< Cuprins "Despre îndrăgostirea de viaţă"
Capitolul 4, "RENUNŢAREA", din cartea dictată mediumului Gina Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „Jesus Speaking: On Falling in Love with Life” (Isus ne vorbeşte - Despre îndrăgostirea de viaţă) - şi audiobook.
Notă: Acest capitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
«Renunţarea are de obicei o conotaţie negativă. Adesea înseamnă să renunţi la ceva ce iubeşti foarte mult. Dar renunţarea spirituală este foarte diferită. De fapt, este chiar opusul. Renunţarea spirituală îţi aduce tot ceea ce ţi-ai dorit vreodată. În loc să ţi se ia ceva, ţi se dă ceva foarte preţios. Ţi se dă linişte sufletească, ţi se dă o inimă plină de iubire şi o fire plină de har, ţi se dă fericire şi mulţumire. Oare nu asta îşi doreşte toată lumea cu adevărat: mulţumirea?! Oare nu ai vrea să devii mulţumit o dată şi pentru totdeauna?! Oare nu ai vrea să nu-ţi mai doreşti nimic, să nu mai simţi că ai nevoie de ceva, să nu mai simţi că îţi lipseşte ceva?!
Ceea ce abandonezi prin renunţarea spirituală este tocmai această senzaţie de lipsă, sentimentul de a tânji, de a dori şi de a avea nevoie de ceva ce nu poţi avea. Acest sentiment de lipsă şi aceste dorinţe sunt create de mintea egotică, de vocea din capul tău. Ea spune: “Am nevoie de asta, vreau asta, trebuie să am asta”. Această voce este sursa suferinţei, nu faptul că nu ai avea ceva, ci faptul că vrei ceea ce nu ai.
A dori ceea ce nu ai înseamnă suferinţă. Iar a dori ceea ce nu ai este doar un gând. Dorinţa de a avea un lucru provine dintr-un gând: că îl vrei, că ai nevoie de el, că trebuie să îl ai. Şi apoi se creează senzaţia de jinduire, tristeţe şi dorinţă – dintr-un simplu gând. Fără acest gând, ce ai fi?! Ai fi fără dorinţă, fără râvnire şi fără suferinţă.
Este în natura voastră umană să aveţi aceste gânduri, aceste dorinţe şi să suferiţi din cauza lor. Dar acum aţi ajuns aici pentru a vă descoperi natura voastră divină, cea care nu suferă, care nu are astfel de gânduri, care este deja împlinită, completă şi mulţumită de viaţă aşa cum este.
Natura voastră divină este mulţumită de râul vieţii, care se schimbă mereu şi vă aduce mereu ceva nou. Mintea nu vede însă lucrurile aşa. Mintea nici nu vede că există un râu. Ea crede că trebuie să facă viaţa să se întâmple, iar modul în care o face este să se gândească mereu – ce are nevoie, ce vrea şi ce anume o să-i aducă fericire – şi apoi să urmărească aceste lucruri. Aşa este făurită viaţa la nivelul ego-ului.
Şi este în regulă. Sunteţi meniţi să fiţi oameni şi să aveţi aceste dorinţe şi gânduri, dar până la un anumit moment al evoluţiei voastre, când vreţi să terminaţi cu suferinţa şi începeţi să căutaţi cauza suferinţei, iar atunci vă interiorizaţi şi analizaţi aceste gânduri. Alţi învăţători şi maeştri spirituali au subliniat acest lucru: Cauza suferinţei sunt dorinţele voastre, gândurile voastre. Dar numai la un anumit punct al evoluţiei sunteţi pregătiţi să înţelegeţi acest adevăr. Aşadar, până când veţi fi gata să priviţi adevărul, este în regulă să aveţi dorinţe şi să le urmaţi.
Întotdeauna v-au condus şi anumite dorinţe mai profunde, concepute pentru a vă îndeplini scopul vieţii. Acestea sunt foarte diferite de gândurile de genul “eu vreau” şi “eu am nevoie” şi “eu trebuie să am”. Dorinţele mai profunde vin dintr-un loc unde nu există cuvinte. Le simţiţi ca îndemnuri, impulsuri, motivaţii, “aha!”-uri, entuziasm, bucurie şi energie. Aceste dorinţe mai profunde sunt menite să fie împlinite de voi şi nici n-aţi putea să nu le împliniţi, fiindcă veţi fi cumva obligaţi.
