<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 4a) "Dez-identificarea cu gândurile"

Capitolul 4, "Alungarea norilor", subcapitolul a) "Dez-identificarea cu gândurile", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: Alungarea norilor

a. Dez-identificarea cu gândurile

«Pentru a reveni la analogia anterioară cu norii, alungarea norilor nu înseamnă neapărat ca gândurile să fie eliminate din fluxul gândirii. Gândurile pot rămâne în fluxul gândirii fără a obstrucţiona Prezenţa într-un mod semnificativ, atâta timp cât nu te identifici puternic cu ele. Este important gradul de identificare cu gândurile, nu atât numărul lor.

Totuşi, pe măsură ce scade credinţa în gânduri, se diminuează şi numărul acestora din fluxul gândirii. Cu cât acorzi mai puţină atenţie unui gând, cu atât îl hrăneşti mai puţin. În cele din urmă, el slăbeşte şi încetează să mai apară. Apoi, procesul de purificare se accelerează, întrucât, cu cât sunt mai puţine gânduri, cu atât este mai uşor să nu te mai identifici cu ele, existând mai multă Prezenţă care nu te lasă să fii atras de ele. Atunci când există multă Prezenţă, ar fi nevoie ori de o ploaie de gânduri, ori de o avalanşă de emoţii pentru a alunga Prezenţa.

Identificarea este măsura a cât de mult crezi un gând. De exemplu, dacă ţi-ar veni gândul „Vreau un elefant roz”, probabil că nu te-ai identifica cu el, pentru că este incredibil. Motivul pentru care astfel de gânduri nu apar, în general, este că nu le-ai crede. Gândurile din fluxul gândirii sunt cele pe care le crezi într-o anumită măsură, căci altfel nici nu s-ar ivi.

Identificarea este procesul de asumare a anumitor credinţe ca fiind ale tale, ca aparţinând imaginarului “eu”. Aceste credinţe, la rândul lor, creează şi menţin acest sine fals, imaginar. Convingerile tale personale produc emoţii, dorinţe şi impulsuri, conducând la acţiuni care modelează şi menţin o anumită identitate personală. Cu cât crezi mai puternic un gând sau o dorinţă, cu atât are mai multă putere să-ţi modeleze existenţa.

Problema cu gândurile, convingerile şi dorinţele egotice este că sinele fals pe care îl creează este un sine care suferă. Pentru a te dez-identifica cu gândurile tale şi a nu mai suferi, trebuie să vezi adevărul despre aceste gânduri. Odată ce vezi cum îţi provoacă suferinţă şi doar se prefac că ar fi utile, poţi începe să le dai drumul să plece. Când vine vorba de gânduri, a vedea înseamnă a nu crede. Cu alte cuvinte, văzând adevărul despre gândurile tale, nu le vei mai crede.

Să aruncăm o privire asupra modului în care gândul de „eu” provoacă suferinţa, căci el este gândul de bază. Toată suferinţa începe cu credinţa în „eu”. „Eu”, sau sinele fals, este singurul lucru care are dorinţe, preferinţe, vise şi frici. (Este amuzant cum un gând poate să aibă gânduri!) Prezenţa, adevăratul tău Sine, nu are nimic din astea. Singura sa „dorinţă” este să simtă viaţa din plin, să o soarbă pe toată, chiar şi ceea ce sinele fals refuză să îmbrăţişeze.

Deci „eu” este generatorul suferinţei. Dorinţele, temerile, preferinţele şi tot felul de gânduri pun acest „eu” împotriva lumii, împotriva vieţii. Fără această împotrivire la viaţă, la întâmplările vieţii, ar exista doar viaţa, doar-asta, şi ar fi foarte în regulă. Dar până şi această expresie este inexactă, fiindcă „în regulă” este deja o judecată. Asta-i problema cu limbajul. Deoarece este dualist, contribuie la acest du-te-vino care defineşte „eul şi la modul cum resimte lumea.

Mai exact, nu atât „eu” este problema. Când „eu” stă de unul singur şi doar indică faptul că exişti şi eşti conştient, acesta este adevăratul „eu”. Problema începe cu definiţiile care vin după „eu” şi care îl transformă în sinele fals: „Sunt singur. Nu voi reuşi niciodată. Voi eşua la asta. Nu ştiu ce să fac. Renunţ”. Acestea sunt poveştile care creează sinele imaginar pe care îl consideri ca fiind persoana ta. Fără aceste gânduri, ai fi doar „eu” şi atât.

Dacă ai elimina din fluxul de gândire toate gândurile ce-l conţin pe „eu” sau nu le-ai crede, atunci ai fi un iluminat, pentru că te-ai simţi ca un simplu „eu” sau „eu-sunt”, fără niciun atribut adăugat, doar existenţă pură. Şi acesta-i adevărul. Asta eşti: existenţă pură, fără început sau sfârşit, jucând rolul unei persoane cu o istorie, dorinţe, frici, preferinţe şi vise. Eşti Existenţa având o experienţă umană.

Dar, desigur, aceste gânduri cu „eu” probabil că nu vor dispărea şi va trebui, totuşi, să foloseşti cuvântul „eu” atunci când discuţi cu ceilalţi. Însă ceea ce se schimbă odată cu iluminarea este că ştii că nu eşti cum te descriu aceste gânduri, aşa că poţi să nu le iei în serios. Nu prea crezi ce spun gândurile cu „eu” despre tine. Ştii că descriu doar sinele fals.

Această detaşare faţă de sinele descris de gândurile tale te lasă să ai mai multe opţiuni în privinţa lor. Poţi acţiona sau nu după cum spun ele. Poţi alege care dintre ele îţi vor modela viaţa şi care nu. Acel personaj trebuie să facă ceva – trebuie să aibă o viaţă proprie. Deci, în mod natural, va trăi unele dintre acele dorinţe şi se va identifica cu unele dintre acele gânduri într-o oarecare măsură.

Pe de altă parte, dacă presupui că gândurile descriu cine eşti şi ce trebuie să faci, nu prea ai de ales. Vei fi aşa cum spun gândurile tale că eşti şi vei face orice îţi vor spune ele. Nu vei simţi că poţi alege ce gânduri să urmezi. Atunci, ca majoritatea oamenilor, vei fi aruncat încolo şi încoace de orice gând se nimereşte să-ţi apară în minte.

Oamenii stau la mila programării lor, de obicei, până când le provoacă atât de multă suferinţă, încât se opresc şi privesc atent la ce se întâmplă. Suferinţa îi trezeşte pe oameni din programare. Aceasta este Graţia. Suferinţa este Sinele divin care-ţi trimite mesajul: „Uite ce-ţi fac gândurile şi ţie, şi celorlalţi!”. Când suferinţa te-a sfărâmat (pe sinele fals), apare o spărtură printre nori, pe unde soarele străluceşte. Apoi, claritatea soarelui, precum laserul, începe să disipeze norii, unul câte unul, pătrunzând prin toate minciunile, înţelegerile eronate şi gândurile înşelătoare din fluxul gândirii.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
14 septembrie 2021