<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Cap. 5e) "Învingerea obiceiurilor proaste şi dependenţelor"

Capitolul 5, "Fiinţa umană purificată", subcapitolul e) "Învingerea obiceiurilor proaste şi dependenţelor", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Capitolul 5: Fiinţa umană purificată

e. Învingerea obiceiurilor proaste şi dependenţelor

«S-ar putea să fiţi surprinşi să aflaţi că obiceiurile proaste şi dependenţele nu trebuie neapărat să fie învinse pentru a te trezi sau a deveni iluminat. Ele se referă la condiţionările persoanei şi pot să nu împiedice progresul spiritual, dacă nu sunt prea grave. Dar, evident, dacă o dependenţă îţi controlează viaţa şi te împiedică să funcţionezi normal, îţi va bloca realizarea de Sine şi iluminarea.

Totuşi, aşa cum a demonstrat Chogyam Trungpa, chiar şi alcoolismul poate, cel puţin la un anumit grad de realizare spirituală, să coexiste cu iluminarea. Dar nimeni nu va şti vreodată cât ar fi fost el mai eficient şi ce alte contribuţii ar fi dat lumii, dacă nu ar fi fost alcoolic. Cu siguranţă, nicotina şi dependenţele alimentare nu împiedică oamenii să obţină iluminarea. În orice caz, obiceiurile proaste şi dependenţele, probabil, se vor diminua sau vor dispărea de la sine cu cât Prezenţa devine o realitate mai vie.

Toată lumea ştie ce este dependenţa. Nimeni nu scapă tendinţei organismului să devină dependent de alimente şi alte substanţe. Dependenţa de alimente este, de fapt, integrată în animalul uman ca un mecanism de supravieţuire. Oamenii caută şi doresc în mod natural alimente dulci şi grase, de exemplu, deoarece oferă caloriile necesare supravieţuirii.

Dependenţa de medicamente este, de asemenea, încorporată. Medicamentele oferă o anumită uşurare şi evadare din suferinţă, după care tânjesc fiinţele umane şi, uneori, chiar au mare nevoie, ca în cazul durerii. Fiinţele umane sunt programate să caute alinarea durerii şi suferinţei, iar natura le-a oferit această ameliorare sub formă de alimente şi plante medicinale.

Dacă suferi de o dependenţă, nu este vina ta. Corpul devine dependent, iar personajul pe care îl joci poate fi dependent de unele lucruri, dar Tu nu eşti niciodată dependent. Chiar şi în mijlocul celei mai grave dependenţe, Sinele divin poate străluci şi poate fi simţit. În multe cazuri, aceasta este singura speranţă pentru depăşirea dependenţei. Prezenţa vindecă.

Dependenţa gravă este un proces de întunecare, deoarece mintea şi atenţia sunt preluate de poftă şi nimic altceva nu mai pare să conteze. Orice proces de dependenţă începe cu o doză de întuneric, de neiluminare, în jurul unor emoţii sau experienţe emoţionale care nu au fost suficient de bine analizate. Un eveniment care produce emoţii puternice îi face pe oameni vulnerabili la dependenţă. Dacă acele emoţii nu sunt tratate în mod corespunzător – şi adesea nu sunt, din cauza lipsei abilităţilor psihologice – atunci dependenţa poate deveni un mijloc de a face faţă acelor emoţii reprimate şi, în general, emoţiilor.

Nu numai că dependenţa nu este vina nimănui, dar nici emoţiile reprimate nu sunt vina cuiva. Cum ai putea fi vinovat pentru ceva de care nu eşti conştient? Natura inconştientului este tocmai aceea că nu eşti conştient de el. Cum ai făcut faţă la ceva este modul în care corpul tău a procedat. La acea vreme, nu aveai destulă conştientizare pentru a face altfel. Deşi pare fi adevărat că, dacă ai fi avut mai multă conştientizare, te-ai fi putut vindeca şi ai fi putut evita dependenţa, adevărul este că lucrurile nu ar fi putut fi niciodată altfel decât aşa cum au fost.

