<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 4e) "Lucrul cu emoţiile"

Capitolul 4, "Alungarea norilor", subcapitolul e) "Lucrul cu emoţiile", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 4: Alungarea norilor

e. Lucrul cu emoţiile

Iată un extras din cartea "From Stress to Stillness: Tools for Inner Peace" (“De la stres la linişte: Instrumente pentru pacea interioară”), scrisă de acest autor (Gina Lake), despre ce trebuie să faci atunci când eşti cuprins de emoţii dificil de suportat:

Multe dintre emoţiile noastre provin de la copilul rănit care trăieşte în inconştientul nostru, şi apar ori de câte ori ceva declanşează acel complex emoţional inconştient. Astfel de emoţii sunt vindecate acceptându-le cu curiozitate, la fel cum se poartă un părinte bun şi iubitor cu copilul său suferind. Fără o astfel de relaţie cu aceste emoţii, vor continua să fie declanşate şi, probabil, vor fi încurajate şi chiar întărite atunci când le manifestăm în exterior în modul nostru obişnuit, în loc să fie vindecate.

La fel cum copiii au nevoie de un părinte răbdător, atent, iubitor şi plin de compasiune, care să-i aline atunci când suferă, şi emoţiile noastre au nevoie să le ascultăm cu răbdare, compasiune şi iubire. Pentru a ne vindeca şi a evolua, emoţiile noastre au nevoie să le dăm atenţie în linişte, să le simţim aşa cum sunt, să le acceptăm, să le ascultăm şi să le trimitem dragoste. Această acceptare şi receptivitate faţă de emoţii ne este adesea facilitată de un terapeut sau alt vindecător sau chiar de un prieten foarte bun. Dar, în multe cazuri, ne-o putem oferi singuri.

Pentru a fi alături de emoţiile noastre într-un mod care le vindecă, trebuie mai întâi să ne dez-identificăm cu ele. Pentru a ne dez-identifica, trebuie să ne oprim chiar în mijlocul emoţiei şi să observăm că simţim ceva. Observând că avem o emoţie şi apoi punându-ne intenţia să ne dez-identificăm cu ea şi să o vindecăm, ne modificăm relaţia cu emoţia. Am făcut un pas înapoi şi acum observăm emoţia. Acum avem de ales ce vom face în continuare. Nu-i cazul să ne întoarcem la identificare şi să ne exprimăm emoţia în modul obişnuit. Ne putem raporta la ea de la o oarecare distanţă.

În acest moment, este important să ne raportăm la acea emoţie cu compasiune şi nu cu ostilitate sau respingere. Aducem compasiune părţii din noi care trăieşte această emoţie, rămânând în contact cu partea care este capabilă să asiste şi să fie alături de emoţie. Ea va fi vindecată de simpla observare a ei cu compasiune. Acest martor plin de compasiune este adevăratul nostru Sine, în timp ce sinele suferind este sinele uman. Suntem plini de compasiune faţă de sinele nostru uman, recunoscând în acelaşi timp că nu el suntem cu adevărat.

Ca parte a acestui proces de dez-identificare, este util să ne retragem mai mulţi paşi înapoi în vederea unei conştientizări mai largi, care include nu numai emoţia respectivă, ci şi orice altceva mai este prezent, deoarece atunci când ne identificăm cu o emoţie, ea pare foarte mare şi blochează vederea realităţii. Putem fi cu uşurinţă absorbiţi înapoi în identificare, dacă nu facem un efort conştient în acest moment pentru a ne extinde conştientizarea.

Pentru a ne putea refocaliza pe restul realităţii şi a vedea emoţia dintr-o perspectivă corectă, ne putem întreba: „Există spaţiu în jurul emoţiei? Cât de mare este acel spaţiu? Pot mări acel spaţiu? Cum arată acel spaţiu? Există pace acolo? Există dragoste acolo? Există compasiune acolo? Pot fi eu acel spaţiu? Ce-ar fi să observ emoţia din perspectiva spaţiului? Fiind spaţiu, ce pot descoperi despre această emoţie? Fiind spaţiu, pot să ofer emoţiei dragoste şi compasiune?”

Când facem acest lucru, descoperim că există mult loc în această conştienţă spaţioasă şi deschisă pentru orice emoţie, oricât de mare ar fi ea.

Când suntem capabili să ne identificăm cu spaţiul, în locul acelei emoţii, o vedem în perspectivă şi aşa cum este ea – o emoţie care vine şi pleacă. Este doar o condiţionare. Înţelegem că acea emoţie nu afectează ceea ce suntem cu adevărat: conştiinţa spaţioasă în care apare emoţia. Înţelegând că a avea această emoţie nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi, putem s-o lăsăm în pace şi s-o observăm cu curiozitate.

Din acea spaţialitate, ne putem permite să trăim pe deplin acea emoţie în corp, fără a-i adăuga niciun comentariu. Putem lăsa emoţia să fie cât de mare este şi are nevoie să fie. Putem observa ce senzaţii ne dă în corp, unde anume se simte în corp, ce are ea de spus şi ce vrea şi are nevoie. Putem afla totul despre ea. Nu este nevoie să schimbăm sau să reparăm emoţia în vreun fel. Trebuie doar să fim alături de ea cu compasiune şi s-o lăsăm aşa cum este.

Când rămânem în acest fel alături de o emoţie, vor apărea în mod natural şi informaţiile de care avem nevoie în legătură cu acea emoţie, în special ce credinţe stau la baza ei. Acceptând emoţia în acest fel este ca şi cum ai asculta-o. Acceptarea şi receptivitatea noastră înseninează emoţia, care se relaxează, se deschide şi se exprimă, întrucât a căpătat, în sfârşit, atenţia noastră iubitoare.

Când ni se dezvăluie credinţa sau convingerile ce stau la baza emoţiei, le acceptăm şi avem compasiune pentru condiţia noastră umană şi tendinţa naturală de a genera credinţe greşite. Şi ne iertăm pe noi înşine că ne-am făcut să suferim prin astfel de credinţe. S-ar putea să avem nevoie să-i iertăm şi pe alţii, cum ar fi părinţii noştri, care ne-au insuflat aceste credinţe greşite. Aceste persoane în mod inconştient, deci nevinovat, ne-au transmis propriile înţelegeri eronate şi suferinţe. Iertându-ne pe noi înşine şi pe ceilalţi, vom da la spate aceste credinţe greşite.

Când vedem în mod clar credinţa de la baza emoţiei, adesea va urma un potop de lacrimi. Această eliberare a emoţiilor este plăcută, ca o curăţare, şi nu durează mult. Lacrimile sunt pure când nu sunt alimentate de minte. Se ivesc brusc şi la fel de brusc se termină. Astfel de lacrimi fac parte din vindecare şi sunt semnul că am ajuns la adevărul esenţial ce a generat emoţia. După aceea, ca după furtună, soarele ne priveşte printre nori şi ne simţim în pace. Totul este în regulă cu lumea, iarăşi. ("De la stres la linişte", pag. 163-166)

Cartea “De la stres la linişte” conţine şi informaţii foarte utile despre meditaţie şi alte practici spirituale, nemenţionate aici, care vă vor ajuta să trăiţi în Prezenţă.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
19 septembrie 2021