<  Cuprins "Să fii în lume, dar nu de-al lumii"


Concluzie

Concluzia cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „In the World but Not of It” (Să fii în lume, dar nu de-al lumii).

Notă: Această concluzie nu a fost lecturată audio de autoarea Gina Lake.

R.P.

Jesus

 

Concluzie

«De îndată ce gândeşti sau spui ceva, personajul prinde viaţă. Cât de mult ego exprimă acel personaj pe moment depinde de cât de mult eşti identificat cu „eu”. Ar putea exista doar o mică fracţiune de ego, suficient cât să funcţionezi şi să interacţionez cu ceilalţi. Ca nişte şuviţe ce formează temporar un nor şi apoi se risipesc, te identifici cu ego-ul doar puţin şi vag, rămânând ferm stabilit în Prezenţă. Sau s-ar putea întâmpla altceva foarte diferit: s-ar putea să crezi complet ceea ce spui – să crezi că ai fi personajul – caz în care fie ai pierdut Prezenţa temporar, fie nu ai găsit-o niciodată. Acestea sunt cele două extreme: mintea complet iluminată şi mintea prinsă în iluzie.

Mai există o posibilitate între aceste extreme: S-ar putea să observi că personajul crede, cel puţin într-o oarecare măsură, ceea ce spune personajul. Te implici în piesă ca personaj, dar nu complet. Stai cu un picior în sinele uman şi cu celălalt în Sinele divin. Cel ce observă personajul care joacă este Sinele divin. Personajului îi este disponibil ceva din Prezenţă şi asta schimbă totul. Măsura în care Prezenţa este accesibilă personajului constituie nivelul său de iluminare. Prezenţa este lumina conştiinţei. Aduce lumina conştientizării în întunericul iluziei că ar exista un sine separat, iluzia că ai fi un personaj independent.

Toate aceste posibilităţi se referă la cele patru etape ale dezvoltării spirituale. În prima etapă, te recunoşti doar ca personaj. Crezi că ăsta eşti şi nici măcar nu te gândeşti să te îndoieşti de asta. În această etapă, ego-ul este responsabil de personaj şi de viaţa lui, sau cel puţin încearcă să fie. Personajul nu este conştient că ar mai putea exista vreo altă posibilitate.

În a doua etapă, oscilezi între a crede că eşti personajul şi a trăi Prezenţa. Prin meditaţie şi alte practici spirituale sau prin Graţie, ai descoperit Prezenţa, dar încă nu te recunoşti ca fiind însăşi Prezenţa. Prezenţa este o experienţă pe care o are personajul în timpul meditaţiei, în plimbări prin natură sau, de exemplu, când baţi la tobe sau dansezi, dar Prezenţa pare să vină şi să plece. După aceste întrezăriri ale adevăratei tale naturi, care ar putea dura chiar perioade mai lungi, revii mereu la sentimentul că eşti personajul. Conştiinţa ta este încă stabilită în sinele fals. Aceasta este experienţa Prezenţei pe care o au cei mai mulţi căutători spirituali, pe care adesea o descriu astfel: „am avut-o” şi apoi „am pierdut-o”.

A treia etapă, care este rezultatul realizării de Sine sau trezirii, este să te recunoşti ca fiind însăşi Prezenţa. În această etapă, conştiinţa ta este pe deplin stabilizată în Prezenţă, deşi, uneori, observi că te mai identifici, într-o oarecare măsură, cu personajul. Ocazional, te poţi implica foarte mult în rolul personajului tău, inclusiv având anumite emoţii umane. Dar chiar şi atunci, nu pierzi niciodată din vedere faptul că joci un rol. Cuvintele şi chiar emoţiile le simţi ciudat, ca şi cum nu ar fi reale sau nu ar fi ale tale; şi totuşi, spui acele cuvinte şi treci prin emoţiile acestui personaj. Simultan, eşti conştient că şi eşti martor la jocul vieţii, şi participi ca acel personaj pe care îl interpretezi.