Aceasta este o sugestie indirectă să nu te simţi vinovat de acea dependenţă pe care o ai. Vinovăţia nu face altceva decât să ţină oamenii legaţi de dependenţă. Această afirmaţie ar putea părea contraintuitivă. Oare nu sentimentul vinovăţiei îi împiedică pe oameni să facă un lucru greşit? Aceasta este opinia oficială, dar, de fapt, culpabilizarea este unul dintre cele mai dragi instrumente pentru ego.

Prin sentimentul vinovăţiei, ego-ul te manevrează să-i îndeplineşti dorinţele. Dacă vinovăţia ar sluji Sinelui divin, ar fi altceva, dar vinovăţia slujeşte ego-ului. Uneori, valorile ego-ului sunt similare cu ale Sinelui divin, caz în care vinovăţia specifică ego-ului poate părea un lucru bun. Dar de multe ori, valorile ego-ului sunt doar ale lui şi nu ale Sinelui divin. Ele se bazează pe minciuni, pe idei despre cum ar trebui să fie lucrurile.

Cum ar trebui să fie lucrurile nu este niciodată aşa cum sunt ele de fapt. Tocmai de aceea ar trebui este o minciună. Ar trebui este un concept, o idee fabricată pentru a ţine oamenii sub control şi a-şi urma condiţionările. Unele condiţionări sunt utile şi corecte, dar multe nu sunt. Condiţionările îi fac pe oameni să fie inflexibili şi să ia nu cele mai bune decizii. În timp ce Inima ştie cum trebuie acţionat în orice moment, condiţionările tale nu ştiu asta, deşi pretind că ştiu.

Culpabilizarea este prietena ego-ului, deoarece te face să ai o părere proastă despre tine însuţi, ceea ce menţine sinele fals. Dacă am putea descrie cum este sinele fals, atunci am spune că este un sine nefericit. Vinovăţia este modul prin care ego-ul te păcăleşte şi te face să te simţi nedemn de a te recunoaşte ca Sinele divin. Ego-ul face asta pentru că nu vrea ca tu să-ţi recunoşti Sinele divin.

Iată cum funcţionează ego-ul: Îţi spune să nu te complaci în ceva şi te ruşinează dacă o faci. Dar, de asemenea, este şi vocea care te încurajează să te complaci. Ego-ul este atât judecătorul sever, cât şi ispititorul. Provoacă problema încurajându-ţi răsfăţul, menţine problema prin dependenţă şi ruşine, oferă soluţii la problemă şi apoi sabotează acele soluţii cu şi mai multă ademenire şi ruşinare.

Când “Alcoolicii Anonimi” le cer pacienţilor să se predea unei puteri superioare, ei nu se referă la abandonarea adevăratei lor puteri şi voinţe, ci la voinţa lor cea mică. “AA” ştiu că voinţa cea mică, voinţa sinelui fals face parte din problemă, nu din soluţie. Cerându-le oamenilor să se abandoneze, de fapt, li se cere să renunţe să lupte împotriva vieţii, să renunţe la dorinţa lor ca viaţa şi ei înşişi şi ceilalţi să fie altfel. Această respingere a ceea ce există deja este voinţa cea mică ce se opune vieţii, este ego-ul. Această respingere a vieţii este eroarea esenţială sau înţelegerea greşită a omenirii, care trebuie vindecată şi este vindecată prin Prezenţă.

Problemele emoţionale, care stau la baza dependenţelor, provin din sentimentele generate de rezistenţa ego-ului la viaţă şi refuzul de a accepta ceea ce s-a întâmplat. De exemplu, furia, tristeţea, regretul, resentimentul, ura şi blamarea provin în esenţă din aceeaşi înţelegere eronată, din aceeaşi afirmaţie greşită că „asta nu ar fi trebuit să se întâmple”.