Totuşi, uneori, aceste dorinţe mai profunde intră în contradicţie cu vocea din cap. Atunci, cel mai important este să vă ocupaţi mai degrabă de dorinţele Inimii, decât de dorinţele minţii. Dorinţele Inimii, ale Sinelui profund, vă vor face fericiţi într-un mod în care dorinţele minţii egoiste nu o vor face niciodată.
Dacă renunţaţi la dorinţele minţii egotice, adică dacă nu le ascultaţi şi nu le urmaţi, atunci ceea ce vă rămâne sunt dorinţele Sinelui profund, ale Sinelui adevărat, ale Sinelui divin. Acestea sunt nişte dorinţe care apar în anumite momente şi care vă constrâng şi vă împing să acţionaţi în anumite direcţii: Dintr-o dată, vă simţiţi îndemnaţi să faceţi ceva. Dintr-o dată, vă gândiţi la ceva care vă inspiră. Dintr-o dată, vă simţiţi entuziasmaţi şi energizaţi să creaţi ceva. Aşa se manifestă în voi dorinţele mai profunde, nu ca gânduri, ci ca nişte impulsuri spontane. Cine poate şti la ce vor duce aceste impulsuri?! Ele se îndreaptă undeva şi puteţi avea încredere că vă vor conduce în direcţia în care trebuie să mergeţi.
Deoarece dorinţele Sinelui profund vin uneori în contradicţie cu sinele egotic, este uneori necesar să renunţaţi la dorinţele ego-ului în favoarea a ceva mai important, mai semnificativ şi mai satisfăcător. Asta înseamnă renunţarea. Renunţarea înseamnă abandonarea dorinţelor ego-ului în favoarea unor dorinţe mai profunde, cele care vă vor face cu adevărat fericiţi. Este nevoie să renunţaţi la acele gânduri care pot sta în calea împlinirii dorinţelor voastre mai profunde.
Gândurile sunt cele abandonate prin renunţarea spirituală. Renunţi la gândurile despre ceea ce ai impresia că ţi-ai dori şi despre ceea ce ai impresia că ai avea nevoie pentru a fi fericit. Renunţi la aceste gânduri, ştiind că, dacă o faci, vei fi cu adevărat fericit, pentru că vei putea simţi mişcările mai subtile din interiorul fiinţei tale, care îţi vor aduce fericirea.
Mintea egotică nu ştie ce te va face fericit. Doar se preface că ştie. Crede că ştie, dar, de fapt, nu ştie. Vocea din capul tău este doar o programare care apare în mintea ta, şi toată lumea are o programare similară. Mintea egotică vrea putere, confort, siguranţă, securitate, statut social şi privilegii. Dar aceste lucruri nu au făcut niciodată fericit pe nimeni. Fericirea nu constă în mai multă putere, mai mulţi bani sau mai multe lucruri materiale.
Este cam dificil de priceput asta în această lume. Ţi se pare că aceste lucruri te-ar face fericit. Iar atunci când le obţii pentru prima dată, într-adevăr, ele îţi dau un sentiment de fericire. Dar acea fericire nu durează. Nu are cum. Astfel, mintea generază mereu noi dorinţe şi pretenţii de la viaţă pentru a fi fericită.
Din fericire, fericirea este deja aici. Este în natura ta adevărată să fii fericit. Fiinţa care eşti este fericită – fericită să fie vie, să existe, să experimenteze, să creeze, să rezolve probleme, să înveţe, să crească şi să iubească. De fapt, asta înseamnă viaţa – toate aceste lucruri. Pentru asta eşti aici, iar când faci aceste lucruri, eşti fericit.
