< Cuprins "Despre îndrăgostirea de viaţă"
Capitolul 1, "GRAŢIA", subcapitolul b) "Harul în viaţă", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos "Jesus Speaking: On Falling in Love with Life" (Isus ne vorbeşte: Despre îndrăgostirea de viaţă) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
R.P.
«Harul acţionează în viaţa fiecăruia în multe moduri. Poate că cel mai obişnuit mod este prin intermediul altor oameni. Alţi oameni te ajută, îţi dau sfaturi, te inspiră şi îţi oferă un model a ceea ce poţi fi sau poţi face. Înveţi de la ceilalţi, creşti cu ajutorul lor; ei sunt profesorii tăi şi ajutoarele tale – iar tu eşti profesorul şi ajutorul lor.
Acesta este modul în care evoluează Întregul. Aşa se autosusţine Întregul. Sunteţi cu toţii parte a Întregului, iar fiecare parte ajută celelalte părţi. Sunteţi cu toţii instrumente ale Graţiei, instrumente ale Divinităţii, ochi şi guri ale lui Dumnezeu. Orice faceţi sau spuneţi are potenţialul de a fi infuzat de Harul divin. Are potenţialul de a fi însăşi Graţia care lucrează prin voi.
Există, desigur, şi cealaltă posibilitate, şi anume să acţionaţi prin propria voinţă, în funcţie de gândurile care vă trec prin cap. Acestea sunt gândurile ego-ului, gândurile sinelui condiţionat. Ele încearcă să vă ghideze viaţa. Vă spun cum să vă trăiţi viaţa, cum să vă mişcaţi, cum să acţionaţi, ce să spuneţi, când să spuneţi şi ce să faceţi. Gândurile care vă trec prin minte încearcă să vă convingă cum să vă trăiţi viaţa.
Aceste gânduri nu sunt mâna lui Dumnezeu, deşi, bineînţeles, nimic nu poate fi în afara lui Dumnezeu. Mai degrabă, aceasta este o voinţă alternativă, o voinţă care se opune voinţei Tatălui în multe cazuri, dar nu întotdeauna. Voinţa ta personală este adesea în opoziţie cu voinţa Tatălui. Şi atunci, suferi, pentru că tu, ca parte a Întregului şi ca instrument al Întregului, nu ai cum să fii fericit – nu eşti construit pentru a fi fericit – atunci când te opui Întregului, evoluţiei Întregului şi rolului tău în cadrul acestuia.
Am putea numi voinţa Tatălui “fluxul”. Când te opui fluxului (fluxul tău individual, care se împleteşte cu fluxul celorlalţi în Întreg şi creează întregul flux), atunci suferi. Până la urmă, s-ar putea totuşi să urmezi acel flux, fiindcă, de obicei, fluxul îşi va face vrerea cu oamenii, într-un fel sau altul. Dar, adesea, nu este plăcut dacă te opui fluxului.
În schimb, când te aliniezi cu fluxul, este plăcut, este agreabil. Te simţi împlinit şi simţi bucuria de a fi în flux. Eşti liniştit, eşti pe pace, iar iubirea curge uşor de la tine. Însă când nu eşti în flux, te lupţi. Este ca şi cum te-ai lupta cu curentul unui râu. Este o muncă grea. Suferi, te chinui, te zbaţi. Dar Graţia permite acest lucru. Este loc şi pentru această luptă, şi, totuşi, în cele din urmă, Graţia îşi va face vrerea cu tine. Te va face să mergi pe calea ei. Într-un fel sau altul, te va convinge.
Unele dintre cele mai profunde provocări şi dificultăţi apar atunci când mâna Providenţei încearcă să îi convingă pe oameni să meargă într-o altă direcţie faţă de direcţia în care merg ei. Mâna Providenţei este întotdeauna bună, în sensul că direcţia în care vrea să mergi este bună pentru tine. Dar nu este întotdeauna uşor să te convingă să-ţi schimbi direcţia. Până când vei accepta acea direcţie, s-ar putea să te împotriveşti şi să-ţi provoci singur durere.
