mesajele, de la ego sau de la Prezenţă.

· Observaţi ce anume produce propriul vostru flux de gândire ca răspuns la al lor.

· Păstraţi-vă atenţia asupra a ceea ce trăiţi aici-şi-acum şi a vitalităţii din corpul vostru şi a experienţei simţurilor.

· Fiţi cel ce observă.

· Fiţi acela ce conştientizează.

· Când vorbiţi, fiţi atenţi la cât de mult ego-ul este în ceea ce spuneţi, în special în afirmaţiile care-l au pe “eu” în centru.

Când spuneţi „eu”, observaţi cum vă simţiţi. Puteţi auzi ego-ul, îl puteţi simţi? Numai propria voastră Prezenţă poate conştientiza asta. Identificarea cu ego-ul vă face să vă simţiţi tensionaţi, contractaţi şi dezagreabil. Cu cât vă identificaţi mai mult cu „eu”, cu atât vă simţiţi mai prost în propria piele şi cu atât aveţi o nevoie mai puternică de a vă apăra, de a avea dreptate şi de a fi speciali. Cei care se identifică foarte puţin cu ego-ul au dificultăţi chiar şi să rostească „eu”, pentru că pare atât de fals. Deci, dacă vă este greu să rostiţi cuvântul „eu” sau să credeţi ceea ce urmează după „eu”, acesta este un semn foarte bun. Înseamnă că nu sunteţi prea identificaţi cu sinele fals. Este o practică excelentă să observaţi în ce măsură credeţi ceea ce spuneţi, chiar în momentul când cuvintele vă ies pe gură. În cele din urmă, veţi rosti mai ales cuvinte care vin din Prezenţă.

Măsura în care credeţi ceea ce spuneţi este măsura în care vă identificaţi cu sinele fals şi, de asemenea, măsura în care există Prezenţa acolo, căci tocmai Prezenţa observă identificarea. Cu cât există mai mult ego, sau identificare cu gândirea, cu atât există mai puţină Prezenţă; cu cât există mai puţin ego, sau identificare cu gândul, cu atât există mai multă Prezenţă.

Cuvântul identificare dă impresia că identificarea cu ego-ul se întâmplă sau nu: fie eşti identificat, fie nu. Dar lucrurile nu sunt în alb-negru, ci există multe nuanţe de identificare, la fel cum există mai multe grade în care credeţi ceva. S-ar putea să credeţi, sau să vă identificaţi cu un gând fie doar puţin, fie complet. Acestea sunt două experienţe de gândire foarte diferite şi două stări de conştiinţă foarte diferite. În starea egotică îţi crezi gândurile fără nicio îndoială. Starea iluminată este atunci când nu-ţi mai crezi gândurile.

Când vorbeşti despre tine, mergi pe un teren alunecos: Ai putea începe nefiind deloc identificat cu „eu”, dar să termini mult mai identificat decât ţi-ai dori. Dacă îţi vei limita vorbele în orice moment, vei face mai puţin probabil ca ego-ul să intervină şi să preia conducerea. Atât oamenii conştienţi, cât şi cei inconştienţi încep adesea să vorbească cu echilibru sufletesc şi în armonie cu dragostea şi bunele intenţii, dar la un moment dat ego-ul se strecoară şi îşi introduce punctul de vedere, iar emoţiile – norii – încep să se bulucească. Spune ce doreşti să spui pe scurt, apoi opreşte-te şi lasă-i pe alţii să vorbească. Află ce au ei de adus în conversaţie.

A fi prezent alături de ceilalţi îţi oferă şansa de a-i aduce pe ceilalţi în Prezenţă alături de tine. Prezenţa nu este bună numai pentru tine, ci pentru toată lumea. Deşi alte ego-uri îţi pot activa propriul ego-ul şi îl pot conduce în direcţii unde nu ai vrea să mergi, dacă însă tu eşti în Prezenţă, se poate activa Prezenţa şi în ceilalţi, ajutând astfel la transformarea lumii, câte o persoană pe rând.

Ar fi imposibil să nu tragem concluzia din acest capitol că interacţiunile şi conversaţiile tale cu ceilalţi se vor schimba dramatic odată ce vei începe să trăieşti mai mult din Prezenţă. Este probabil că-ţi vei pierde interesul de a mai sta alături de aceia îmbibaţi de ego şi care se simt incomod sau nu sunt familiarizaţi cu Prezenţa. S-ar putea să-ţi schimbi prietenii, dar este în regulă. Alte persoane le vor lua locul, sau, pur şi simplu, te vei bucura mai mult timp de unul singur sau alături de cei dragi.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
13 septembrie 2021

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Q0hnEwDs0ig

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 10 ianuarie 2021.