S-ar putea să te întrebi ce te-ai face fără dorinţe. Ţi-e greu să-ţi imaginezi o viaţă fără nişte dorinţe. Cum ar fi?! Adevărul este că ai urma impulsurile de moment şi schimbările spontane care îţi conduc viaţa şi care, de fapt, dintotdeauna ţi-au condus viaţa. Viaţa ta se desfăşoară oricum, cu sau fără implicarea minţii tale egotice. Ego-ul pretinde că el produce întâmplările vieţii, dar, de fapt, viaţa se întâmplă de la sine. Clipă de clipă, viaţa îţi aduce lucruri noi şi te determină să mergi în anumite direcţii, să faci anumite acţiuni şi să vorbeşti anumite lucruri. Viaţa se întâmplă deja prin tine, şi aşa a fost întotdeauna.
Dar mintea pretinde că ea face totul – că ea trebuie să facă totul şi că ea generează evenimentele. Mintea presupune că, dacă nu ţi-ai urma dorinţele şi gândurile, ai sta ca un nătâng, nefăcând nimic. Ceea ce, bineînţeles, este ridicol. Nimeni nu ar putea vreodată să stea nefăcând nimic. Ar fi imposibil. Întotdeauna viaţa din tine te împinge să acţionezi în anumite direcţii.
Viaţa care trăieşte prin tine te animează clipă de clipă. Doar observă cum o face fără prezenţa niciunui gând! Majoritatea activităţilor din timpul zilei le faci fără să gândeşti. Apoi apar şi activităţile însoţite de gânduri. Şi totuşi, corpul se mişcă singur, corpul respiră singur, corpul are grijă singur de ceea ce trebuie. Ştie cum să facă aceste lucruri.
Există o inteligenţă, există viaţă în acest corp, care este doar parţial guvernat de mintea ta egotică. Este, am putea spune, condus mai mult de înseşi celulele sale decât de mintea egotică. Această viaţă a ta este atât de inteligentă; ea ştie exact cum să supravieţuiască, cum să se întreţină şi cum să prospere.
Tocmai mintea egotică este cea care-ţi răpeşte o parte din această prosperitate, din această viaţă, din această fericire, din această mulţumire naturală. Mintea egotică este cea care este nemulţumită de viaţă. Gândurile din capul tău sunt nemulţumite. Viaţa, în sine, nu are defecte. Nu pune probleme, dar mintea o face să pară aşa. Mintea vede lucrurile ca pe nişte probleme, dar problemele sunt un concept creat de minte.
Această viaţă care te trăieşte nu ştie ce-s alea probleme. Fiinţa ta doar se mişcă şi reacţionează în mod natural la viaţă. În adâncul fiinţei tale este programată o agendă, un plan de viaţă. Acest plan este derulat de fiinţa ta în cooperare cu alte fiinţe care te ghidează, iar totul se face în mod nonverbal, fără gândire.
Mintea iluminată este o minte care are atât de multă lumină în ea, încât mintea egotică nu mai influenţează corpul-minte. Există doar o curgere confortabilă de la o activitate la alta, o cunoaştere a ceea ce trebuie să spui sau să nu spui, o mulţumire liniştită şi o împăcare cu viaţa, o iubire a vieţii cu inima deschisă şi o venerare a vieţii. Aceasta este starea ta naturală. Mintea, în sine, nu devine iluminată, ci doar se umple de atâta lumină, încât nu mai rămâne loc pentru gânduri.
Aşadar, la ceea ce renunţi şi ceea ce trebuie abandonat sunt doar nişte gânduri – dorinţe şi gânduri despre “eu”, cele care creează sinele fals. Toate gândurile tale despre “eu” pot fi abandonate. Poţi renunţa la ele. Nu mai ai nevoie de ele. La un moment dat al evoluţiei tale, înţelegi acest lucru: “O, eu nu sunt acel "eu" care credeam că sunt! Eu sunt forţa vitală care animează, fără gânduri, acest corp-minte”. Ce revelaţie este când înţelegi asta!
Alte gânduri la care trebuie să fii dispus să renunţi sunt gândurile despre trecut. Aceste gânduri sunt esenţiale pentru identitatea ta, adică pentru identitatea falsului eu. Tu – adică cine crezi tu că ai fi – eşti, în mare măsură, o acumulare a ceea ce ai crezut despre tine în trecut, ca urmare a experienţelor de viaţă.
