< Cuprins "Despre îndrăgostirea de viaţă"
Capitolul 2, "RUGĂCIUNEA", subcapitolul b) "A vorbi cu Dumnezeu", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos "Jesus Speaking: On Falling in Love with Life" (Isus ne vorbeşte: Despre îndrăgostirea de viaţă) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
R.P.
«Rugăciunea înseamnă a vorbi cu Dumnezeu. Este o conversaţie într-un singur sens, sau aşa ţi se poate părea, dar este foarte importantă. Cel puţin, aşa identifici chestiunea, problema sau nevoia, lucrul care simţi că lipseşte şi te face nefericit. Înainte de a te ruga pentru ajutor, trebuie să conştientizezi ce vrei să se schimbe. Această conştientizare este primul pas pentru a schimba ceva. Aşadar, rugăciunea este foarte importantă.
Ca să rosteşti o rugăciune prin cuvinte, trebuie să fii conştient de ceea ce vrei să spui. Această conştientizare îţi dă puterea de a schimba ceea ce ai vrea să schimbi. De asemenea, te ajută să capeţi sprijin din alte dimensiuni. Deci când te rogi, se întâmplă două lucruri: Ceri ajutorul altor tărâmuri şi chiar îl determini, şi, foarte important, îţi clarifici ţie însuţi ce îţi doreşti la un nivel mai profund. Ce anume crezi că ai nevoie sau ce îţi doreşti pentru a fi fericit?
Este important să înţelegi ce te face nefericit şi ce crezi că ai avea nevoie pentru a fi fericit. Unele nevoi nu sunt mai mult decât atât: doar un gând că ai avea nevoie de ceva şi nicidecum o nevoie reală. Alte nevoi pe care le identifici pot fi foarte profunde şi adevărate, şi este important să le descoperi. Aşadar, atunci când vorbeşti cu Dumnezeu, descoperi lucruri despre tine însuţi şi devii conştient de lucruri de care poate că nu erai conştient.
Pe acest Dumnezeu nu trebuie să ţi-l imaginezi neapărat ca pe o fiinţă înţeleaptă. Orice te atrage poate fi considerat ca Dumnezeu. Aşadar, nu te împiedica de ideea că Dumnezeu ar trebui să fie o fiinţă, o entitate. Roagă-te către univers. Roagă-te la Inteligenţă. Roagă-te forţelor care conduc totul. Roagă-te la orice lucru pe care îl concepi ca fiind o forţă de ajutor, ca înţelepciune, ca inteligenţă, ca puterea din spatele universului.
De fapt, Dumnezeu nu este o fiinţă singulară, aşa cum probabil v-aţi dat seama mulţi dintre voi. Dar este o forţă, o forţă a creaţiei. Este, de asemenea, tot ce înseamnă viaţă, în toate expresiile ei. Deci este forţa care creează viaţa şi este însăşi viaţa care se trăieşte pe sine în numeroase moduri. Acesta este Dumnezeu.
Prin urmare, vă veţi ruga acestei forţe, cerând să vă aliniaţi cu ea şi cerând ajutor în orice chestiune în care credeţi că aveţi nevoie de ajutor. Atunci când vă veţi rosti nevoile, veţi descoperi, poate, că nu sunt nişte nevoi reale şi că ar fi mai important să vă rugaţi pentru ceva mai profund. Se poate petrece o evoluţie atunci când te deschizi să vorbeşti cu Dumnezeu. Descoperi lucruri despre tine însuţi. Este esenţial în psihoterapie şi dă un plus de valoare prieteniei şi relaţiilor să spui lucruri cu voce tare, căci atunci afli lucruri despre tine însuţi. La fel se întâmplă şi când vorbeşti cu Dumnezeu: Afli lucruri despre tine însuţi. Aspecte din inconştient devin conştiente. Conştiinţa ta creşte.
