<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 5a) "Ce rămâne în minte"

Capitolul 5, "Fiinţa umană purificată", subcapitolul a) "Ce rămâne în minte", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 5: Fiinţa umană purificată

a. Ce rămâne în minte

«Când norii negativităţii egotice au fost alungaţi, datorită faptului că nu te mai identifici cu fluxul gândirii, te simţi ca atunci când cerul este de un albastru intens: plin de viaţă, fără griji, proaspăt, viu şi îmbrăţişând tot ce există. Rezultatul decuplării de la fluxul de gândire este că eşti o fiinţă umană fericită şi bună în mod natural, nu pentru că ai vrea ca oamenii să te placă sau că ai urmări ceva de la ei, ci pentru că dragostea pe care o simţi se exprimă în mod natural ca bunătate şi atenţie faţă de ceilalţi.

Chiar dacă te mai identifici doar foarte puţin cu mintea egotică, păstrezi totuşi o anumită personalitate, un stil unic, pulsiuni şi dorinţe care susţin scopul vieţii personajului tău. La suprafaţă, pari la fel de unic ca oricând, deşi, în esenţa ta, nu ai fost niciodată unic. Acelaşi Sine divin trăieşte prin toţi şi toate. Aşa cum fiecare deget este unic, dar nu-i separat de mână, fiecare personaj este unic, dar nu-i separat de Întreg. Şi precum fiecare deget este mişcat de aceeaşi mână, fiecare personaj este animat de aceeaşi forţă.

Odată ce relaţia cu mintea egotică a fost transformată, prin faptul că nu te mai laşi păcălit de minte, rezultatul este o fiinţă umană mai purificată, curăţată de o mare parte din negativitatea inutilă a ego-ului, minciunile, poveştile, impulsurile, emoţiile şi tendinţele sale limitative. Personajul nu mai adoptă automat punctul de vedere al ego-ului şi acum vede viaţa prin ochii Sinelui divin în fiecare ocazie. În loc de judecată, neajunsuri, frică şi nemulţumiri, personajul simte claritate, bucurie, surprindere, uimire, recunoştinţă, pace şi dragoste. Cine nu ar deveni un om mai bun după ce a suferit o asemenea transformare a percepţiei?

Când nu mai crede în fluxul gândirii, fiinţa umană care era condusă de ego devine o fiinţă umană condusă de Dumnezeu. Personajul are un nou stăpân. Când se întâmplă acest lucru, iată ce rămâne în minte:

1. Gânduri egotice reziduale, care, în general, trebuie ignorate. Pot exista întotdeauna unele gânduri egotice în fluxul de gânduri, dar cele care au rămas au o mică influenţă. Ele se continuă în fundal, ca un post de radio slab recepţionat şi neinteresant. Dacă îi dai atenţiei acelui post, atunci îl vei acorda mai bine pe frecvenţă, dar dacă îl ignori, el va slăbi.

Cu toate acestea, nimeni nu este total desprins, căci oricine poate fi prins din nou în ego. Ego-ul este o forţă puternică în existenţa umană. Chiar şi atunci când credeai că s-a stins sau a devenit neputincios, el poate renaşte sub o nouă identitate. „Eu-l” care se considera nevrednic sau nefericit poate deveni acum „spiritual”, „iluminat”, „treaz” sau îmbunătăţit în alt mod. Dar este acelaşi „eu”. Poate fi o identitate nouă, mai bună şi mai subtilă, dar este totuşi o identitate.

2. Gânduri neutre, care sunt, în mare parte, comentarii despre ce este deja clar. Atunci când mintea s-a eliberat de gândurile egotice mai nocive, vei observa cât de mult comentează ea ceea ce deja se întâmplă şi deja se ştie, de parcă ţi-ar spune ceva ce nu ai şti: „Am rămas fără lapte”. “Nu m-a observat.” „Cerul este foarte albastru astăzi”. “Trebuie să mă spăl pe dinţi.” “Se întunecă.” “E timpul să plimb câinele.” Nu aveai nevoie să gândeşti acele gânduri pentru a le şti. Dar astfel de gânduri sunt inofensive, în sensul că nu stârnesc emoţii negative. Adeseori, sunt genul de conversaţii pe care oamenii le poartă pentru a fi sociabili sau pentru a comunica ceva.

3. Gânduri pozitive care exprimă dragostea, recunoştinţa şi fericirea ce curg prin tine de la Sinele divin:

„Ce zi frumoasă este!” „Sunt atât de fericită să descopăr acest lucru”. "Este rochia perfectă!" “Îmi place cum ai spus-o.” „A fost cea mai bună pizza pe care am gustat-o vreodată.” “Nici nu mai am cuvinte să-ţi mulţumesc.” “Îmi place mult asta!”