Gândurile despre trecut apar în mintea ta ca gânduri legate de “eu”: “Eu am făcut asta”, “Eu sunt aşa”, “Eu am asta”, “Îmi place asta”. Această senzaţie de “eu”, pe care o numim sine fals, este creată de gândurile despre tine. Toate aceste gânduri despre tine sunt gânduri pe care le-ai avut în trecut despre tine însuţi.
Aproape fiecare gând cu “eu” pe care îl ai este o idee anterioară despre tine sau o idee care s-a format din cauza unei experienţe din trecutul tău. Apoi, această idee este proiectată sub forma unui gând despre tine în viitor: “Eu voi fi aşa”, “Trebuie să am asta”, “Vreau asta”. În mintea ta se derulează o poveste continuă despre tine: “Mi s-a întâmplat aia, iar acum sunt aşa, deci de asta am nevoie în viitor”.
Însă gândurile despre trecut sunt doar atât – nişte biete gânduri. Trecutul nu mai există, şi nici acest “tu” din trecut. Este o idee despre tine din trecut, o amintire sau o imagine creată şi păstrată de mintea ta, ca şi cum ar fi reală. Dar nu este.
Asta nu ar fi o problemă, dacă sinele fals nu te-ar împiedica să te simţi ca Sinele tău cel adevărat – deoarece nu poţi fi identificat cu sinele fals şi, în acelaşi timp, să-ţi simţi Sinele profund. Îl simţi ori pe unul, ori pe celălalt, deşi Sinele tău adevărat este întotdeauna prezent în fundal, întotdeauna disponibil pentru a fi simţit. Sinele tău adevărat nu dispare niciodată, dar dacă te concentrezi pe ideile despre tine, nu vei putea experimenta viaţa reală de aici-şi-acum.
Acest ceva ce experimentează viaţa aici-şi-acum nu este chiar un sine. Este însăşi experienţa vieţii, dar fără vreun sine separat care să trăiască această experienţă.
Aşadar, când spun “Sinele adevărat”, nu mă refer la faptul că ar exista un sine individual pe care l-ai putea identifica în vreun fel, de pildă, ca fiind scund sau înalt, în felul ăsta sau în vreun alt fel.
Acest Sine adevărat este, de fapt, un ceva ce trăieşte viaţa ta, iar acest “ceva” este foarte misterios. Nu este un lucru; este, pur şi simplu, experienţa a ceea ce se trăieşte. Aşadar, atunci când renunţi la gândurile despre tine însuţi, rămâi cu trăirea vieţii, care este adevărata senzaţie a vieţii, nealterată şi necolorată de gânduri sau emoţii despre viaţă. Fiinţa care eşti se numeşte pe bună dreptate “fiinţă”. Este mai mult un verb şi o trăire decât cu un lucru – fiinţare.
Eşti dispus să renunţi la gândurile despre trecut? Te-ar putea ajuta înţelegerea faptului că gândurile despre trecut nu îţi sunt de folos, aşa cum ai putea crede. Ai putea crede că este util să te gândeşti la trecutul tău, că asta te-ar ajuta cumva să funcţionezi mai bine în prezent. Dar dacă analizezi bine această idee, vezi că este falsă. Gândurile tale despre trecut nu te ajută să funcţionezi în aici-şi-acum.
Există şi unele condiţionări încorporate în fiinţa ta care te ajută să funcţionezi în aici-şi-acum: Nu te loveşti de pereţi. Reuşeşti să stai în picioare atunci când trebuie. Condiţionările de care chiar ai nevoie pentru a funcţiona se află deja în celulele corpului. Le cunoşti deja. Nu trebuie să te gândeşti la trecut pentru a nu te lovi de pereţi.
A fiinţa în momentul prezent este ceva simplu şi automat. Este foarte uşor. Pe de altă parte, gândurile despre trecut şi viitor, gândurile despre tine însuţi şi despre credinţele, opiniile şi dorinţele tale interferează negativ cu prezenţa ta în aici-şi-acum. De fapt, nici nu ai nevoie de aceste gânduri pentru a funcţiona. Ele aglomerează acest moment simplu cu o activitate mentală inutilă.
