<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 4c) "Natura impersonală a gândurilor"

Capitolul 4, "Alungarea norilor", subcapitolul c) "Natura impersonală a gândurilor", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: Alungarea norilor

c. Natura impersonală a gândurilor

«Gândurile nu sunt mijloace personale, ci impersonale, universale. Fluxul gândirii este similar la toţi oamenii, cu variaţii minore. La fel cum unii oameni au ochi albaştri în loc de căprui, unii au mai multe gânduri de un anumit tip decât alţii. Dar gândurile, indiferent de cum sunt ele, servesc două scopuri.

În primul rând, te definesc, îţi spun cine eşti, cum arăţi, cum te simţi, cum te compari cu ceilalţi şi cum eşti văzut de ceilalţi.

În al doilea rând, îţi spun ce să faci şi cum să te comporti, ce poţi şi ce nu poţi face, ce ar trebui şi ce nu ar trebui să faci. Caracteristicile şi instrucţiunile personale variază, dar toţi oamenii primesc nişte caracteristici şi instrucţiuni de bază. Aceasta este programarea ta, software-ul tău. Această programare provine parţial din genetică şi parţial din condiţionările sau programarea dobândită din mediu, în special de la cei care te-au crescut sau alături de care ai crescut. Dar de unde au provenit caracteristicile şi instrucţiunile lor? Tot de acolo: din genetică şi din mediul în care au trăit.

Având în vedere acest lucru, am putea considera că condiţionările nu sunt chiar atât de utile sau valabile acum. Dacă analizezi caracteristicile şi instrucţiunile specifice despre cine eşti şi cum ar trebui să te comporţi, poţi observa că sunt arbitrare. S-ar putea aplica oricui. Deşi adevărul este că nu reprezintă fiinţa reală a nimănui.

S-au întâmplat atât de multe în societate chiar şi numai în ultimii 100 de ani şi, totuşi, aceleaşi condiţionări continuă să fie transmise de la o generaţie la alta. A spune că unele dintre ele sunt “depăşite” ar fi doar o amabilă subevaluare. Deoarece condiţionările nu au ţinut pasul cu evoluţia societăţii, provoacă o mulţime de probleme. Oamenii continuă să creadă lucruri neadevărate, cum ar fi superioritatea anumitor rase şi religii, şi se comportă în moduri defectuoase, cum ar fi încercarea de a rezolva problemele prin război şi terorism. Condiţionările care poate că au fost adecvate sau utile într-o epocă anterioară contribuie acum la distrugerea umanităţii. Acest lucru este la fel de valabil şi la nivel personal. O mare parte din condiţionări nu contribuie la fericirea voastră, ci dimpotrivă. Este important să înţelegeţi acest lucru.

Ego-ul este o piesă învechită a maşinăriei umane. S-a dezvoltat pentru a ajuta la supravieţuire atunci când omenirea trăia în grupuri tribale şi vâna şi căuta hrană. Atunci, pericolul pândea peste tot, iar frica i-a ajutat pe oameni să evite a cădea pradă. Motto-ul ego-ului a fost şi este în continuare „Ori omori, ori eşti ucis”. Totuşi, în prezent, în majoritatea cazurilor, frica nu are nimic de-a face cu o ameninţare reală, ci este cauzată de un gând. Gândurile de frică îi stresează pe oameni, îi face să ia decizii proaste şi să-şi provoace reciproc lucruri de nedescris. Frica ivită din credinţa în gândurile eronate stă la baza majorităţii comportamentelor urâte şi necugetate, iar o astfel de frică provine din ego-ul primitiv.

Vocea din cap nu mai este funcţională acum, chiar dacă a fost cândva şi chiar dacă încă mai este nevoie de ceva rămăşiţe de ego pentru a putea funcţiona şi a supravieţui. Iată o distincţie importantă: Aveţi nevoie de un ego, dar nu şi de vocea din cap, prin care ego-ul conduce mintea. Evoluţia voastră ca specie depinde de recunoaşterea caracterului distructiv al acestei voci.

Gândurile din fluxul gândirii nu îţi sunt prietene. Totuşi, această înţelegere se poate întoarce împotriva ta, dacă te instigă împotriva gândurilor. „Când te opui la ceva, va persista”, prin urmare, împotrivirea nu este o atitudine utilă. Gândurile nu sunt duşmanul tău, deşi, odată ce îţi dai seama care-i adevărul în privinţa lor, este firesc să le percepi aşa. Însă numai ego-ul poate vedea ceva ca pe un duşman.

Un duşman este cineva de care te temi, cineva care crezi că are putere asupra ta. Dar gândurile nu sunt de temut, căci nu au nicio putere asupra ta dacă nu le crezi. Ți-ar mai fi frică de o frânghie dacă ai şti că este o frânghie şi nu un şarpe? Acelaşi lucru este valabil şi pentru gânduri. Ele sunt ceea ce sunt, un aspect demodat al maşinăriei umane. Dacă le laşi în pace, vor dispărea. Este de ajuns să le laşi în pace.

Acest lucru este destul de uşor de făcut dacă nu crezi că gândurile tale spun ceva despre tine, dacă ştii că nu sunt cu adevărat ale tale. Te-ar putea deranja numai dacă ai crede în acel tu pe care ele îl descriu. În măsura în care crezi în acel tu, vei reacţiona la gânduri - fie le vei crede adevărate, fie vei fi iritat că ele încă apar. Deci ce este de făcut?

Răspunsul este simplu: Doar observă. Observă-ţi iritaţia, enervarea sau dorinţa de a scăpa de gânduri. Cel care simte aşa nu este adevăratul Tu. Adevăratul Tu iubeşte această mare aventură numită viaţă, inclusiv provocarea de a avea gânduri atât de fascinante, cât şi nedorite. Ce dilemă interesantă este fiinţa umană! Când îţi accepţi gândurile şi le laşi să fie, te cufunzi în Prezenţă, acolo unde este mult mai uşor să vezi adevărul despre ele.

Aici există o dilemă: Ai nevoie de o anumită distanţare faţă de gânduri ca să poţi înţelege cu obiectivitate adevărul în privinţa lor şi pentru a te detaşa de ele complet. Această distanţare se dezvoltă în timp şi nu poţi face prea mult pentru a-ţi dezvolta detaşarea faţă de ele. Meditaţia zilnică accelerează acest proces mai mult ca orice, deoarece te învaţă să-ţi observi gândurile. Meditaţia dezvoltă Observatorul, fiindcă meditaţia te aduce în Prezenţă, care este cea care observă şi experimentează viaţa.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 septembrie 2021