< Cuprins "Despre îndrăgostirea de viaţă"
Capitolul 1, "GRAŢIA", subcapitolul a) "Mâna Providenţei", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos "Jesus Speaking: On Falling in Love with Life" (Isus ne vorbeşte: Despre îndrăgostirea de viaţă) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
R.P.
«Graţia (sau Providenţa sau Harul) este mâna lui Dumnezeu. Da, există o mână a lui Dumnezeu în viaţă. Primul obstacol în recunoaşterea Graţiei este să admitem că există o mână a lui Dumnezeu acţionând în viaţă. Dar Graţia există. Există atât de mult Har în viaţă, încât pătrunde peste tot. Nu există nicio creatură care să nu fie animată de Graţie. Nu există niciun eveniment care să nu aibă în spate Graţia. Chiar şi evenimentele “conduse de ego”, tot Graţia le permite. Aşadar, pe de-o parte, Graţia este cea care determină întâmplările şi, pe de altă parte, tot Graţia permite ca lucrurile să se întâmple conform liberului-arbitru al fiecăruia. Acest liber-arbitru este, în esenţă, voinţa ego-ului, a sinelui fals, deoarece altă voinţă în afara ei nu mai există, decât voinţa Tatălui. Orice altceva este voinţa Tatălui. Orice altceva este Graţia. Aşadar, am putea spune că Graţia este voinţa Tatălui, dar este mai mult decât voinţă sau intenţie; este însăşi mişcarea lui Dumnezeu în viaţă. Spun “mâna” lui Dumnezeu, pentru că mâinile se mişcă, nu-i aşa? Mâinile influenţează viaţa. Mâinile manipulează viaţa. Ele împing, trag, modelează şi creează. La fel se întâmplă şi cu mâna lui Dumnezeu, cu Graţia: Ea modelează, manipulează şi, desigur, permite. Aşadar, ea fie acţionează direct, fie stă deoparte şi permite sinelui fals, condus de ego, să acţioneze şi să aibă propriile experienţe, să ia decizii şi să experimenteze rezultatele acestor alegeri.
Există mereu acest dans între voinţa Tatălui, sau Graţia ori Harul, şi voinţa ego-ului, sau sinele fals, ce anume alege acesta din urmă să facă, să creeze şi cum îşi foloseşte energia. Asta face viaţa interesantă. Există atât un sine fals care trăieşte pe baza programării sale – incluzând aici ego-ul, care şi el este o programare – cât şi Viaţa însăşi, care îşi mişcă creaturile. Acest lucru face viaţa mai interesantă, nu-i aşa?
Mâna lui Dumnezeu face viaţa să se mişte şi este mult mai interesant ca mâna lui Dumnezeu să se mişte într-o lume în care există liberul-arbitru, libera alegere, unde există un du-te-vino, am putea spune, unde mai există şi altceva care poate alege. Şi totuşi, în cele din urmă, mâna lui Dumnezeu este cea care modelează viaţa. În final, mâna lui Dumnezeu aranjează lucrurile.
Tu, ca sine fals sau ego, poţi să realizezi numai ceea ce această mână a lui Dumnezeu îţi permite să realizezi. Dacă nu ar fi fost aşa, nu ai fi putut realiza nimic. De fapt, de multe ori când nu reuşeşti să realizezi ceea ce ţi-ai dori, cauza este, pur şi simplu, că nu ţi se permite, nu pentru că nu ai munci suficient de mult sau nu ai avea gândurile potrivite sau nu ţi-ai dori în mod adecvat. Pur şi simplu, nu ţi se permite să ai oricând ceea ce îţi doreşti.
Ce anume nu îţi permite să ai ceea ce îţi doreşti? Este Graţia. Cu greu ţi-ar trece prin minte că Graţia ar fi ceva care să-ţi stea în cale. Te gândeşti la Graţie ca la o forţă pozitivă, ca la o mână de ajutor. Dar, uneori, Graţia te opreşte. Îţi pune stop. Ridică mâna şi îţi spune: “Nu! opreşte-te. Nu poţi să mergi pe drumul ăsta. Nu poţi avea asta”. Deci chiar şi asta-i tot Graţia. Chiar şi asta-i extraordinar de frumoasa şi iubitoarea mână a lui Dumnezeu, făcând pentru tine lucrul cel mai înţelept şi mai iubitor cu putinţă.
