< Cuprins "Despre îndrăgostirea de viaţă"
Capitolul 3, "RECUNOŞTINŢA", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos "Jesus Speaking: On Falling in Love with Life" (Isus ne vorbeşte: Despre îndrăgostirea de viaţă) - şi audiobook. Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
R.P.
«Recunoştinţa este atât de importantă pentru fericirea voastră, încât merită un întreg capitol, nu că ar fi prea multe de spus despre ea, dar ce-i de spus este important. Recunoştinţa este importantă pentru starea voastră de bine şi a tuturor celor din jurul vostru, pentru că modul în care vă simţiţi lăuntric se transmite celorlalţi, iar ei transmit asta mai departe. Fiecare dintre voi este ca o mică staţie de emisie. Voi transmiteţi starea voastră de conştiinţă celorlalţi. Fie că sunteţi conştienţi sau nu, asta se întâmplă în fiecare moment. Dacă sunteţi nefericiţi, transmiteţi nefericirea. Dacă sunteţi fericiţi, transmiteţi fericirea.
Să căutaţi fericirea nu este un efort egoist. Este foarte important să vă menţineţi o stare de conştiinţă pozitivă, o stare de fericire, deoarece ea vă afectează nu numai pe voi, ci pe toţi ceilalţi. În acest mod este lumea înălţată: câte o persoană pe rând. Îi înălţaţi şi pe ceilalţi, înălţându-vă pe voi înşivă. Aşadar, recunoştinţa şi toate celelalte practici pe care le angrenaţi pentru a deveni mai fericiţi şi mai aliniaţi cu adevăratul vostru Sine nu sunt câtuşi de puţin egoiste, ci dimpotrivă. În schimb, când vă aliniaţi cu ego-ul, este o stare foarte egoistă, egocentrică şi nefericită. Nu face bine nimănui. Este responsabilitatea voastră să aveţi grijă de sănătatea voastră emoţională şi de starea voastră de bine, învăţând să fiţi fericiţi.
Una dintre modalităţile prin care puteţi deveni fericiţi este prin practica recunoştinţei. Spun “practică”, pentru că recunoştinţa trebuie reamintită mereu şi mereu, deoarece starea voastră implicită ca fiinţe umane este să nu fiţi recunoscători. Starea egotică de conştiinţă este opusul recunoştinţei. Ea nu vede abundenţa, ci lipsurile, şi cum aţi putea fi recunoscători pentru lipsuri?!
Trebuie să vă antrenaţi să vedeţi abundenţa, iar recunoştinţa este o modalitate de a o face, de a vedea ceea ce este real, de fapt, pentru că ceea ce este real este abundent. Ceea ce este real este generos, binevoitor şi bun. Aşa că trebuie să vă antrenaţi să priviţi aşa, în loc să vedeţi viaţa precum ego-ul. Asta este munca de transformare a conştiinţei – să recunoaşteţi că starea egotică de conştiinţă nu este adevărata voastră stare şi nu reflectă realitatea. Ea reflectă percepţiile ego-ului asupra realităţii, care sunt percepţii greşite şi înţelegeri eronate. Ego-ul crede că nu există suficiente resurse şi mai crede că el însuşi nu a făcut încă destul, aşa că ar trebui să se străduiască şi să lupte împotriva tuturor celorlalţi pentru a obţine ceea ce vrea.
Însă este adevărat contrariul: Realitatea nu este un joc cu sumă nulă [n.tr. – când cineva trebuie să piardă ca altul să câştige]. Realitatea este abundentă şi funcţionează foarte bine atunci când vă daţi seama că toţi conlucraţi cu toţi şi cu tot ce există în univers pentru a evolua şi a contribui reciproc. Viaţa nu înseamnă să te lupţi pentru bucăţica ta; este mai degrabă o chestiune de a-ţi găsi locul tău în univers şi a acţiona ca atare. Când reuşeşti, vei primi sprijinul de care ai nevoie. S-ar putea ca acel sprijin să nu arate întotdeauna aşa cum vrea ego-ul, dar va fi sprijinul de care ai nevoie pentru a continua să evoluezi şi să slujeşti viaţa în modul în care eşti menit.
Slujirea este o parte importantă a acestui joc numit viaţă. Când îi slujeşti pe alţii, te slujeşti pe tine însuţi. Aceasta este una dintre lecţiile pe care le înveţi. Înveţi că slujindu-i pe ceilalţi şi dăruind altora este modul în care te susţii pe tine însuţi, modul în care faci roţile vieţii să se învârtă în favoarea ta. Când asculţi de ego, roţile se blochează. Nu se mai pot mişca. Te opreşti din evoluţie sau ajungi să lupţi împotriva procesului evolutiv. Nu te poţi chiar opri să evoluezi, dar îţi poţi încetini semnificativ evoluţia. Atunci când asculţi de mintea egotică, o încetineşti.