Această simplă percepţie greşită, dar care îţi poate schimba viaţa, este la originea emoţiilor care duc la dependenţă şi o menţin. Descoperirea acestei minciuni din centrul vieţii emoţionale şi abandonarea ei, lăsând această credinţă să se ducă, este esenţială în procesul de recuperare.

Tu nu eşti sinele care este dependent şi care are credinţe greşite şi răni emoţionale, ci cel ce este apt să le vadă şi să le vindece cu compasiune şi conştientizare. Sinele divin este cel care vindecă sinele fals şi nimeni altul. Cum ar putea sinele fals să se vindece vreodată şi de ce ar vrea? Ego-ul nu vrea ca tu să-ţi descoperi Sinele divin, pentru că atunci jocul s-ar termina, ego-ul ar fi detronat din poziţia sa.

Dar cum se inserează Sinele divin în această situaţie, mai ales atunci când cineva se află într-o stare profundă de întunecare? După cum se zice, singura cale de ieşire este înăuntru. Ca să ieşi din durerea emoţională ce stă la baza dependenţei trebuie să intri în acea durere. Acest lucru nu se face retrăind durerea ca sinele tău uman, ci aducând lumina Prezenţei sau a conştientizării asupra ceea ce ai respins, din cauză că era prea dureros pentru a-l simţi în acel moment. Începi s-o faci fiind dispus să observi şi să accepţi orice emoţii dificile care apar în viaţă.

Modul de a descoperi durerea trecută şi de a o vindeca este să accepţi durerea actuală. Fiind prezent alături de orice emoţii dureroase care apar acum, aduci Prezenţa la sinele tău emoţional, inclusiv toate emoţiile stocate în trecut. Îi spui inconştientului tău: „Sunt dispus să-mi recunosc şi să-mi trăiesc emoţiile”. Acesta este un mesaj foarte diferit de cel care este transmis de obicei inconştientului.

Când inconştientul primeşte acest mesaj, îţi trimite informaţii în mintea conştientă sub formă de imagini şi revelaţii care te vor ajuta să te vindeci. Emoţia care se vindecă este legată de multe alte momente când ai simţit aceeaşi emoţie, poate chiar din acelaşi motiv. Aşadar, când accepţi o emoţie pentru a o vindeca, o vindeci şi corespunzător altor momente când nu ai fost dispus să o accepţi. Prezenţa vindecă retroactiv.

Pe măsură ce observi calm o emoţie, vei descoperi şi gândurile care au alimentat-o, atât în prezent, cât şi în trecut. Vei înţelege că ai crezut multe gânduri neadevărate şi cum acele gânduri au creat acele sentimente. Astfel de credinţe greşite sunt destul de nevinovate şi te poţi ierta pentru ele. Iartă-te pentru că ai un ego care trage concluzii false şi care apoi se supără pe propriile sale concluzii. Ai compasiune pentru sinele uman care nu cunoaşte o modalitate mai bună de a face faţă vieţii. Dar tu, ca Sinele divin, cunoşti o cale mai bună, când stai alături de sinele uman ca Prezenţă.

S-ar putea să susţii că nu ştii cum să stai în Prezenţă cu emoţiile tale, dar, din fericire, te înşeli. Toată lumea poate s-o facă. Nu trebuie să ai un anumit nivel de măiestrie spirituală pentru a fi prezent. Oricine ştie să fie prezent; dar, pur şi simplu, nu alege să fie prezent. Să alegi conştient a fi prezent la o emoţie este o acţiune foarte puternică.

Când eşti dispus să fii prezent la o emoţie şi decizi să o faci, ceea ce face asta este Prezenţa. Deja erai acolo, în Prezenţă, când ţi-ai luat angajamentul de a observa atent emoţia. Intenţia este chiar Prezenţa. Dar oare cât de greu este să observi ceva cu calm şi atenţie?! Înseamnă să stai lângă acel obiect şi să-l observi. Laşi totul să fie aşa cum este şi apoi observi cum ceea ce este ţi se dezvăluie în noi moduri.

