<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 5c) "Personalitatea purificată"

Capitolul 5, "Fiinţa umană purificată", subcapitolul c) "Personalitatea purificată", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 5: Fiinţa umană purificată

c. Personalitatea purificată

«Când vorbim despre purificarea sinelui uman al ego-ului, din păcate, cuvintele curat şi impur ne duc cu gândul la bine şi rău, perfecţiune şi imperfecţiune, ceea ce nu este intenţia mea. După cum am mai spus, sinele uman nu va fi niciodată perfect şi nu este nimic în neregulă cu ego-ul. Este creat de Dumnezeu pentru a servi unui scop şi face acest lucru foarte bine.

Spunând că omenirea trebuie acum să-şi depăşească ego-ul, nu înseamnă că ego-ul ar fi rău sau malefic. Ego-ul este ceea ce este şi aşa este menit să fie. Dar pentru ca omenirea să evolueze mai repede, lucru necesar acum, ego-ul trebuie să ia un loc în spate. Scopul acestei învăţături este de a susţine această evoluţie şi nu are rost să te judeci pe tine sau pe ceilalţi pentru un ego pe care nu se poate să nu-l aveţi, în măsura în care îl aveţi.

Cum ar fi personalitatea ta dacă ar fi mai purificată de ego? Un alt mod de a pune întrebarea ar fi: Cum ar arăta cel mai bun sine uman al tău? Întrebarea nu este cum ar fi omul perfect, ci cel mai bun sine al tău, având în vedere personalitatea pe care o ai. Nu există vreo fiinţă umană ideală. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să fii cel mai bun om în limitele programării tale.

Pentru a descoperi cum ar arăta cel mai bun sine uman al tău, gândeşte-te o clipă cum te-ai descrie. Scrie acele însuşiri pe o coală de hârtie. De exemplu, te-ai putea descrie ca fiind capricios, imaginativ, precaut, responsabil, perfecţionist, sensibil, neîncrezător, timid, harnic şi nerăbdător.

Examinând cuvintele pe care le-ai găsit, câte descriu, de fapt, sinele egotic şi nu pe cel mai bun sine uman al tău? De exemplu, dacă personalitatea ta ar fi mai purificată de ego, s-ar putea să nu te descrii ca fiind timid, deoarece asta implică o anumită anxietate sau teamă. Cuvinte mai potrivite ar putea fi introvertit sau rezervat. Capricios, nerăbdător, neîncrezător în sine şi perfecţionist sunt alte exemple de însuşiri ale sinelui egotic. În schimb, responsabil, harnic, prudent, sensibil şi imaginativ sunt mai aproape de a-ţi descrie cel mai bun sine al tău.

Însuşirile negative sunt zone ale personalităţii în care ego-ul distorsionează un potenţial pozitiv. Poate fi de mare ajutor să-ţi clarifici unde anume se ascunde ego-ul în propria ta personalitate. Timiditatea, de exemplu, nu este chiar un defect, ci este introvertire plus o anumită frică. De asemenea, neîncrederea în sine nu este chiar un defect, ci este asertivitate distorsionată şi blocată de frică. Analizarea şi găsirea cauzei acelei frici poate fi o adevărată iluminare, deoarece dizolvarea acelei frici poate face mai mult spaţiu pentru ca lumina divină să infuzeze personalitatea, personajul.

Nu orice însuşire negativă trebuie examinată atât de profund pentru a scăpa de distorsiunea ego-ului. Uneori, este de ajuns să conştientizezi prezenţa ego-ului. De exemplu, odată ce ai înţeles că aroganţa este o încredere în sine distorsionată, poţi fii atent la orice aroganţă ar putea apare atunci când simţi sau exprimi ceva care seamănă cu încrederea în sine. Te poţi întreba: pe un spectru de la încredere la aroganţă, unde anume se plasează ceea ce simţi sau exprimi? Observă cum ego-ul ar putea prelua încrederea în sine şi s-o transforme în lăudăroşenie, sau cum ar putea transforma iubirea în sufocare, prudenţa în frică, compasiunea în tristeţe ori entuziasmul în grandomanie.

Odată ce te-ai familiarizat cu modul cum ego-ul introduce distorsiuni, capeţi priceperea să prinzi ego-ul în flagrant delict, iar în acel moment poţi face o altă alegere.