Trebuie să găseşti un alt mod de a înţelege şi de a acţiona, şi atunci te vei alinia cu propria evoluţie şi cu cea a Întregului. Această aliniere îţi va aduce tot ceea ce ai nevoie. Nu depinde de tine ce îţi va fi oferit. Există ceva mult mai măreţ care îţi aduce ceea ce ai nevoie şi care ştie exact de ce ai nevoie. Aceasta este Graţia. Ea face munca grea în locul tău. Ea munceşte pentru tine, dar şi tu trebuie să fii aliniat cu Graţia pentru ca ea să lucreze pentru tine.
Pentru a fi aliniat cu Graţia, nu trebuie să-ţi asculţi mintea egotică, pentru că aceasta este aspectul din tine care, în general, nu este aliniat cu Graţia. Singura chestiune care te împiedică să fii aliniat cu Harul, cel care te împinge să evoluezi şi îţi furnizează tot ceea ce ai nevoie, este mintea egotică – însăşi mintea ta, pe care te bazezi şi în care crezi cu atâta drag.
Cât de ironic este faptul că vocea din capul tău pare atât de reală şi de onestă, când, de fapt, este singurul lucru care nu este prea real. Bineînţeles, gândirea are propria sa realitate. Totuşi, gândirea creează o realitate virtuală care te îndepărtează de realitate, te desprinde de voinţa Tatălui şi de ceea ce voinţa Tatălui a pregătit pentru tine, de ceea ce vrea pentru tine, de viaţa pe care eşti menit să o trăieşti. Recunoştinţa este unul dintre cele mai valoroase instrumente pe care le ai pentru a te realinia cu voinţa Tatălui, cu Sinele profund.
Recunoştinţa este valoroasă, în parte, pentru că este atât de simplă şi atât de accesibilă. Nu costă nimic să te simţi recunoscător şi abia dacă îţi ia o secundă. Dacă trăieşti recunoştinţa suficient de des, ea devine percepţia ta, realitatea ta. Acesta este scopul, ca această stare de recunoştinţă să devină realitatea ta permanentă, în locul stării de lipsă şi nemulţumire, care este realitatea ego-ului.
Sunteţi binecuvântaţi că aveţi această alternativă. Nu sunteţi meniţi să suferiţi şi să rămâneţi în starea de conştiinţă egotică. Sunteţi meniţi să găsiţi metode care să vă ajute să ieşiţi din această stare de conştiinţă – pentru că, odată ce ieşiţi în afara ei, simţiţi adevărul şi anume că realitatea este bună. Este minunată şi chiar este posibil să fiţi fericiţi în această lume. Da, există atât de multe lupte şi conflicte în lume, şi vor exista întotdeauna provocări, dar chiar şi aşa, este posibil să fiţi fericiţi. E de ajuns să treceţi de la perspectiva ego-ului la una mai adevărată, iar recunoştinţa vă va ajuta să reuşiţi.
Practica recunoştinţei înseamnă, pur şi simplu, a observa pentru ce eşti recunoscător. Când spun “tu”, mă refer la adevăratul Tu, care poate fi simţit în orice moment. Trebuie doar să priveşti ce anume vede şi experimentează Fiinţa ta şi pentru ce anume este Ea recunoscătoare în acel moment. Există un sentiment subtil de recunoştinţă în fiecare clipă şi poţi învăţa să te acordezi la acel curent de recunoştinţă şi să îl aduci în prim-plan. Atunci când te afli în starea de conştiinţă egotică, această recunoştinţă rămâne în fundal, dar o poţi aduce în faţă cu doar puţină voinţă.
Poţi alege să fii recunoscător. Asta poate face oricine. Poţi face această alegere şi trebuie s-o faci ori de câte ori te simţi nerecunoscător. Când simţi că nu eşti recunoscător, că-ţi lipseşte ceva, că eşti nefericit sau nemulţumit, acela este momentul să aplici practica recunoştinţei. Priveşte în jur şi observă motivele de recunoştinţă. Începe cu împrejurimile fizice, pur şi simplu, uitându-te în jur şi găsind pentru ce simţi recunoştinţă.