Aşa că orice se întâmplă în viaţă este mâna Providenţei. Fie este mâna Providenţei care te sprijină, oferindu-ţi oportunităţi, idei, inspiraţie şi alţi oameni care te ajută, fie este mâna care te opreşte să mergi într-o direcţie care nu ţi-ar sprijini creşterea ta generală sau n-ar fi în beneficiul Întregului – pentru că Graţia, această mână a lui Dumnezeu, acţionează în favoarea Întregului, din care tu eşti o parte.
Eşti o rotiţă în mecanismul cosmosului, iar rotiţele trebuie să acţioneze într-un anumit fel pentru ca universul să funcţioneze corect. Această mână a lui Dumnezeu este unsoarea care unge roţile şi, de asemenea, se asigură că roţile rămân pe axa lor, astfel ca să îşi facă treaba, să joace rolul potrivit şi să-şi păstreze locul adecvat în univers.
Aşadar, poţi înţelege că eşti foarte important. La fel cum o rotiţă stricată poate bloca toată maşinăria, paşii tăi greşiţi sau nerespectarea planului de acţiune pot împiedica Întregul să funcţioneze aşa cum trebuie şi să evolueze în direcţia în care trebuie. Prin urmare, uneori, este necesar ca Graţia să oprească oamenii să se îndrepte într-o anumită direcţie sau să facă anumite alegeri sau să împiedice ca aceste alegeri să dea rezultate. Această sarcină a Graţiei este foarte mare – o sarcină foarte mare, într-adevăr! Din culise, acţionează o Inteligenţă de neimaginat, mâna lui Dumnezeu, acest Dumnezeu care este de o inteligenţă inimaginabilă.
Şi este şi binevoitoare. Graţia este binevoitoare. Chiar şi atunci când nu pare să fie, este foarte binevoitoare. Este absolut binevoitoare. Este neîncetat binevoitoare. Nu poate fi decât binevoitoare. Asta-i o veste foarte bună! Universul, creaţia, cosmosul, întreaga creaţie, din care tu eşti o parte eternă, este binevoitoare – absolut şi total binevoitoare. Orice pare altfel nu poate să modeleze viaţa, nu are o putere reală. Doar i se îngăduie să acţioneze pentru moment.
Orice aşa-zis “rău” este permis de Graţie, pentru că face parte din procesul de evoluţie a celor implicaţi în acest rău. Ei evoluează aşa cum au nevoie pentru a fi rotiţa potrivită în acest mecanism cosmic. Întâi are loc o învăţare, o reglare şi o experimentare, până ca oamenii să-şi descopere scopul şi să descopere Graţia şi că doresc să se alinieze cu Graţia. Înainte de asta, liberul lor arbitru îi duce în tot felul de direcţii, lucru îngăduit pentru moment – nu pentru totdeauna.
Creatura are o tendinţă naturală de a învăţa să se acordeze cu Graţia, cu iubirea, cu bunăvoinţa ce stă la baza vieţii. Toată lumea învaţă în cele din urmă s-o facă, ceea ce, de asemenea, este tot opera Graţiei. Creatura are, înnăscută în ea, funcţia de învăţare cum să acţioneze numai cu iubire. Cu toţii învăţaţi, până la urmă, să funcţionaţi din iubire. Acesta este un mare Har. Harul te învaţă să iubeşti şi, uneori, te învaţă prin durere: durere pe care tu ai creat-o prin alegeri care ţi-au provocat durere, suferinţă pe care tu ai creat-o, crezând idei greşite şi mergând în direcţii care te-au rănit pe tine sau pe alţii.
Harul îţi permite să faci aceste greşeli, astfel încât să nu le mai faci niciodată. Ce frumos, nu-i aşa? Este de ajuns să faci aceste greşeli doar de câteva ori, iar apoi ai terminat cu ele pentru totdeauna. Sinele tău etern îşi va aminti mereu să acţioneze cu iubire. Nu va mai uita niciodată acest lucru, odată ce l-a învăţat.