Un alt aspect foarte valoros al rugăciunii este acela că este o modalitate de a-ţi depăşi anumite blocaje subconştiente. Când spui deschis şi clar ceea ce îţi doreşti, atunci te adresezi în acelaşi timp şi subconştientului tău, spunându-i: “Asta este ceea ce îmi doresc. Aceasta este intenţia mea”. Orice convingeri subconştiente ai avea ce împiedică realizarea acelei dorinţe pot fi depăşite când îţi declari deschis intenţia de a le depăşi. Exprimarea cu voce tare a intenţiei îţi dă puterea de a învinge orice forţe subconştiente care lucrează împotriva realizării acelei intenţii.
Deci, rugăciunea poate fi o modalitate de a-ţi reprograma subconştientul şi de a te ajuta să avansezi. Îţi formezi o intenţie, ţi-o declari deschis şi, astfel, creezi un nou traseu neuronal. Poate că ai urmat un obicei dăunător. Atunci când îţi rosteşti deschis intenţia de a merge într-o altă direcţie decât acel obicei, subconştientul tău se aliniază cu intenţia şi spune: “Bine, hai să mergem în acea direcţie, acum că ştiu ce vrei. Credeam că vrei celălalt lucru”.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru forţele care te ajută din alte dimensiuni. Când aud intenţia ta, ele se apropie şi spun: “Bine, ea este pregătită pentru ceva nou în viaţă. Este pregătită să primească ajutor. A devenit, în sfârşit, conştientă că acest lucru trebuie să se schimbe, iar rugăciunea ei ne spune că este pregătită să o ajutăm să schimbe treaba asta”. Aşa se întâmplă atunci când te rogi.
Când vorbeşti cu Dumnezeu, poţi spune orice, ceea ce este foarte important, pentru că, de multe ori, nu poţi spune orice altor oameni. Chiar şi când eşti singur, uneori simţi că nu ar fi corect să gândeşti ceva. Lui Dumnezeu îi poţi spune orice. Dumnezeu are o compasiune şi o iubire atotcuprinzătoare care vindecă, aşa că poţi spune orice.
Este bine să spui exact ce-ţi vine să spui, ca să scoţi la iveală şi să vezi ce se ascundea acolo. Atunci poţi vedea dacă este adevărat sau nu. Uneori, nu-ţi exprimi gândurile în loc să le examinezi şi, ţinându-le în tine, ele persistă. Astfel, poţi avea o convingere negativă şi, până când nu o recunoşti şi nu o analizezi, nu va înceta să apară mereu. Nu poate fi vindecată, decât dacă o priveşti deschis şi o examinezi, iar prin această examinare, vezi că nu este deloc adevărată.
Cu toate acestea, nu este suficient doar să recunoşti un gând negativ, dacă încă îl mai crezi. Trebuie să îl recunoşti şi apoi să înţelegi că este fals, şi abia atunci te poţi elibera de el. Însă doar văzând un gând negativ – doar fiind martor la el – nu îl va şi vindeca. Va apărea din nou, deşi faptul că l-ai observat îi mai diminuează din putere.
Să observi un gând negativ este oricum mai bine decât să te identifici cu el. A te identifica cu un gând negativ înseamnă să îl crezi în mod conştient, clar, şi să îl întăreşti vorbind despre el. Dacă vrei să te eliberezi de acel gând, trebuie să faci mai mult decât doar să fii martor la el. Trebuie să-l examinezi pentru a-i verifica validitatea.
Vei descoperi întotdeauna că un gând negativ nu este adevărat, că nu este valid. Un gând adevărat este adevărat în toate situaţiile şi întotdeauna, pentru că asta înseamnă adevărul. Adevărul este adevărat. Dacă un gând care te face să te simţi prost nu trece acest test – adică nu este adevărat întotdeauna şi de-a lungul timpului – atunci la ce mai este el bun?! Nu are niciun scop util. Doar te face doar să te simţi prost. Aşa că îl poţi arunca la gunoi. Pentru a trece dincolo de credinţele negative şi de înţelegerile eronate, trebuie să vezi că ele sunt nefolositoare şi neadevărate. Când nu vei mai crede în ele, puterea lor se va diminua şi vor apărea mult mai rar.
Vorbind cu voce tare cu Dumnezeu, rosteşti aceste gânduri. Este ca şi cum ai scrie într-un jurnal personal. Poţi vedea ce-i în mintea ta, ce falsităţi zac acolo. Spune-i lui Dumnezeu gândurile tale, ascultă-te pe tine însuţi, vezi falsitatea şi vezi ce este adevărat. Vei şti imediat când spui adevărul în rugăciune, prin senzaţia pe care ţi-o dau cuvintele.
