<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 4b) "Cum să nu-ţi mai crezi gândurile"

Capitolul 4, "Alungarea norilor", subcapitolul b) "Cum să nu-ţi mai crezi gândurile", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: Alungarea norilor

b. Cum să nu-ţi mai crezi gândurile

«Ca să nu mai crezi ceva este de ajuns să înţelegi că nu merită s-o faci. Dacă o credinţă sau un gând este benefic, atunci merită păstrat. Totuşi, odată ce începi să-ţi examinezi mai atent gândurile, nu vei găsi prea multe care merită păstrate. Vei descoperi că convingerile tale şi alte gânduri sunt de o valoare redusă sau n-au nicio valoare, ba, deseori, sunt chiar dăunătoare, căci multe sunt neadevărate.

Este amuzant că gândurile par atât de adevărate chiar şi atunci când nu sunt. Cum e posibil aşa ceva? Şi de ce ar fi aşa? Răspunsul este că gândurile sunt programate să fie credibile în scopul creării unui sine iluzoriu. Acest sine nu ar putea exista dacă nu ai simţi că gândurile sunt irezistibile şi credibile.

Sinele iluzoriu este sinele creat de minte, bazat pe gânduri. Sunt doar imagini cu tine, acel tu care îţi imaginezi că ai fi şi acel tu care pare să fie vocea din capul tău. Pe acest eu iluzoriu l-am numit sinele fals, şi dintr-un motiv întemeiat: Este un impostor. Face parte din programarea ta, dar nu în întregime. La un moment dat al evoluţiei tale, începi să observi sinele fals şi el începe să se dizolve şi să-şi slăbească prinsoarea. Înainte de acest moment, însă, sinele fals este de folos evoluţiei prin faptul că generează suferinţă şi oferă anumite lecţii.

Pentru a trăi în lume, Sinele divin are nevoie de un costum. Are nevoie de un corp-minte, de o personalitate, de impulsuri, de talente, de tendinţe, de preferinţe şi de ceva ego pentru a juca un rol în lume şi a funcţiona. Toate acestea se realizează prin programare.

S-ar putea să fii surprins să descoperi, totuşi, că nu ai nevoie de gânduri despre tine – acele gânduri cu „eu” – ca să fii cineva sau să fii un om funcţional. De fapt, gândurile din fluxul gândirii chiar te împiedică să fii cel mai bun om care ai putea fi. Acele gânduri doar par a fi utile şi doar par a fi adevărate şi doar par a fi tu.

Nu ai nevoie de sinele fals, generat de minte. Această programare este sortită să dispară în cele din urmă, şi la asta se referă procesul de iluminare. Într-un final, sinele fals se va dizolva, în măsura în care vei înceta să te identifici cu gândurile, dar personajul pe care îl joci va păstra o personalitate cu preferinţe, pulsiuni, înclinaţii, talente, ceva ego şi alte programe sau condiţionări esenţiale.

Sunteţi aici pentru a experimenta fiinţa umană, pentru a învăţa şi a evolua şi pentru a juca un rol în spectacolul de pe Pământ derulat în acest moment. Până acum, gândurile din fluxul gândirii voastre au făcut parte din această experienţă. Vocea din cap a servit evoluţiei personale care v-a fost menită. Această voce este responsabilă pentru suferinţa care a slujit evoluţiei voastre şi v-a condus la această învăţătură. Cu toate acestea, probabil că pentru voi şi pentru mulţi alţii, vocea din cap nu mai este acum de folos evoluţiei, pentru că sunteţi pregătiţi ca Sinele divin să se întrupeze mai pe deplin. Acum două mii de ani, am venit să vă demonstrez că întruparea divină este posibilă, la fel cum au făcut mulţi alţii înaintea mea şi ulterior. Iar acum poate fi rândul vostru. Mulţi dintre voi o vor putea face în această viaţă.

Sunteţi meniţi să fiţi şi umani, şi divini. Impulsurile, dorinţele, visele, temerile, credinţele şi alte gânduri din fluxul gândirii vă oferă lecţii şi un anumit proiect şi motivaţie pentru existenţa voastră omenească. Vă oferă o identitate, ceva de făcut şi provocări pentru ca să evoluaţi şi să vă întăriţi. Cu toate acestea, la un moment dat, vine timpul să scăpaţi de gândurile din fluxul gândirii, norii să fie alungaţi, iar sinele uman să trăiască mai pur, fără acele gânduri şi fără amăgirile şi suferinţele pe care le cauzează. Este timpul ca omida să se metamorfozeze într-un fluture. Această transformare produce o fiinţă umană mai bună, mai plină de compasiune şi mai fericită. Dar veţi fi în continuare oameni, cu aceeaşi personalitate şi multe dintre aceleaşi ciudăţenii, tendinţe, preferinţe, impulsuri şi chiar probleme psihologice.