Nu prea ştii ce te aşteaptă, aşa că este firesc să lupţi împotriva ei. Nu ai încredere în ce urmează. Nu ai încredere în mâna Providenţei. Şi totuşi, dacă ai face-o, viaţa ar fi mult mai uşoară. Te-ai relaxa şi ai şti că acolo unde te duce Providenţa este bine şi just pentru tine şi pentru toţi cei implicaţi.
Din punctul de vedere al Providenţei, ceea ce-i bine pentru tine nu poate fi decât bine şi pentru toţi ceilalţi implicaţi. Acest lucru nu prea este evident atunci când ceilalţi nu sunt mulţumiţi de alegerea sau direcţia în care ai luat-o, dar pe care tu o simţi a fi aliniată cu scopul tău superior, iar ei nu sunt de acord. Le poate fi greu să înţeleagă că alegerea de a-ţi urma Inima este, de asemenea, un lucru pozitiv şi pentru ei. Este alegerea corectă şi pentru ei. S-ar putea să nu li se pară că ar fi alegerea corectă pentru ei, dar asta nu înseamnă că nu este.
Fii conştient că, atunci când faci o alegere în acord cu propria Inimă, cu Întregul, ea este întotdeauna în acord şi cu scopul de viaţă al tuturor, cu progresul tuturor celorlalţi, indiferent câte dificultăţi implică. Nu pe baza dificultăţii ar trebui să judeci o experienţă. Dacă o experienţă este dificilă, asta nu înseamnă că nu ar trebui să se întâmple. Ba ar trebui. Iar sarcina ta este de a face acea experienţă mai puţin dificilă, schimbându-ţi atitudinea în acea situaţie sau prin decizii care să-i micşoreze dificultatea.
O dificultate este ca atunci când eşti prins într-un vârtej în râul vieţii. Te învârţi şi te tot învârţi şi te zbaţi şi nu ajungi nicăieri, până când nu renunţi la ceva: un punct de vedere, o idee greşită, o dorinţă nedemnă de tine sau orice altceva care te împiedică să mergi cu fluxul.
Nu există nicio altă dificultate, decât cea pe care ţi-o creezi singur prin modul cum percepi situaţia. Provocările există, dar ele au menirea de a exista. Există provocări create de tine însuţi şi există provocări create de Dumnezeu.
În ambele cazuri, ai ceva de învăţat. Iar după ce ai învăţat, dificultatea dispare. Fie că nu mai simţi situaţia ca pe o dificultate, fie că lucrurile se schimbă, iar situaţia nu mai este deloc dificilă. Un lucru sau altul se schimbă, fie atitudinea ta se schimbă, fie situaţia însăşi se schimbă.
Cel mai adesea, propria atitudine schimbă situaţia, pe măsură ce ajungi să vezi lucrurile altfel şi iei nişte decizii diferite. Prin urmare, dificultăţile sunt ca un puzzle pe care să-l rezolvi. Odată descoperit adevărul, fie accepţi dificultatea, fie situaţia însăşi se schimbă.
Dificultăţile sunt o Graţie, iar răspunsurile sau soluţiile la aceste dificultăţi sunt tot Graţia. Vă aflaţi aici pentru a experimenta Graţia în toate formele: Graţia dificultăţii, Graţia de a găsi soluţia şi Graţia de a scăpa de dificultate. Aşa este viaţa, nu-i aşa? Aşa creşteţi. Ce ar fi viaţa fără astfel de experienţe provocatoare şi dificile?! Ar fi o plutire domoală pe râu. Se pare că viaţa, cel puţin viaţa în această a treia dimensiune şi în aceste vremuri, este menită să fie mai mult decât o plutire molcomă pe râu şi fără nevoia de a vâsli.