Să vorbeşti cu Dumnezeu este un fel de psihoterapie. Vorbeşti cu o fiinţă înţeleaptă, care te acceptă şi are compasiune, cu fiinţa supremă, care te iubeşte cu adevărat şi necondiţionat. Aceasta este o experienţă intensă, aşa cum este şi psihoterapia pentru mulţi oameni, dacă este făcută aşa cum trebuie. Este o senzaţie foarte puternică să ai alături o fiinţă plină de compasiune şi îngăduinţă, care îţi este martoră la gândurile şi exprimările tale. Atunci poţi începe să triezi ce este adevărat şi ce nu este adevărat, ce este real şi ce nu este real, ce vrei şi ce nu vrei cu adevărat, ce ai nevoie şi ce nu ai nevoie cu adevărat.
Fă asta ca un exerciţiu de sănătate şi bunăstare emoţională. Fă asta pentru tine. Este un proces natural de purificare în care te poţi implica zilnic. Vorbeşte cu Prea-Iubitul, vorbeşte cu Dumnezeu şi nu te veţi simţi niciodată singur, pentru că acest Prea-Iubit este mereu alături de tine şi te ascultă. Vei simţi din ce în ce mai mult că Prea-Iubitul este mereu aici şi te ascultă mereu, te iubeşte mereu, îi pasă de tine mereu.
Şi aşa, dezvolţi o relaţie cu Prea-Iubitul, cu Dumnezeu. În această relaţie există o plenitudine. Prin această relaţie poţi primi ceea ce ai nevoie în interior. Şi, ca orice relaţie, ea are nevoie să fie întreţinută – timp petrecut împreună şi preocupare – şi astfel se adânceşte. O relaţie cu Divinul nu apare peste noapte. Trebuie să o hrăneşti de-a lungul timpului. Dar este un timp bine cheltuit, căci această relaţie te va susţine şi-ţi va da un sentiment de stabilitate şi un sentiment de integrare, de completitudine.
Atunci când îţi exprimi nevoile către Divinitate şi ele sunt satisfăcute la cele mai profunde niveluri – uneori evident, iar alteori mai puţin evident – nu vei mai avea pretenţia ca ceilalţi să îţi satisfacă nevoile. Şi nu vei mai simţi dorinţa de a le vorbi altora despre nevoile tale, care uneori nici nu te pot ajuta. Ba chiar, fiinţele umane pot adesea să-ţi întărească gândurile negative şi modul egotic de a gândi.
Nu se va întâmpla aşa ceva când vorbeşti cu Dumnezeu. Ai o linie deschisă, în care întâi vorbeşti şi te asculţi pe tine însuţi, iar abia apoi primeşti ceva de la Divinitate, pe măsură ce te deschizi. Primeşti în diverse moduri. Uneori, într-un mod destul de concret şi măsurabil. Alteori, este ceva inefabil şi inestimabil, şi totuşi, ai primit ceva.
Nu poţi evalua la modul obişnuit ceea ce primeşti în aceste conversaţii. Nu poţi spune: “Păi, i-am cerut lui Dumnezeu să-mi rezolve problema şi nu s-a rezolvat, aşa că ce rost mai are să mă rog?”. Se întâmplă în rugăciune ceva mult mai profund decât că ceri ceva şi vezi dacă primeşti sau nu. Te angajezi la un nivel mult mai profund şi mai important, legat de creşterea şi evoluţia ta, de vindecare şi aprofundare.
Evoluţia spirituală nu este uşor de evaluat de către mintea ta. Atunci când te deschizi către Divinitate în acest mod, îţi este influenţată creşterea spirituală. Te deschizi pentru ajutor în privinţa creşterii, evoluţiei, vindecării tale, şi în această privinţă vei primi sprijin. Este posibil să primeşti ajutor şi în aspectele lumeşti ale vieţii. Cine ştie? Dar nu acesta este scopul rugăciunii.