Există întotdeauna ceva prin jur pentru care să fii recunoscător. Există întotdeauna un cer deasupra capului. Există întotdeauna un pământ care te susţine. De obicei, există mult, mult mai mult decât atât. Dar dacă începi cu lucrurile de bază, cum ar fi cerul şi pământul care te susţine, te deschizi să poţi observa şi alte lucruri pentru care eşti recunoscător. Cu cât priveşti mai mult, cu atât descoperi că există foarte multe lucruri pentru care să fii recunoscător.
Dar trebuie să te opreşti – să nu mai gândeşti. Opreşte-te şi, pur şi simplu, fii. Stai liniştit şi doar priveşte. Această căutare a recunoştinţei poate începe într-o stare de linişte. Nu o poate căuta mintea egoistă, pentru că ea vede numai lipsurile. Aşa că, trebuie să nu te mai implici în ceea ce-ţi spune mintea egotică şi să observi doar ceea ce-ţi văd ochii.
Observă frumuseţea, culorile, texturile. Observă lumina, strălucirea.
Observă gândacii miraculoşi. Observă micro-lumea, care este atât de uimitoare – detaliile. Observă imensitatea cerului şi a stelelor.
Apoi poţi observa senzaţiile fizice: Observă briza sau aerul pe piele. Observă soarele, căldura. Observă sângele care pulsează prin corp. Ce miracol este acesta!
Observă cât de frumos te susţine corpul tău. Observă cât de frumos îţi oferă corpul senzaţii. Ce miracol este acest corp pe care îl ai! Cât de recunoscător poţi fi pentru că ai un corp care poate trăi viaţa, care poate vedea, simţi şi mirosi.
De asemenea, îţi poţi îndrepta atenţia către sunete. Pentru ce sunete ai putea fi recunoscător? Sunt atât de multe. Toate tipurile de sunete: sunete produse de om şi sunete din natură. Toate sunt uimitoare. Tot ceea ce este făcut de mâna omului – ce miracol! Maşinile care circulă pe drumuri – ce miracol! Şi albinele, păsările şi vântul care foşneşte prin copaci. Ce frumos! Toate sunt perfecte.
Aşa simte Fiinţa ta. Fiinţa ta venerează viaţa. Este foarte uimită de această lume nespus de frumoasă. Trebuie să înveţi să priveşti viaţa cu ochi plini de uimire.
Apoi poţi începe să simţi recunoştinţă pentru lucrurile din viaţa personală. Poţi fi recunoscător pentru câinele tău, pisica ta, prietenii tăi, partenerul tău, toate fiinţele care te ajută. Cine sunt oamenii care ţi-au dat o mână de ajutor, pe care i-ai iubit, pe care i-ai ajutat? Poţi să faci o listă cu ei? Este un miracol că au apărut în viaţa ta. Atât de mult ajutor se oferă şi se primeşte. Poţi să te concentrezi pe tot ajutorul pe care l-ai primit, pe toată dragostea pe care ai primit-o de la alţii, în loc să te concentrezi pe probleme?
Mintea vede numai probleme în relaţiile omeneşti. Vrea mai mult de la oameni. Dar primeşti întotdeauna exact ce ai nevoie – nu întotdeauna ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie. Şi poţi fi recunoscător pentru asta. Nu există nicio persoană în această lume care să nu primească, în fiecare zi, daruri de la alţi oameni, cadouri de la viaţă. Poţi să le observi? Poţi să le numeşti? Te poţi focaliza pe ele?
Asta te va face fericit, să te focalizezi pe ceea ce ţi se oferă şi pe ceea ce-i bun în viaţă şi zi de zi. Este o practică minunată să enumeri în fiecare zi lucrurile pentru care eşti recunoscător. La început, va trebui să te gândeşti bine ca să le găseşti. Apoi, după ce vei face acest exerciţiu de mai multe ori, îţi va fi uşor să le enumeri. Îţi vor veni în minte ca un potop.
La asta trebuie să ajungi, la uşurinţa de a numi lucrurile pentru care eşti recunoscător, pentru că asta înseamnă că te simţi recunoscător oricând. Dar mai întâi, îţi va fi de ajutor să numeşti lucrurile pentru care eşti recunoscător. Asta va porni fluxul, iar apoi sentimentele de recunoştinţă vor începe să curgă. Cu cât faci mai des acest lucru, cu atât vei simţi acest sentiment în mod obişnuit.
Aceasta este lucrarea. Nu este atât de grea. Doar observă, din Fiinţa ta, pentru ce eşti recunoscător. Observă cum se simte Fiinţa ta şi pentru ce este recunoscătoare. Pune-le pe hârtie. Fă din asta un exerciţiu, ca un joc. Pentru ce să fii recunoscător în acest moment? Şi acum, în acest moment, pentru ce să fii recunoscător?