Când observi ceva cu calm şi atenţie, acel lucru se schimbă tot timpul, indiferent dacă este cerul, corpul, câinele tău, un sunet, un copac, o senzaţie, un gând sau o emoţie. Întreaga viaţa este în continuă mişcare. Emoţia pe care ai observat-o la început nu mai este aceeaşi câteva minute sau chiar secunde mai târziu. Acest flux al schimbării, al vieţii, pe acesta îl observi atent. Atât de aproape, de intim implicată în ceea ce există trebuie să fie atenţia.

Fii curios, doar priveşte şi fii dispus să vezi ce este acolo. Ce este acest lucru misterios numit furie sau tristeţe sau dezgust? Dăruirea atenţiei tale, a Prezenţei, vindecă. O face, în parte, dezvăluindu-ţi ceva, dar însăşi atenţia vindecă într-un mod misterios şi inexplicabil.

Există două aspecte în vindecarea unui obicei prost sau a unei dependenţe. Primul tocmai a fost menţionat: Vindecaţi emoţiile care vă împing spre dependenţă. Acordaţi atenţie, acceptare şi compasiune oricărei emoţii dificile care apare. Aceste emoţii vă vor conduce la alte emoţii care ar putea avea nevoie de atenţie, inclusiv cele pe care le-aţi îngropat. Observaţi calmi orice simţiţi, lăsaţi acele emoţii să fie aşa cum sunt, experimentaţi-le şi investigaţi-le şi, în acest fel, le veţi vindeca.

Al doilea aspect al vindecării unui obicei prost sau dependenţe constă în conştientizarea dorinţei de a i te supune atunci când apare. Aduceţi Prezenţa – lumina conştientizării – în mecanismul dorinţei. Când simţiţi dorinţa de a atinge acele prăjituri, acea ţigară, acea băutură, acel card de credit sau acel medicament, opriţi-vă şi vedeţi ce se întâmplă în voi. Fiţi curioşi cu privire la această dorinţă: Ce senzaţie vă dă? Unde o simţiţi? Dacă ar avea o culoare, care ar fi? Dacă ar avea o voce, ce ar spune? Acceptaţi această dorinţă, experimentaţi-o, exploraţi-o şi ascultaţi-o. Care sunt gândurile din spatele ei? Cum vă convinge să o urmaţi?

Doar Prezenţa poate observa aceste lucruri şi doar ea acceptă orice se întâmplă. Când vă opriţi chiar şi pentru o clipă şi acordaţi atenţie la ce se întâmplă în interiorul vostru, în loc să vă mişcaţi inconştient către obiectul dorit, aşa cum ar dori ego-ul să faceţi, atunci se întâmplă ceva foarte important: Se creează un spaţiu în jurul acelei dorinţe. Iar în acel spaţiu apare posibilitatea de a face o altă alegere decât cea obişnuită.

Ori de câte ori alegeţi să nu vă complaceţi în alegerea obişnuită, obiceiul sau dependenţa este subminată, slăbită. Fiecare nouă alegere în această direcţie contează. Aceste opţiuni se însumează şi facilitează următoarea alegere. Ele demonstrează, de asemenea, că mai există ceva aici – Sinele vostru divin – care are puterea să aleagă diferit.

Când eşti complet identificat cu sinele egotic, simţi de parcă nu ai avea de ales. Eşti la mila dorinţei tale. Crezi că ai neapărată nevoie de ceea ce doreşti, căci altfel îţi va lipsi ceva. Dar dacă te poţi opri un moment, respiră şi observă dacă este disponibilă Prezenţa chiar şi în acel moment încărcat de dorinţe, şi vei putea vedea că există şi alte posibilităţi. Să te opreşti, să respiri adânc, să observi ceea ce se întâmplă în interiorul tău, să accepţi dorinţa şi s-o analizezi, toate acestea sunt mijloacele de a aduce mai multă Prezenţă în moment şi, odată cu ea, puterea de a alege liber.