Şi totuşi, aceste gânduri îţi par atât de importante, atât de necesare. Aceasta este iluzia. Iluzia este că gândurile care îţi trec prin minte, care vin de la vocea din cap, ar fi practice, necesare, importante şi adevărate. Asta, pur şi simplu, nu-i adevărat. Odată ce vei înţelege acest lucru în profunzime, viaţa ţi se va schimba, deoarece această înţelegere te ajută să rămâi prezent în aici-şi-acum, fără învălmăşia gândurilor.
În această stare de pace, poţi funcţiona mult mai bine. Dar, mai important, eşti în contact cu Sinele profund şi cu toate calităţile sale, cum ar fi iubirea, pacea, mulţumirea, compasiunea şi, bineînţeles, înţelepciunea. De aici provine înţelepciunea ta. Ea vine din adâncul tău, nu din gândurile tale. Înţelepciunea îţi este adânc impregnată în trup şi mai soseşte şi sub forma intuiţiilor. Aşadar, toate condiţionările de care ai nevoie sunt deja încorporate în tine, iar toată înţelepciunea de care ai nevoie pentru a funcţiona, a fi fericit şi a trăi viaţa care ţi-a fost sortită îţi este disponibilă clipă de clipă, atunci când este nevoie de ea.
Aşadar, dragii mei, vă rog să înţelegeţi că nu renunţaţi la nimic atunci când abandonaţi gândurile despre voi înşivă şi gândurile despre trecut. Atunci când renunţaţi, nu renunţaţi decât la nişte gânduri. Asta este tot ceea ce trebuie abandonat în renunţarea spirituală.
Dar asta-i uşor de spus şi greu de făcut, din cauză că omul este îndrăgostit de gânduri. Fiinţa umană este fascinată de gânduri şi ataşată de gânduri, de dorinţe şi de sentimentul de sine. Chiar şi când este un sentiment negativ de sine, există o ataşare faţă de acest “eu”. Acest ataşament este înnăscut în fiinţa umană.
Acest ataşamentul faţă de “eu” şi faţă de orice alt gând se rupe atunci când devii trezit şi iluminat. Poţi renunţa uşor la acest ataşament atunci când vezi că eşti ceva mult mai mare decât acest “eu” şi că dorinţele din fluxul de gânduri nu ţi-au fost niciodată de folos.
Aşadar, nu renunţi la ceva pentru nimic. Renunţi la ceea ce stă în calea trăirii adevăratei tale naturi şi la ceea ce ar putea să împiedice îndeplinirea scopului vieţii tale şi împlinirea dorinţelor mai profunde menite de a-ţi pune în practică planul de viaţă. Nu pierzi nimic prin renunţarea spirituală. Doar câştigi. Câştigi totul.
Dar, înainte de toate, trebuie să înţelegi că în tine mai există şi altceva în afară de acest “eu” imaginar, care crezi că ai fi, şi de dorinţele sale. Trebuie să începi să pricepi că eşti ceva mult mai mare, ceea ce poţi pricepe atunci când ieşi din gânduri şi intri în momentul prezent.
Să fii foarte prezent în acest moment este o experienţă de realizare a adevăratului tău Sine – dacă rămâi aici suficient de mult timp. Dacă rămâi aici doar pentru scurt timp, nu vei experimenta alternativa la sinele fals. Nu vei simţi cu adevărat Sinele tău profund. Trebuie să te cufunzi mai adânc în momentul prezent pentru a simţi cine eşti cu adevărat.
Asta înseamnă că trebuie să nu întreţii niciun gând despre tine însuţi mai mult de câteva secunde. Poţi să faci asta? Poţi să nu te laşi absorbit de gândurile despre tine, decât cel mult câteva secunde? Poţi să o faci timp de un minut? Poţi să o faci pentru mai multe minute?