Aceasta este o bună utilizare a minţii. Foloseşti mintea ca pe un instrument ca să descoperi pentru ce eşti recunoscător. O foloseşti tu pe ea, în loc să te ea folosească pe tine, înfăţişându-ţi o lume a lipsurilor. Nu te lăsa păcălit! Nu-i o lume a lipsurilor. Aceasta este o lume foarte generoasă. Priveşte câte miliarde de oameni susţine ea, ca să nu mai vorbim de insecte, animale, copaci, peşti – fiecare formă de viaţă frumoasă de pe această planetă. Miliarde de forme de viaţă, inclusiv microbi şi tot felul de forme de viaţă pe care nici măcar nu le puteţi vedea şi despre care nici măcar nu aveţi habar, toate sunt susţinute de această biosferă. Minunat!
Sunteţi o parte integrantă a ei. Voi şi fiecare fiinţă sunteţi meniţi să fiţi aici. Locul vostru este aici. Fiinţele umane sunt cea mai binecuvântată specie de pe planetă, deoarece aveţi liber-arbitru şi capacitatea de a vă aranja mediul înconjurător şi de a crea, ca nicio altă specie de pe această planetă. Şi puteţi fi recunoscători pentru asta. Cât de minunat este să poţi crea, să alegi şi să vezi rezultatele alegerilor tale!
Şi de a exista, pur şi simplu! Există o mare plăcere şi bucurie în simpla fiinţare, dacă vă îndreptaţi atenţia spre ceea ce simte Fiinţa voastră. Simte recunoştinţa pentru a exista, pur şi simplu, şi a experimenta viaţa. Puteţi fi întotdeauna recunoscători pentru asta.
De asemenea, puteţi fi recunoscători pentru tot ceea ce învăţaţi, pentru evoluţia şi creşterea prin care treceţi fiecare dintre voi. Nu aţi putea să nu creşteţi şi să nu evoluaţi, atâta timp cât sunteţi vii. Uneori interveniţi în această creştere şi o încetiniţi, dar este imposibil să nu evoluaţi spre o mai mare bunătate, o mai mare inteligenţă şi abilităţi, puncte forte şi talente mai mari. Evoluaţi în foarte multe feluri. Ce bucurie! Puteţi să simţiţi cum Fiinţa voastră se bucură şi este recunoscătoare pentru acest lucru?
Fiinţa adoră să crească. Adoră să experimenteze. Îi place chiar să experimenteze rezultatele negative ale alegerilor făcute, pentru că aşa poate creşte. Totuşi, ego-ul vostru s-ar putea să nu agreeze aceste rezultate. “Negativ” este, de fapt, un simplu concept pe care ego-ul îl atribuie experienţei. Însă nu există nimic negativ. Fiinţa voastră nu percepe viaţa prin prisma judecăţii bine-rău, cum face ego-ul. Totul este bun pentru această Fiinţă care sunteţi.
Atunci când te aliniezi cu Fiinţa care eşti, simţi că orice îţi dă viaţa este bun: provocările, creşterea şi dezamăgirile. Ce distracţie! Fiinţa ta simte totul ca fiind distractiv. Provocări? Da! Creştere? Da! Ea spune “da” la toate. Le iubeşte pe toate. Este recunoscătoare pentru toate, pentru că atunci când eşti o Fiinţă eternă, iubeşti toate experienţele, orice experienţă. Nimic nu te poate distruge, nimic nu te poate răni. Eşti o fiinţă eternă. Asta eşti cu adevărat. Această Fiinţă eternă îmbrăţişează şi iubeşte fiecare aspect al vieţii, nu doar aşa-zisele experienţe plăcute sau bune. Este recunoscătoare pentru toate. Ea iubeşte totul.
Motivul pentru care Fiinţa iubeşte este că Creatorul este iubire. Nu există nimic altceva decât iubire, aşa că, în mod natural, pe asta se întemeiază Fiinţa ta. Aceasta este experienţa fundamentală a Fiinţei – iubirea. Cât de recunoscător poţi fi că acest univers, această creaţie, se bazează pe iubire şi bunătate! Şi cât de recunoscător poţi fi că eşti veşnic, pentru că, după această viaţă relativ scurtă în a treia dimensiune, îţi vei părăsi corpul şi vei lua o nouă formă, poate un alt corp din a treia dimensiune sau poate un corp din a patra dimensiune, şi vei da din nou o raită, experimentând iarăşi viaţa!