Scopul rugăciunii nu este acela de a obţine lucruri de la Dumnezeu. Nu la asta se referă rugăciunea. Rugăciunea este o descoperire a propriului tău sine: unde te găseşti, încotro te îndrepţi şi cum vei ajunge acolo. Acestea sunt lucrurile pe care le descoperi în rugăciune, vorbind şi ascultându-te pe tine însuţi şi, de asemenea, ascultând orice răspuns pe care l-ai putea primi lăuntric.
La fel de important ca a-i vorbi lui Dumnezeu este şi a-L asculta pe Dumnezeu. Atunci când Îl asculţi pe Dumnezeu, asculţi cu toată fiinţa ta. Nu asculţi cu urechile, pentru că nu vei primi cuvinte, cel mai probabil, ca răspuns la întrebările tale. Dar Inima ta va primi răspunsuri. Corpul tău va primi răspunsuri. Vei primi cunoaşteri, o senzaţie de justeţe, curaj, tărie, inspiraţie şi idei.
Atunci când deschizi această linie de comunicare cu Dumnezeu, te deschizi să primeşti mai mult din ceea ce ţi-a fost deja dat pentru a te sprijini pe calea ta. Fiinţele care îţi călăuzesc viaţa îţi pot activa puterea şi curajul. Ele pot picura o inspiraţie sau o idee în corpul sau mintea ta. Ele te pot dirija încolo sau încoace prin sentimente de entuziasm şi bucurie. Acestea sunt răspunsurile pe care le primeşti atunci când stabileşti o relaţie cu Dumnezeu prin rugăciune.
Totuşi, s-ar putea să nu primeşti aceste “răspunsuri” imediat ce le ceri. Ele sunt răsfirate de-a lungul zilelor. Nu ştii niciodată când te trezeşti cu un răspuns. Dintr-o dată, capeţi un răspuns sau o inspiraţie. Dintr-o dată, îţi vine o idee, simţi putere, simţi entuziasm, simţi o bucurie sau te simţi conectat la ceva mai înalt. Acestea sunt răspunsurile la rugăciunile tale. Viaţa îţi aduce oamenii de care ai nevoie, ocaziile de care ai nevoie şi ideile şi inspiraţia de care ai nevoie.
Viaţa îţi aduce tot ceea ce ai nevoie – dar nimic mai mult. Nu ţi se dau lucruri de care nu ai nevoie. Asta te-ar putea deruta şi te-ar putea abate de la drumul cel bun. S-ar putea ca unii oameni să-ţi prezinte unele oportunităţi, dar dacă ele nu sunt în acord cu binele tău cel mai înalt, probabil că nu vor funcţiona sau nu vei avea chef să profiţi de ele. Aşadar, dacă viaţa îţi aduce o ocazie şi te simţi bucuros şi entuziasmat, atunci, neapărat profită de ea, pentru că trebuie să fie cea corectă. Ocaziile sunt răspunsuri la rugăciunile tale, fie că le recunoşti sau nu ca fiind nişte răspunsuri.
Atunci când te rogi, vei primi întotdeauna ceva, dar dacă nu observi ce primeşti, este ca şi cum nu ai fi primit. De exemplu, dacă primeşti putere, dar nu recunoşti puterea din tine, este ca şi cum nu o ai. Sau dacă recunoşti puterea, dar te autoconvingi că n-ai primit nimic, este ca şi cum nu ţi-ar fi fost dată.
Este important să recunoşti aceste daruri, căci altfel nu le vei folosi. Nu vei simţi că le ai. Te vei închide în tine şi vei crede că nu ai sprijinul de care ai nevoie, iar temerile egotice vor prelua controlul. Trebuie să te antrenezi ca să observi şi să recunoşti darurile subtile care îţi sunt disponibile şi, de asemenea, oportunităţile mai evidente.