Vi se cere să vâsliţi. Trebuie să faceţi alegeri şi trebuie să învăţaţi ceva din ele. Nici nu aveţi cum să nu învăţaţi din aceste alegeri. Ar fi imposibil să nu învăţaţi ceva din alegerile voastre. Aceasta-i tot Graţia. Este o Graţie că puteţi învăţa din alegerile voastre. Este o Graţie că aveţi posibilitatea de a alege. Este o Graţie că sunteţi puşi în dileme şi obligaţi să luaţi decizii.
Un alt mod prin care Graţia se manifestă în viaţă – un mod foarte evident, un mod foarte intim – este prin inspiraţia interioară, prin intuiţie, prin revelaţii, printr-o senzaţie că aveţi un scop, prin senzaţia de forţă şi curaj. Toate minunatele calităţi de fiinţă umană sunt Graţie. Ele vă ajută să treceţi cu bine prin viaţă – dacă le folosiţi. Şi vă aflaţi aici tocmai pentru a învăţa să le folosiţi. Provocările au rostul să vă înveţe să vă folosiţi de aceste calităţi. Când vă găsiţi în mijlocul lor, dificultăţile vă stimulează să vă găsiţi puterea, curajul, răbdarea, dragostea, responsabilitatea şi compasiunea.
Graţia este că aveţi parte de aceste lucruri. Graţia este că sunteţi fiinţe puternice şi iubitoare. Puteţi realiza mai mult decât vă daţi seama. Sunteţi mai puternici decât vă daţi seama, sunteţi mai curajoşi decât vă daţi seama şi sunteţi mai înţelepţi decât vă daţi seama! Nu vă lipseşte în interior niciunul dintre aceste calităţi. Vi s-au dat toate instrumentele de care aveţi nevoie pentru a naviga pe oceanul vieţii.
Nu sunteţi lăsaţi niciodată fără ele, dar trebuie să învăţaţi pe parcurs că aveţi deja aceste lucruri cu voi. Ele nu stau foarte ascunse de voi, ci doar puţin. Le puteţi găsi, dacă le căutaţi, dacă aveţi încredere, dacă luaţi aminte şi observaţi. Ceilalţi oameni din jur sunt modele ale acestor calităţi. Ei manifestă puterea, curajul, înţelepciunea şi răbdarea şi, astfel, vă învaţă aceste lucruri.
Viaţa este o înscenare cu scopul ca voi să câştigaţi, iar asta-i Graţia. Nu este o înscenare ca să pierdeţi, deşi, uneori, aşa pare. Uneori şi pierdeţi, dar numai temporar. Iar atunci provocarea constă în a vedea că este doar ceva temporar şi să vă convingeţi că victoria este întotdeauna posibilă, că întotdeauna poate ieşi ceva bun din orice experienţă. Aceasta înseamnă credinţa, nu-i aşa: credinţa în bunătatea vieţii, credinţa în Graţie, credinţa că vei fi ajutat de calităţile interioare care ţi-au fost date – curajul şi tăria, răbdarea şi compasiunea, şi înţelepciunea.
Înţelepciunea interioară este mâna Providenţei care te ghidează în această viaţă. Nu eşti niciodată singur. Întotdeauna există o mână călăuzitoare. Este o voce care te ghidează, doar că nu-ţi intră în minte precum acea voce din capul tău. Este o voce mai subtilă. Nu foloseşte cuvinte, ci este o voce a cunoaşterii directe, o voce a vederii clare. Uneori, pur şi simplu, ştii lucruri.