Programarea specifică costumului serveşte unui scop şi nu este menită să dispară complet. Totuşi, odată ce ţi-ai dat seama de adevărata ta natură, relaţia cu programarea respectivă se schimbă. Îţi porţi costumul mai uşor, fără a uita niciodată adevărata ta identitate şi îţi urmezi programarea doar atunci când este just să o faci. Ceva mai înţelept decât programarea iese în faţă şi îi ia locul în majoritatea timpului. Cel ce este capabil să discrimineze cum şi când să folosească programarea şi cum să acţioneze în lume este Sinele divin – Inima – pe care o vom explora mai târziu. Deocamdată, să revenim la cum să ne eliberăm de gândurile care nu ne servesc.

Când crezi că un gând te serveşte, îl vei întări în mod conştient sau inconştient şi vei avea dificultăţi în a te dez-identifica cu el. Însă, odată ce încetezi să crezi un gând, este doar o chestiune de timp ca el să dispară. Gândurile pe care nu le crezi nu-ţi vor rămâne în minte. Deci, probabil că gândurile ce le ai în minte sunt cele pe care încă le mai crezi şi, de asemenea, este probabil că nici nu merită să fie crezute.

Devino sceptic atunci când vine vorba de gândurile tale. Nu mai avea încredere în ele. În acest scop, trebuie să fii ferm hotărât să-ţi observi gândurile şi să fii dispus să le pui la îndoială, până când vei deveni pe deplin convins că întregul flux al gândirii nu prea are nicio valoare. Trebuie să descoperi asta pe cont propriu, prin propria cercetare.

Pe măsură ce devii martorul gândurilor, pe unele dintre ele le vei vedea instantaneu că sunt neadevărate. Sunt acelea pe care nu le crezi prea mult şi ele nu vor necesita investigaţii suplimentare. În cele din urmă, vor înceta să apară, dacă vei continua să le observi – „Iar ai apărut, prietene!” – şi imediat îţi vei îndrepta atenţia către ceva concret din aici-şi-acum.

În timp ce faci această observare, încearcă să fii conştient de orice judecată, subtilă sau mai puţin subtilă, ce s-ar putea ivi despre acele gânduri, căci şi aceasta este o formă de atenţie. Dacă atenţia pe care o dai gândului este de genul „Ce mai faci, la revedere!”, este în regulă, aceasta fiind o dovadă că îl observi şi îl accepţi. Acest tip de relaţie cu gândul îl eliberează, în loc să-l perpetueze.

Însă, dacă simţi vreo supărare, judecată sau iritare în legătură cu un gând, aceasta semnalează inconştientului să ţi-l trimită în continuare. Poate părea o nebunie, dar există o oarecare nebunie în toate astea.

Nu va fi prea simplu să alungi gândurile pe care le crezi intens. Un exemplu ar putea fi gândul „Mă îngraş”. Deşi poate părea o observaţie obiectivă, este de fapt o judecată deghizată care se pretinde a fi de ajutor. Ar fi uşor de zis că, fără acest gând, cu siguranţă te vei îngrăşa, dar oare chiar este aşa? Falsitatea unor astfel de gânduri nu este atât de evidentă, după cum nu este nici agenda ascunsă a ego-ului. Acel gând, la fel ca multe altele, are o mare priză emoţională şi, probabil, este în legătură cu multe alte gânduri pe care le crezi. Acest gând va necesita probabil o investigaţie profundă, alături de alte gânduri şi emoţii legate de el.

Poate fi de mare ajutor să scrii pe hârtie toate gândurile legate de acesta. Exemple de gânduri conexe: „Ar trebui să cântăresc mai puţin. Ar trebui să arăt altfel. Este rău să fii gras. Să fii gras este groaznic. Este urât. Să fiu grasă înseamnă că sunt o ratată. Pentru că sunt grasă, viaţa mea va fi un dezastru. Nimeni nu mă va iubi. Voi deveni o batoză. Eu sunt corpul meu şi totul depinde de cum arată acesta. Trebuie să fiu perfectă. Trebuie să ţin totul sub control. Nu voi fi niciodată fericită până nu voi fi mai suplă”.

Apoi întreabă-te în legătură cu fiecare gând pe care l-ai notat: este adevărat? Observă, în aceste exemple, cum dai un sens negativ simplului fapt că ai un anumit număr de kilograme. Multe dintre aceste afirmaţii sunt poveşti despre ce va însemna pentru tine să iei în greutate, acel tu care crezi că eşti. Aceste poveşti sunt false, deoarece se bazează pe concepte precum bun, rău, urât, gras, oribil şi perfect, şi pretind că ştiu ceva care, de fapt, nu este adevărat sau nu poate fi cunoscut.