Aşa că sunteţi cu toţii foarte, foarte binecuvântaţi de această mână a lui Dumnezeu, foarte binecuvântaţi de Graţie. Graţia are grijă de fiecare dintre voi într-un mod perfect. Vă stă alături în mod perfect şi vă oferă tot ce aveţi nevoie pentru a evolua până la următorul pas, şi apoi la următorul, şi la următorul. Harul nu vă părăseşte niciodată. Nu oboseşte niciodată. Este întotdeauna răbdător, întotdeauna iubitor, întotdeauna plin de compasiune. În acest fel, vă învaţă să fiţi iubitori, să fiţi răbdători, să fiţi plini de compasiune.
Odată ce descoperiţi că în spatele vieţii se află Harul, totul se schimbă. Puteţi evolua mult mai rapid, mult mai fericiţi şi, de asemenea, mult mai în siguranţă, deoarece singurul motiv pentru care simţiţi nesiguranţa vieţii este viziunea egoistă, convingerea că viaţa nu are grijă de voi sau că nu va avea grijă de voi aşa cum trebuie. Asta-i o minciună. Este o percepţie greşită, o neînţelegere, o incapacitate de a vedea mâna lui Dumnezeu în viaţă. Odată ce recunoşti acea mână, îţi dai seama că ai fost întotdeauna în siguranţă, că ai fost mereu îngrijit şi că, de nenumărate ori, viaţa te-a ridicat de la pământ, te-a şters de praf şi te-a aşezat pe drumul tău.
Poate că nu ţi-a plăcut să cazi. S-ar putea să nu-ţi placă nici direcţia în care eşti trimis, dar este o eroare să vezi lucrurile aşa, să consideri căderea ca pe o problemă sau ca pe ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple, ori să consideri schimbarea sau noua direcţie ca pe ceva nedorit. Aceasta este problema ta internă, de atitudine. Nu este o problemă reală.
Viaţa are întotdeauna un mod înţelept de a-ţi da lecţii şi a te ridica de jos şi a-ţi oferi o nouă viaţă în locul celei vechi. Viaţa este incredibil de înţeleaptă şi plină de compasiune. Ştie exact ce ai nevoie şi îţi dă exact ceea ce ai nevoie. S-ar putea să-ţi dea o lecţie care să nu-ţi placă. S-ar putea să te pună într-o dificultate, care, de asemenea, să nu-ţi placă. S-ar putea să-ţi ofere un cadou, care, fără îndoială, îţi va plăcea, sau poate că nici ăsta nu-ţi va plăcea. Dar faptul că îţi place sau nu ceea ce îţi oferă viaţa este, într-un fel, problema ta, propria ta creaţie. Dacă ai fi avut o atitudine diferită, nu ai fi resimţit ca pe o problemă nici dificultatea, nici schimbarea, nici provocarea şi, cu siguranţă, nici cadoul.
Sinele egotic simte că o mare parte din viaţă este indezirabilă şi problematică. La fiecare pas, la fiecare cotitură, vede dificultăţi. Ego-ul se ceartă cu viaţa. Nu-i place de ea. Alege să perceapă viaţa, aşa cum se desfăşoară ea natural, ca fiind problematică, de nedorit, ca ceva ce nu-i place sau nu-şi doreşte. Ei bine, tocmai aceasta este problema ego-ului. El îşi creează singur problema de a nu-i plăcea viaţa.
Viaţa nu este antipatică. În esenţa ei, viaţa este perfectă, iubitoare şi înţeleaptă. Iar tu te afli aici pentru a descoperi asta. Eşti aici pentru a descoperi perfecţiunea vieţii pe care o trăieşti şi a vieţii care li s-a dat tuturor. Este greu pentru ego-ul tău să vadă perfecţiunea, dar trebuie să înveţi să o vezi. Aceasta este lucrarea ce trebuie făcută aici, în acest plan de existenţă. Asta trebuie să înveţi – să vezi perfecţiunea, să vezi că viaţa este bună, să vezi că Graţia pătrunde pretutindeni şi totul.