Aşadar, fie ca aceasta să fie încarnarea în care decizi să fii fericit, să fii recunoscător pentru această viaţă şi să iubeşti viaţa din adâncul fiinţei tale, aliniindu-te cu iubirea pentru viaţă care există deja în tine. Nu trebuie să creezi tu această dragoste de viaţă. Nu trebuie să o provoci. Nu trebuie să te strădui să o descoperi. Tot ce trebuie să faci este să-ţi îndrepţi atenţia către experienţa subtilă a recunoştinţei, pe care Fiinţa ta o are deja şi dintotdeauna. Îndepărtează-ţi atenţia de la gânduri, înspre domeniul foarte subtil al Fiinţei tale.
Domeniul subtil este un tărâm al energiei. Recunoştinţa, iubirea şi pacea – toate aceste calităţi sau trăiri ale Fiinţei se simt la un nivel subtil, energetic. Dar pentru că domeniul subtil este mai dificil de perceput decât domeniul mental, trebuie să te antrenezi să observi acest tărâm mai subtil. Asta-i tot. Este o chestiune de a-l observa şi de a-ţi menţine atenţia asupra tărâmului subtil suficient de mult timp, până când îl vei simţi.
Orice lucru asupra căruia îţi îndrepţi atenţia îl percepi amplificat şi devine experienţa ta, realitatea ta. Aşadar, căutând experienţa subtilă a recunoştinţei sau a iubirii sau a păcii, dacă poţi găsi chiar şi cea mai mică urmă a acestui sentiment şi te concentrezi asupra lui şi rămâi în el, vei începe să îl simţi mai puternic. Nu-i nevoie decât de focalizarea atenţiei.
Oare ai voinţa de a face această alegere?! S-ar putea să nu depindă de tine. Voinţa de a face această alegere se dezvoltă odată cu progresul spiritual. Dar poţi, cel puţin, să nu împiedici progresul spiritual care vrea să se producă. Dacă citeşti aceste rânduri, atunci poate că a sosit momentul să faci această alegere mai des.
Alege recunoştinţa, alege fericirea, alege iubirea, pacea, bunătatea şi compasiunea! Trebuie să te foloseşti un pic de voinţă. În loc să urmezi calea minimei rezistenţe, foloseşte-ţi voinţa pentru a alege altfel. Trezirea înseamnă să ieşi de pe calea minimei rezistenţe, pe care te mână mintea egotică. Asta înseamnă trezirea spirituală. Te trezeşti din senzaţia pre-programată că ai fi un individ limitat, temător şi cu nenumărate lipsuri. Te trezeşti din fluxul gândirii şi realizezi cine eşti cu adevărat. Deci, trebuie făcut un minim efort. Acest efort înseamnă că faci o alegere. Iei o decizie. La un moment dat, oare te vei cufunda în gânduri şi le vei crede şi vei suferi ca de obicei? Sau vei face un pas înapoi, le vei privi şi vei spune: “Nu, de data asta, nu. Nu mai mă bag acolo. Îmi voi îndrepta atenţia către ceea ce este real. Pentru ce sunt recunoscător acum? Ce există aici, acum, în acest moment?”
În acest moment prezent, există Prezenţa. Prezenţa este recunoscătoare, iubitoare, bună, plină de compasiune şi fericită. Fii prezent! Fii aici, acum, în acest moment frumos! Observă frumuseţea acestui moment! Observând frumuseţea acestui moment şi observând pentru ce eşti recunoscător, vei fi adus în acest moment prezent şi în Prezenţă.
Alegerea de a fi recunoscător este o punte către Prezenţă, care este o experienţă de recunoştinţă şi iubire sporită. Mai întâi s-ar putea să trebuiască să inventezi puţină recunoştinţă, să o provoci: imaginează-ţi pentru ce eşti recunoscător, fă o listă, caută. La început, trebuie să depui un mic efort, dar el te va aduce în Prezenţă, unde trăieşte recunoştinţa. Făcând aceste exerciţii de recunoştinţă, vei ajunge la adevărata recunoştinţă.
Cu cât simţi mai mult starea de adevărată recunoştinţă, cu atât ea devine realitatea ta. Atunci va fi mai uşor să o evoci. Mintea iluminată este o minte recunoscătoare, şi spre asta se îndreaptă toată lumea. Cu toţii vă îndreptaţi spre iluminare. Recunoştinţa vă va ajuta să ajungeţi acolo şi vă va fi un tovarăş minunat. Indiferent cât timp vă va lua să ajungeţi pe deplin iluminaţi, recunoştinţa vă poate fi un bun tovarăş de drum. Ea vă va grăbi călătoria şi o va face mult mai plăcută.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
3 decembrie 2021
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=UMc6QV1yYUw
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 14 iulie 2019.