Deşi este firesc să vrei să exprimi bucuria şi dragostea pe care o simte Sinele divin, chiar şi astfel de expresii pozitive pot fi folosite de ego pentru a se simţi special, în sensul că insinuează: „Nu-i aşa că sunt minunat, pentru că sunt atât de iubitor! Nu-i aşa că sunt uimitor, pentru că îmi creez o viaţă atât de minunată!” Dacă simţi că ai ajuns pe nişte culmi, acesta este probabil ego-ul, deoarece semnul distinctiv al Sinelui divin este echilibrul sufletesc. Fericirea lui este mai subtilă şi nu simte nevoia să fie comunicată altora.

4. Gânduri amuzante. O minte mai golită îţi permite să iei viaţa mai lejer, inclusiv ego-ul, şi să te bucuri de ea. S-ar putea să te pomeneşti făcând observaţii amuzante despre viaţă şi despre ego. Când se spune „e un om amuzant”, se indică acest gen de umor de calitate.

5. Gânduri pe care alegi în mod conştient să le gândeşti, pentru că servesc unui anumit scop. În loc să te folosească mintea egotică, te foloseşti tu de minte după cum îi este rostul să fie, un instrument pentru gândirea inteligentă. Mintea raţională este un cadou imens şi o mare plăcere să o pui la treabă, şi ţi s-a dat pentru ca să o foloseşti şi să te bucuri de ea. Ai putea-o folosi pentru a analiza o emoţie, pentru a examina dacă ceva este adevărat, pentru a studia ceva, pentru a explora o idee sau posibilitate creativă, pentru a te gândi la modul în care să realizezi ceva, pentru a te întreba de ce ceva este aşa cum este sau pentru a găsi o soluţie la o problemă practică.

Diferenţa dintre aceste tipuri de gânduri practice sau investigative şi gândirea condusă de ego este că ele servesc unui scop şi le lipseşte „eu-l” şi o agendă egotică. Poţi simţi o diferenţă clară între gândurile practice sau investigative şi cele care aparţin vocii din cap. Dacă gândirea te face să te simţi prost, poţi fi sigur că în spatele acestor gânduri se află ego-ul, care a deturnat procesul de gândire raţională.

În mintea oricui, gândurile egotice sunt amestecate cu cele raţionale, neutre şi pozitive. Ca urmare, când te implici în orice fel de activitate mentală intelectuală sau raţională poţi aluneca pe neaşteptate şi în mod inconştient în gândirea bazată pe ego. Graniţa dintre raţional şi iraţional se poate estompa cu uşurinţă, când mintea trece de la obiectivitate la judecăţi, lamentări sau acuzări. De exemplu, un lucru banal cum este cumpărarea unui bilet de avion se poate transforma într-o tiradă împotriva companiilor aeriene şi o experienţă de genul „sărmanul de mine, nimic nu-mi merge bine niciodată”. Ego-ul poate folosi orice fel de activitate mentală pentru a te atrage în lumea sa plină de nemulţumiri.

Tipul de individ intelectual şi mai raţional este oarecum avantajat în a ţine ego-ul la distanţă, deoarece mintea lui este deja atât de plină de gânduri intelectuale, încât lasă mai puţin loc vocii ego-ului. Tipul raţional, de asemenea, vede mai clar decât mulţi alţii că această voce este ilogică şi inflamată emoţional şi, prin urmare, nu se lasă păcălit atât de uşor de ea. Cu toate acestea, dezavantajul este că tipul intelectual şi raţional poate avea dificultăţi de a ieşi din minte şi să intre în corp şi simţuri. Deci, deşi aceşti indivizi nu se lasă duşi de mintea egoică la fel de uşor ca alţii, s-ar putea să nu fie foarte prezenţi sau să nu dea credit tărâmului mai subtil al Sinelui divin ori să aibă încredere în el. Drept urmare, poate fi mai dificil pentru ei să simtă Prezenţa şi îndrumarea acesteia.

Tipul raţional adesea pune semnul egal între tărâmul subtil intuitiv – ceea ce unii numesc transraţional – şi lumea emoţională şi iraţională a ego-ului. Această neînţelegere îl poate împiedica să fie deschis de a experimenta viaţa într-un mod mai deplin decât prin intelect. Tipul raţional, de multe ori, nu depăşeşte această neînţelegere fără „darul” suferinţei sau a oricărui alt eveniment care îi deschide ochii, cum ar fi o experienţă în preajma morţii sau o altă experienţă parapsihică sau spirituală.

Când mintea este folosită inteligent şi eficient, în realitate, este Sinele divin cel care o foloseşte. Sinele divin ţi-a folosit mintea în acest fel de nenumărate ori de-a lungul vieţii, căci Sinele divin este cel ce îţi trăieşte viaţa. Sinele divin se dă la o parte uneori şi te lasă să urmezi dorinţele şi ideile ego-ului, dacă asta vrei. Dar când nu faci asta, atunci faci ceea ce te îndeamnă Sinele divin. Sinele divin nu este în niciun fel separat de tine sau de viaţa ta. Viaţa însăşi trăieşte prin tine când i-o permiţi. Când eşti aliniat cu Sinele divin în acest fel, atunci îţi urmezi Inima.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
21 septembrie 2021