Nu există niciun clipă, nicio secundă care să nu fie impregnată de Har, grijă, protecţie şi iubire din partea acestei Inteligenţe binevoitoare care ghidează totul. Harul este peste tot. Harul este etern. Harul a fost pretutindeni, va fi pretutindeni şi nu poate să lipsească din orice moment al vieţii, pentru că natura vieţii este însăşi bunătatea. Aşadar, orice ar face această forţă a vieţii cu creatura sa – care este tot ea – în fond, este bun, fie că se recunoaşte asta sau nu.
Singurul care nu recunoaşte bunătatea vieţii este ego-ul, programarea, percepţiile greşite ale falsului sine. Odată ce treci dincolo de percepţiile greşite, atunci începi să iubeşti viaţa, începi să o accepţi, începi să creşti cu ea, să te aliniezi cu ea, să curgi cu ea. Atunci poţi fi în flux, poţi iubi viaţa şi te poţi bucura de ea aşa cum este, nesimţind nevoia să schimbi ceva, să muţi ceva, nimic nu-ţi pare greşit – totul este exact aşa cum trebuie să fie.
Atunci când spun că viaţa este perfectă aşa cum este, nu înseamnă că viaţa este predeterminată, căci această perfecţiune se poate desfăşura în multe feluri, iar Inteligenţa din spatele vieţii nu ştie neapărat în detaliu cum se va desfăşura viaţa în acest plan de existenţă, ca şi în alte planuri, de altfel.
Viaţa curge liber şi există multiple posibilităţi – infinite posibilităţi – de desfăşurare pentru orice, în funcţie de ceea ce aleg indivizii şi de alegerile permise sau interzise. Acţiunea acestei mâini a Providenţei în coordonare cu liberul-arbitru creează multe, multe posibilităţi, care sunt mereu schimbătoare şi imprevizibile. Prin urmare, există multe, multe multiversuri, multe universuri alternative posibile, în care este dusă la îndeplinire, de fapt, fiecare alegere posibilă şi fiecare imaginaţie posibilă. Aceasta este o mare plăcere a Inteligenţei.
La baza fiecărui univers posibil, a fiecărei dimensiuni posibile, există iubire şi există bunăvoinţă. Nu există vreun univers care să nu aibă la bază bunăvoinţa. S-ar putea ca vreun univers să pară că nu o are, pentru că este atât de îmbibat de negativitate egotică, dar este doar o fază temporară, deoarece chiar şi acel univers evoluează spre o mai mare bunătate, o mai mare pace şi o mai mare iubire. Nu există ceva precum Iadul. Dar există zone temporare care sunt infernale. Indivizii din acele locuri învaţă iubirea, la fel ca şi voi. Nu fac altceva. Doar că le e mai rău.
Aşa că, dragii mei, se are grijă de voi, sunteţi mereu iubiţi şi sunteţi mereu călăuziţi. Vieţile voastre sunt perfect modelate de o Inteligenţă superioară, care ştie exact ce aveţi nevoie pentru a evolua spre următoarea etapă. Voi puteţi alege, într-o anumită măsură, cum faceţi asta şi ce veţi trăi. Dar, în esenţă, planul mai profund, proiectul, nu e în mâinile voastre, ci în mâinile lui Dumnezeu.
Sunteţi fiii şi fiicele iubite ale acestei mari Inteligenţe. Sunteţi chiar această mare Inteligenţă ce se manifestă sub forma unor bărbaţi şi femei şi copii şi ca fiecare creatură în parte. Dar voi sunteţi foarte speciali, pentru că aveţi liber-arbitru. Aveţi un gen de conştienţă pe care alte creaturi nu o au şi aveţi o anumită responsabilitate. Aşa că alegeţi cu înţelepciune, dragii mei, şi să ştiţi că, în fiecare moment, sunteţi încurajaţi să alegeţi cu înţelepciune şi că vi se oferă răspunsuri care vă vor aduce o mai mare împlinire, dacă doar le veţi asculta. Aşa că, vă rog, încercaţi să ascultaţi şi să vă armonizaţi cu această magnifică mână a Providenţei care acţionează în fiecare moment al vieţii voastre.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
10 noiembrie 2021
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Oz-HRUPfvP8
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 12 iunie 2019.