Oare ce anume, dintr-o dată, ştie lucruri? Ce este acest lucru misterios din tine care ştie, care are înţelepciune, care se mişcă prin viaţă? Cum se face că supravieţuieşti aşa de bine? Cum se face că navighezi prin această viaţă, cu atât de multe pericole potenţiale, şi ieşi la liman atât de nevătămat? Mâna Providenţei te prinde când cazi, îndepărtează obstacolele din calea ta, îţi arată calea, te conduce, te împinge, te ajută, îţi aduce ajutoare şi informaţii, inspiraţie şi curaj – tot ceea ce ai nevoie pentru a avansa pe calea ta şi pentru a rămâne aliniat cu Întregul, cu scopul vieţii tale în acest Întreg. Atunci când te abaţi de la acest scop, Graţia îţi dă un mic ghiont sau te blochează sau te opreşte cu totul şi te îndreaptă într-o altă direcţie. Trebuie să înveţi să citeşti semnele pentru a înţelege cum te ghidează Graţia. Cum te îndrumă? Cum te conduce? Te stopează? Îţi eliberează drumul? Te sprijină într-o anumită direcţie? Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le observi pentru a-ţi descoperi calea.
Trebuie să fii ca acei buni urmăritori şi să observi semnele. În ce direcţie trebuie să mergi? Priveşte, ia aminte şi observă. De unde primeşti ajutor? În ce direcţie îţi este uşurat mersul? Ce motivaţie ai? Ce te entuziasmează să faci? În ce îţi găseşti bucuria? Toate acestea sunt semne că trebuie să mergi în acel sens.
Mâna Providenţei se implică foarte mult, aranjând viaţa fiecărui om. E uşor să crezi că tu deţii controlul şi că poţi să-ţi modelezi şi să-ţi creezi viaţa aşa cum îţi doreşti. Aceasta ar fi voinţa, dorinţa şi imaginaţia ego-ului. Dar oricine a trăit suficient de mult timp îşi poate da seama că viaţa are propria sa agendă.
Viaţa oricărui om are o anumită direcţie şi un anumit impuls, pe care nu-l controlezi tu. Nu ai control asupra influenţelor, ajutorului sau oportunităţilor pe care le capeţi sau nu le capeţi. Multe lucruri nu depind de tine, nu se află sub controlul tău şi nu ai niciun cuvânt de spus în privinţa lor, oricât de mult ţi-ai dori să ai un cuvânt de spus.
Vestea foarte bună este că, atunci când nu ai niciun cuvânt de spus în viaţă, atunci când nu pari să ai controlul pe care ţi l-ai dori, de fapt, acesta este un lucru bun pentru tine. Mâna Providenţei preia volanul, preia controlul de la tine. Providenţa deţine controlul şi te duce acolo unde îţi doreşti cel mai mult să ajungi, fie că îţi dai seama sau nu. Te duce acolo unde se află fericirea şi împlinirea ta cea mai profundă. Poţi avea încredere. Poţi să iei mâinile de pe volan şi să laşi mâna Providenţei să conducă. Ea ştie unde te îndrepţi – pe când tu nu ştii. Doar ego-ul tău pretinde că ştie. Are o părere, dar acea părere nu este o îndrumare utilă şi nu te va duce acolo. Nu te va duce la fericire şi împlinire. Dar mâna Provindenţei o va face.
Voinţa Tatălui vă duce pe toţi la împlinire şi fericire, dar trebuie să-i permiteţi s-o facă. Unii oameni doresc foarte mult ca viaţa să fie într-un anumit fel. Mâna Providenţei va permite asta pentru o vreme, astfel încât să puteţi avea acea experienţă şi să vă daţi seama că fericirea şi împlinirea nu se află în acea direcţie. Atunci Graţia vă va lua volanul sau i-l veţi preda bucuroşi.
Aşadar, viaţa îşi va face vrerea cu voi, ceea ce un lucru bun. Vă va duce la fericire şi împlinire, o împlinire mai profundă decât cea pe care aţi putea-o obţine vreodată urmându-vă propriile dorinţe şi idei despre cum ar trebui să arate viaţa voastră. Sunteţi pe mâini bune.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
13 noiembrie 2021
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Z9sY1RLN7kk
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 18 iunie 2019.