Nu îţi vine să recunoşti aceste lucruri în mod natural, deoarece mintea nu recunoaşte realităţile subtile, cum ar fi curajul, credinţa, dragostea, tăria şi răbdarea. Mintea egotică nu le consideră importante. Ea vede lumea dintr-un perspectivă a lipsurilor. Chiar şi atunci când ai primit daruri, adeseori, mintea egotică nu le vede sau nu le acceptă sau nu le foloseşte. Priveşte pe lângă ele şi continuă să creadă că nimic nu ar fi suficient, că trăieşte într-un univers limitat, că “Niciodată nu primesc ceea ce vreau. Se pare că nu pot obţine ceea ce am nevoie. Lumea este împotriva mea”. Aceasta este percepţia egotică. Eşti programat să simţi o lipsă în interior şi că lumea ar fi lipsită de resurse, rea, neprietenoasă, ameninţătoare şi că trebuie să lupţi pentru a supravieţui.
Dar înseşi aceste convingeri creează această realitate. Crezând că lumea este un loc înfricoşător şi că nu bunătatea stă la baza vieţii, ci dificultăţile şi poate chiar răul, aşa vei crea exact această experienţă. Aceste convingeri devin o profeţie auto-împlinită. Mintea îşi creează propria realitate prin credinţa în anumite lucruri. Devii cel mai mare duşman al tău atunci când te încrezi în gânduri. Gândurile din fluxul gândirii tale nu îţi sunt prietene. Ele nu urmăresc interesul tău cel mai înalt. Ele nu îţi dau curaj, putere sau răbdare – ci fac exact invers, nu-i aşa?! Gândurile din capul tău îţi răpesc curajul, puterea şi răbdarea. Ele te fac iritabil, nerăbdător, nefericit şi să te simţi o victimă. Cum ar putea aceste gânduri să-ţi fie prietene?! În ce fel ţi-ar putea fi ele de ajutor?! De ce le mai asculţi?!
Prin urmare, trebuie să înveţi să asculţi la niveluri mai subtile, să observi darurile care apar la niveluri subtile. Trebuie să înveţi să observi curajul, puterea, răbdarea, perseverenţa şi toate celelalte calităţi pe care le ai prin naştere, în virtutea faptului că eşti o fiinţă divină: “Cum este sus, aşa este şi jos".
Divinul este bunătate, pe care o aveţi în voi. Această bunătate nu este prea accesibilă uneori, deoarece, în mod implicit, în voi operează mintea egotică. Mintea egotică vă răpeşte aceste daruri. Le anihilează. Vă lipseşte de putere. Aşadar, trebuie să învăţaţi să treceţi dincolo de minte pentru a vă recăpăta puterea de fiu sau fiică divină. Aveţi toată bunătatea, toată puterea şi tot ceea ce aveţi nevoie pentru a vă trăi viaţa frumos, fericiţi, cu bucurie şi pentru a vă pune în slujba întregii creaţii, conform meniri voastre. Aveţi tot ce vă trebuie pentru a trăi astfel în lume. Însă trebuie să depăşiţi mintea egotică, care vă împiedică să cunoaşteţi acest lucru şi să vă folosiţi de aceste daruri de la Dumnezeu, care sunt calităţi ale naturii voastre divine.
Aşadar, cheia este să luaţi aminte la aceste daruri: Observaţi curajul, observaţi dragostea, observaţi răbdarea, observaţi puterea şi abilităţile de a persevera, de a avea grijă şi de a vă conecta cu ceilalţi. Tot ceea ce este bun în fiinţele umane ţine de natura voastră divină. Aşa că, dragii mei, observaţi cât de minunaţi sunteţi. Observaţi-vă bunătatea, observaţi-vă forţa şi fiţi conştienţi că aceste daruri v-au fost date pentru a vă ajuta în călătoria voastră şi să trăiţi viaţa care v-a fost menită. Ele sunt resursele voastre.
Nu aţi fost lăsaţi singuri şi nu vă lipseşte nimic. Aveţi întotdeauna tot ceea ce vă trebuie. Nu uitaţi acest lucru şi să mai ştiţi că rugăciunea vă va ajuta să primiţi ceea ce aveţi nevoie şi, mai ales, vă va ajuta să observaţi când primiţi, căci, odată ce aţi cerut ceva, veţi fi atenţi să şi primiţi. Aşa că rugăciunea vă ajută să observaţi ce primiţi şi faptul că vi se oferă tot timpul.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
24 noiembrie 2021
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=o41BjE3-oHc
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 18 septembrie 2019.