Odată ce îţi dai seama că ai de ales, poţi înlocui vechea alegere cu una mai sănătoasă. Este mult mai uşor să întrerupi un obicei înlocuindu-l cu altceva, decât să încerci să nu faci ceva. Înlocuind vechiul obicei cu altceva diferit, de fapt, creezi un obicei nou, mai sănătos. Până la urmă, vei simţi acel nou obicei la fel de normal şi satisfăcător ca vechiul obicei. Iată câteva exemple simple: înlocuirea cafelei cu ceai, fumatului cu gumă de mestecat sau consumului de dulciuri cu consumul de fructe.

Însă dacă încerci să nu faci ceva, vei simţi o lipsă. Te imaginezi făcând ceea ce ai dori să faci, ceea ce te face să-l doreşti. Simţi că pierzi ceva dacă nu-l faci. Dar nu pierzi nimic. Ai mai avut atât de multe momente când nu ţi-a lipsit deloc acel obiect al dorinţei.

Ce face clipa dorinţei atât de puternică, atât de convingătoare? De ce un impuls se simte, uneori, atât de irezistibil? Răspunsul nu-i chiar atât de misterios: Dacă, în trecut, ai răspuns la o dorinţă în mod repetat, creierul tău a fost antrenat să o dorească. La început, doar dorinţa te convinge că ai avea nevoie de ceva. Dorinţa este un gând care are ataşată o senzaţie de nevoie pe bază emoţională. Dacă te gândeşti la acea dorinţă sau o pui în practică în mod repetat, ea creşte în intensitate. În schimb, dacă nu te gândeşti la ea sau nu o urmezi, ea va dispărea. Ai în jur o mulţime de lucruri pe care nu le doreşti, pentru că nu te gândeşti să le doreşti.

Dacă vrei să întrerupi un obicei sau o dependenţă, trebuie să-ţi antrenezi creierul invers, adică să nu te mai gândeşti la obiectul dorinţei şi să nu urmezi acel imbold. Este nevoie de perseverenţă pentru a stinge o dorinţă, dar, în esenţă, asta-i tot de ce este nevoie pentru întreruperea unui obicei sau dependenţe. Când vine vorba de dorinţe, oamenii nu sunt diferiţi de cobaii de laborator: Comportamentele care sunt încurajate se perpetuează, iar cele care nu sunt întărite nu mai continuă.

Nu există nimic inerent semnificativ sau special în vreo dorinţă. Dorinţele tale preferate sunt, pur şi simplu, gânduri la care ai tot gândit şi la care ai reacţionat de foarte multe ori. Şi asta-i tot. Dorinţele nu deţin cheia fericirii tale personale. Nu-ţi îmbunătăţesc viaţa, iar complacerea în ele, cu siguranţă că nu o face. Mica plăcere pe care ţi-o oferă trece repede. Mintea ta raţională poate observa asta, dar pentru că dorinţa provine din partea iraţională a minţii, trebuie să-ţi conştientizezi intens dorinţele pentru a le depăşi.

Dacă poţi trece de acel moment în care dorinţa se simte cel mai puternic, vei descoperi că dorinţa se disipă în mod natural, la fel ca orice gând sau emoţie atunci când nu este alimentată. Dacă eşti prezent în experienţa dorinţei, o vei vedea aşa cum este ea. Este doar un imbold, nu are nicio semnificaţie şi va dispărea în curând. Ideea că îndeplinirea dorinţei te va face fericit este o iluzie, o înţelegere eronată. Prezenţa te poate ajuta să observi ce minciună gogonată este dorinţa. Simpla conştientizare care este Prezenţa poate vindeca orice zonă a vieţii tale şi poate face mai mult spaţiu Sinelui divin să trăiască prin tine.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
27 septembrie 2021