Mai jos, sunt enumerate mai multe trăsături de personalitate. Poţi adăuga şi altele, pe măsură ce le găseşti. La un moment dat, te poţi întreba în ce poziţie te afli pe spectru. Limbajul te face să pari, de exemplu, fie încrezător, fie neîncrezător în sine, ori fie arogant, fie nu. Dar adevărul este că există multe nuanţe care nu sunt reprezentate de un cuvânt şi opusul său. Cele două cuvinte marchează doar extremele spectrului.

Iată o listă a mai multor trăsături de personalitate în versiunea purificată şi cea nepurificată, cu alte cuvinte, gama unor trăsături de personalitate:

perseverent... încăpăţânat

comunicativ... flecar sau bârfitor

extrovertit... narcisist

expresiv... bombastic

entuziast... grandoman

vioi... agresiv sau zgomotos

amator de distracţii... hedonist

intim... retras sau secretos,

liniştit... uşor de manipulat sau pasiv

empatic... hipersensibil

generos... victimă sau martir

grijuliu... sufocant

politicos... duplicitar, nesincer

inimos... ataşat de ceilalţi

milos... trist

asertiv... agresiv

autoritar... tiranic, dictatorial

curajos... iresponsabil

încrezător... lăudăros sau nerealist

puternic... persecutor

meticulos... compulsiv

responsabil... dependent de muncă

cu discernământ... judecător

atent şi precaut... fricos

flexibil... nestatornic

Când este purificat de ego, sinele uman este minunat. Fiecare om este, în esenţă, divin, iar când este dezbrăcat de ego, rămâne doar divinul ce străluceşte prin acest personaj. Latura negativă a umanităţii este, pur şi simplu, o distorsiune sau impuritate cauzată de ego.

Fiecare trăsătură negativă provine dintr-o intenţie pozitivă. Cel care este dependent de muncă, mama sufocantă, victima, agresorul, judecătorul, tiranul, bârfitorul şi dependentul, aceştia se străduie să facă ceea ce trebuie. Fac tot posibilul să fie fericiţi. Chiar şi uciderea sau rănirea altora ar putea fi înţeleasă ca o iubire profund distorsionată, deşi o iubire doar pentru sine, o încercare de autoconservare. O mare parte din literatura de dezvoltare personală este orientată spre purificarea personalităţii şi îmbunătăţirea vieţii, ceea ce este o binefacere pentru toată lumea. Lumina divină poate intra mai uşor într-o minte pozitivă decât într-una negativă. Iar un sine uman mai bun face mai bun şi cetăţeanul, prietenul, iubitul şi părintele. În măsura în care dezvoltarea personală te ajută să te accepţi pe tine însuţi şi, în cele din urmă, să descoperi că eşti Sinele divin, ea este utilă. Dar în măsura în care dezvoltarea personală sprijină ego-ul, încurajându-te să respingi imperfecţiunile umane şi să te preocupi de perfecţionarea sinelui fals, te poate împiedica să intri în contact cu adevărata perfecţiune a ta: Sinele divin.

Dezvoltarea personală, de multe ori, nu merge în profunzime. Adevăratul motiv pentru purificarea personalităţii ego-ului – pentru a deveni cel mai bun sine al tău – nu este să câştigi confort, succes sau chiar fericire pentru tine, deşi este posibil să le capeţi şi pe acestea, ci să ajuţi la făurirea unei lumi mai bune. Pentru ca să aibă loc o transformare mai profundă în voi şi în lume, trebuie depăşit egocentrismul promovat de dezvoltarea personală. O transformare mai profundă poate avea loc atunci când înţelegi că cine eşti cu adevărat nu este acest personaj, care este şi va fi întotdeauna imperfect, ci Sinele divin deghizat în acest personaj. Odată ce înţelegi acest lucru, Sinele divin se poate întrupa mai pe deplin. Atunci devii în mod natural minunata fiinţă umană care încercai din răsputeri să fii.

Există o vreme pentru toate şi există un rost şi pentru îmbunătăţirea sinelui uman. Ideea este că, odată ce divinul se întrupează mai complet, efortul de a deveni o fiinţă umană mai bună nu mai este necesar în aceeaşi măsură ca înainte, pur şi simplu, pentru că chiar eşti o fiinţă umană mai bună, cel puţin în majoritatea timpului.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
25 septembrie 2021