Cu toţii vă pierdeţi eul în momentul prezent atunci când faceţi ceva ce vă place şi când vă distraţi sau când sunteţi foarte concentraţi. Ştiţi cu toţii cum este să vă pierdeţi gândurile despre voi înşivă şi să vă cufundaţi, pur şi simplu, în momentul prezent. Vă cufundaţi în iubirea de viaţă, atâta timp cât nu gândiţi.
Cheia fericirii este să nu te mai îndrăgosteşti de gândurile tale. Atunci vei fi în mod natural îndrăgostit de viaţă. Pierzi iubirea pentru gândurile tale, dacă înţelegi adevărul despre ele, anume că nu ai nevoie de ele. Dar aici este un mare clenci, pentru că nu vei putea conştientiza că nu ai nevoie de gânduri, decât dacă petreci ceva timp fără ele.
Pentru asta există meditaţia. Meditaţia este un mijloc de a experimenta cum este să fii aliniat cu Sinele tău profund pentru perioade de timp din ce în ce mai lungi. Atunci vei începe să simţi că acest Sine mai profund este real. El capătă mai multă realitate: Îl real-izezi. Când această realizare este suficient de profundă, nu vei mai fi atât de ataşat de gândurile din capul tău şi vei putea să vezi clar ce sunt ele. Gândurile din capul tău nu au fost niciodată cu adevărat atât de utile; doar ai crezut că ar fi.
Sinele tău profund este real. Este viu. Este ceea ce trăieşte viaţa prin tine. Este cel mai real lucru de aici. Este mai real decât orice altceva. Dar trebuie să petreci ceva timp experimentându-l înainte de a deveni real pentru tine, înainte de a-l “real-iza”. Acesta este un proces, care necesită timp.
Renunţarea la gândurile personale nu este atât de grea pe cât ar putea părea. Mai întâi, trebuie să devii conştient de gândurile tale. Mulţi oameni nici măcar nu sunt conştienţi de ceea ce gândesc. Ei sunt pierduţi în gândurile lor, dar nu sunt conştienţi de ceea ce gândesc. A fi pierdut în gânduri nu înseamnă conştientizare. Conştientizarea este capacitatea de a fi obiectiv cu privire la gândurile pe care le ai, de a le observa, de a fi capabil să te detaşa de ele şi să vezi: “O, gândesc aceste gânduri”.
Cine este “eul” care gândeşte aceste gânduri şi cine este “eul” care poate observa aceste gânduri? “Eul” care poate vedea gândurile este adevăratul Tu. Este inteligenţa care eşti. Ea poate să observe experienţa umană. Poate să observe gândurile, în loc să se piardă în ele. Această capacitate de a observa gândurile se dezvoltă pe parcursul evoluţiei spirituale şi este accelerată prin practicarea meditaţiei.
Aşadar, primul pas pentru a fi capabil să-ţi abandonezi gândurile este să fii capabil să le observi. Atunci ai şansa de a alege ce să faci cu ele. Le vei crede? Sunt ele adevărate? Sunt ele utile? Toate aceste întrebări pot fi puse odată ce eşti conştient de gândurile tale. Acesta ar fi următorul pas pentru a renunţa la gânduri şi te elibera de ele. Mai întâi eşti conştient de gândurile tale, iar apoi poţi analiza: Sunt ele adevărate? Sunt ele utile? Am nevoie de acest gând?
Apoi, văzând că majoritatea gândurilor tale nu sunt prea adevărate şi nici prea utile, ai puterea să faci o altă alegere: să dai atenţie la altceva decât la domeniul mental – la realitate, la experienţa de aici-şi-acum. Pentru minte, acest lucru pare foarte plictisitor: “De ce aş face asta?! Nu se întâmplă nimic. Doar spăl vasele. Doar plimb câinele. Doar tai mărul ăsta. Ce-i aşa mare lucru? Nu e foarte interesant.” Aşa priveşte mintea.
Dar mai există o altă perspectivă, iar atunci când renunţi la minte, poţi începe să experimentezi această altă perspectivă. Poţi simţi bogăţia experienţei când tăi mărul sau plimbi câinele sau faci acele lucruri banale pe care le faci în fiecare zi.