Ceea ce trebuie demascat în orice explorare a gândurilor nu este doar falsitatea unui gând, ci şi conţinutul său emoţional ascuns şi agenda ego-ului. „Mă îngraş” este un gând încărcat emoţional, deşi nu pare. Dacă un prieten ţi-ar spune „Te-ai cam îngrăşat”, ai considera că este o afirmaţie critică, jignitoare, dureroasă şi inacceptabilă din partea unui prieten. Atunci, de ce ai accepta-o din partea minţii tale?! O faci numai când crezi că judecata are o anumită valoare, că ai nevoie de ea pentru a fi o persoană mai bună.

Oare astfel de gânduri te fac să fii o persoană mai bună? Gândurile de acest gen te fac să te simţi rău şi depreciat, iar atunci când oamenii se simt aşa, nu devin mai buni. Oamenii nefericiţi care nu sunt împăcaţi cu ei înşişi tind să se piardă şi mai tare în fluxul gândirii şi să se închidă faţă de viaţă. Când nu te iubeşti pe tine însuţi, nu simţi prea multă dragoste nici pentru ceilalţi şi nici pentru viaţă. Energiile iubirii şi ale creativităţii nu mai curg prin tine. Rămâi blocat în ego, ceea ce este exact ce vrea ego-ul. Aceasta este agenda de bază a ego-ului.

„Mă îngraş” este un exemplu potrivit de gând care realizează ceea ce îşi propune ego-ul de obicei. Agenda ego-ului constă în a crea senzaţia că există o problemă, că lipseşte ceva sau că nu eşti suficient de bun. De aici apar dorinţe şi emoţii, care conduc la acţiuni. Dacă crezi astfel de gânduri, ego-ul te-a prins şi viaţa ta este în mâinile sale. Aceasta este agenda sa. Cu cât acorzi mai multă atenţie unor astfel de gânduri, cu atât ele vor apare mai frecvent şi vor părea mai credibile.

În timp ce îţi examinezi gândurile din fluxul gândirii, observă şi această agendă. Gândurile nu sunt ceea ce par a fi. Majoritatea au scopul de a menţine ego-ul. Ele provin din ego şi îl servesc. Acele gânduri care nu vin de la ego sunt puţine şi rare, uşor de alungat şi nu creează emoţii negative.

Acesta a fost doar un exemplu cum un gând critic te poate afecta negativ, dar majoritatea gândurilor nu diferă de acesta. Când îţi analizezi atent gândurile, descoperi că cele mai multe te fac să te simţi prost. Când un gând face asta, înseamnă că în spatele lui se află ego-ul şi nu ai nevoie de acel gând.

Gândurile care apar cel mai frecvent sunt cele pe care le crezi cel mai puternic. Acelea vor avea nevoie de cele mai multe investigaţii. Cele mai frecvente gânduri vor avea, de asemenea, o componentă emoţională, oferindu-le influenţă asupra modului în care gândeşti despre tine şi despre cum te comporţi. Acestea sunt tipurile de gânduri care modelează şi controlează vieţile oamenilor. Fără o cercetare serioasă, este puţin probabil să se diminueze în mod semnificativ.

Tot acestea sunt gândurile care definesc sinele fals şi te limitează. Fără ele, ai fi în continuare acelaşi personaj care eşti menit să fii, cu personalitatea, impulsurile, ciudăţeniile, preferinţele şi talentele specifice acestui personaj; dar ai fi un personaj fericit, nu unul nefericit. Şi ai fi un personaj blând, nu unul dur. Calităţile Sinelui tău divin ar străluci prin acest caracter, în loc să fie acoperite de norii sinelui fals. Cu alte cuvinte, ai fi cel mai bun sine ce poţi fi. Dacă nu te identifici cu fluxul de gânduri, tot ce pierzi sunt doar nişte imagini şi idei despre un sine fals, de care oricum nu ai nevoie pentru a juca rolul care îţi este sortit să îl joci în această viaţă.

Odată ce ai observat inutilitatea şi caracterul distructiv al majorităţii gândurilor tale, poţi depăşi tentaţia de a li te împotrivi sau de a fi iritat de ele, înţelegând un lucru important: Gândurile tale nu sunt personale. Nu spun nimic despre tine – adică, adevăratul Tu. Toată omenirea are aceleaşi gânduri, care sunt responsabile de toate suferinţele din lume. Odată ce-ţi dai seama de acest lucru, singura reacţie rezonabilă la gândurile egotice este să accepţi faptul că fac parte din viaţă şi să ai compasiune pentru această provocare foarte omenească.

Ce bine ar fi dacă ai putea înţelege doar citind despre asta! Din păcate, această înţelegere necesită, de obicei, timp pentru a fi aprofundată. Pe măsură ce gândurile slăbesc ca forţă de atracţie şi îţi dezvolţi abilitatea de a le observa, ele devin mai impersonale. Când se întâmplă asta, este mult mai uşor de observat natura impersonală a gândurilor. Dar până atunci, îţi poţi aminti mereu că gândurile nu sunt ale tale, iar asta va pune bazele unei înţelegeri mai profunde.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
15 septembrie 2021