În acest stadiu, personajul suferă sau provoacă suferinţă altora numai în măsura în care personalitatea sa nu a fost purificată de ego şi de rănile cauzate de ego. Dacă problemele psihologice şi rănile emoţionale sunt în mare parte vindecate, probabil că personajul nu va provoca prea multă suferinţă. Sinele divin va străluci într-o formă pură. Pe de altă parte, dacă acele răni nu sunt vindecate, acest personaj va suferi în continuare unele suferinţe şi va provoca suferinţe altora. De exemplu, dacă încă există o teamă în acel personaj, din cauza abuzurilor din copilărie, atunci în anumite situaţii, poate fi declanşată furia şi alte emoţii, ca mecanisme de apărare.

Acest lucru explică cum de unii oameni pot avea realizarea de Sine, dar totuşi nu sunt prea fericiţi sau eliberaţi de emoţii sau dificultăţi în relaţiile interumane. Cineva poate fi realizat, dar mai are multe de vindecat în interior, caz în care comportamentul personajului nu va părea prea iluminat. Poţi scăpa de emoţii numai dacă ţi le-ai vindecat.

Dar aceeaşi persoană nevindecată poate fi capabilă să transmită Prezenţa foarte puternic când se află în rolul de învăţător spiritual. Odată ce cineva are realizarea de Sine, are şi capacitatea de a fi un canal pur al Prezenţei şi, în situaţiile potrivite, poate fi manifestată. Cu toate acestea, în situaţii mai obişnuite, mai ales atunci când acea persoană este stresată sau într-o dispută cu cineva, orice rană emoţională rămasă ar putea compromite acea puritate.

A patra etapă este iluminarea deplină, care este destul de rară. Mulţi dintre cei care au ajuns în această etapă nu prea mai participă la treburile lumii. Au parcurs toate etapele şi au finalizat călătoria umană şi îşi petrec o mare parte din timp în alte dimensiuni, cufundaţi în meditaţie. Mulţi dintre aceştia sunt necunoscuţi lumii, deşi unii au şi discipoli. Este posibil ca astfel de indivizi să-şi fi petrecut cea mai mare parte a vieţii sau o durată limitată într-o stare de iluminare şi izolare. Această etapă nu trebuie confundată cu starea neintegrată, care este una a realizării incomplete şi a evadării din lume. Pe de altă parte, această ultimă etapă ar putea fi, de asemenea, trăită la fel ca a treia etapă.

Călătoria de la realizarea de Sine la iluminarea deplină poate fi una foarte lungă şi, de multe ori, nu este finalizată într-o singură viaţă. Cu cât este adusă mai multă conştienţă asupra ideilor greşite rămase şi emoţiilor neîmplinite, cu atât mai rapid se desfăşoară procesul evolutiv. În esenţă, procesul iluminării constă în această alungare a norilor, atât înainte de realizarea de Sine, cât şi după.

Deşi alungarea norilor care ascund conştiinţa cerului albastru continuă chiar şi după realizarea de Sine, lucrarea este mult mai uşoară odată ce te-ai stabilit în Prezenţă, deoarece Prezenţa face toată treaba. Din Prezenţă, există o curiozitate naturală cu privire la orice se întâmplă şi nu există nicio împotrivire de a vedea adevărul despre gânduri şi emoţii, iar adevărul poate fi înţeles mai repede. Chiar şi atunci când se întâmplă identificarea cu ego-ul şi apar emoţiile, Prezenţa observă acest lucru. Încetul cu încetul, acest proces de observare elimină minciunile ego-ului şi reziduurile inconştiente care continuă să apară, până când nu mai rămâne decât foarte puţin de vindecat. Rezultatul este un individ care se simte comod să fie om şi în mijlocul lumii, dar care nu se simte ca făcând parte din aceasta.

Aceasta este călătoria pe care o parcurgi şi totul este bine, totul este conceput special pentru tine, de către tine. Când ajungi la final, devine limpede ca cristalul despre ce a fost vorba şi te bucuri de măreţia acestui plan. Valoarea şi importanţa dramei umane devine, în cele din urmă, evidentă şi tot ce-ţi mai rămâne să faci este să te apleci cu respect în faţa ei şi să fii mândru pentru că ţi-ai jucat rolul atât de bine.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
28 septembrie 2021