Fiinţei tale îi place să trăiască. Îi place să taie mere. Îi place să facă curat în casă. Îi place să facă totul. Când ieşi din minte, care nu iubeşte aceste lucruri, şi intri în Sinele tău profund, descoperi o mare dragoste pentru viaţă, o mare plăcere pentru lucrurile foarte simple, lucrurile mărunte. Orice lucruşor este minunat. Eşti mulţumit cu foarte puţin. Dorinţele tale sunt mult mai mici.
Dar asta nu înseamnă că nu vei avea o viaţă abundentă, pentru că, atunci când eşti aliniat cu Sinele tău profund, eşti aliniat şi cu iubirea şi bunătatea. Iar iubirea şi bunătatea îţi aduc o mare abundenţă. Atunci când exprimi iubire şi bunătate, le vei primi în mod natural înapoi, ba chiar mult mai mult. Această stare de iubire, simplitate şi mulţumire îţi oferă, de asemenea, potenţialul să creezi şi să ai o viaţă foarte frumoasă, minunată, confortabilă, prosperă şi protejată. Atunci când eşti prezent cu Sinele tău cel mai profund, îţi este disponibil orice şi-a dorit ego-ul şi a încercat să obţină prin gânduri – chiar mult mai disponibil, deoarece El ştie cum să obţină aceste lucruri şi le atrage în mod natural.
Deci, când renunţi la gândurile personale, obţii mult mai mult. Această renunţare este o cheie a fericirii şi este necesară înainte de a fi capabil să te îndrăgosteşti de viaţă. Din cauză că mintea egotică este cea care generează nefericirea, dezamăgirea şi nemulţumirea, până când nu renunţi la această voce din capul tău, asta vei avea: nemulţumire, dezamăgire, nefericire, frică şi dorinţe pentru lucruri pe care nu le ai (ceea ce este dureros). Aceasta este experienţa egotică. Nu-i deloc plăcută. Este dificilă. E suferinţă.
Această suferinţă este creată de gândurile din capul tău. Dacă eşti dispus să renunţi la aceste gânduri, te aşteaptă o altfel de viaţă, în care vei avea tot ceea ce ego-ul şi-a dorit vreodată şi mult mai mult decât atât. Viaţa este bună şi eşti menit să descoperi asta. Este plină, este completă şi te susţine într-un mod minunat. Te afli aici pentru a descoperi asta. Eşti aici pentru a găsi ce anume îţi blochează pacea, iubirea şi fericirea. Eşti aici pentru a descoperi cauza suferinţei şi, văzând-o, să te eliberezi de suferinţă.
Există o cale de a ieşi din suferinţă. Ceea ce trebuie să abandonezi pentru a nu mai suferi nu este ceva tangibil – ci doar gânduri, doar idei despre cine sunt “eu” şi ce vreau “eu” şi de ce am nevoie “eu” şi cine am fost “eu” în trecut şi cine voi fi “eu” în viitor. Eşti dispus să renunţi la aceste gânduri despre “eu”? Vei continua să fii aici, îţi vei trăi în continuare viaţa, vei acţiona în continuare şi vei vorbi în continuare. Nimic nu se schimbă cu adevărat, dar totul se schimbă.
Atunci când îţi schimbi starea, totul se schimbă. Când începi să trăieşti în momentul prezent, din Sinele cel mai profund, totul se schimbă. Şi totuşi, vei trăi în continuare în modul obişnuit şi poate că ceilalţi oameni nici nu vor observa. Se vor gândi doar: “O, persoana asta-i foarte drăguţă. Este fericită. Care o fi secretul ei?”.
Te afli aici pentru a fi fericit. Eşti aici pentru a trăi o viaţă împlinită, fericită şi totală. Eşti aici pentru a găsi fericirea, liniştea şi bucuria, şi eşti aici pentru a le manifesta în lume. Viaţa ta se va schimba complet atunci când vei descoperi că nu eşti acel “eu” care crezi că ai fi şi vei realiza Sinele care eşti cu adevărat.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
7 decembrie 2021