<  Cuprins "O viaţă eroică"


Capitolul 2b

Capitolul 2 (a doua parte) din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).

Notă: Acest capitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Capitolul 2: Perspectiva eroului

Partea a 2-a

«Eu nu sugerez eliminarea limbajului, pentru că limbajul este necesar pentru societate. Limbajul ajută la comunicarea cu ceilalţi, dar provoacă şi separare. Sugerez doar că vă puteţi elibera de acele false presupuneri încorporate în limbaj, în special în limbajul care reflectă perspectiva ego-ului, odată ce aţi priceput că aceste presupuneri sunt false.

Presupunerile false – de pildă, „Nu ar fi trebuit să moară” şi „Nu voi trece niciodată peste asta” – îi ţin pe oameni în sclavia emoţiilor negative şi îi împiedică să fie pe atât de fericiţi, împliniţi, iubitori şi liniştiţi pe cât ar putea fi. Falsele presupuneri transformă oamenii fie în victime, fie în agresori şi îi împiedică să îşi manifeste eroul interior. În schimb, când vezi dincolo de presupunerile false ale ego-ului, se schimbă totul. Libertatea constă în a înţelege adevărul despre gândurile tale.

Ai putea spune nenumărate poveşti despre orice persoană, orice experienţă sau orice eveniment şi despre tine însuţi, dar niciuna dintre ele nu este complet adevărată. Mintea alege să spună anumite tipuri de poveşti, de obicei cele care îţi dau dreptate ţie sau nu-i dau dreptate altuia, sau cele care te fac să pari mai bun, iar pe altul, mai slab decât tine.

De exemplu, dacă o femeie îşi pierde cheile de la maşină, mintea ei ar putea să spună: „Cum ai putut să-ţi pierzi cheile? Ce prostie! Întotdeauna pierzi lucruri. Ar trebui să fii mai atentă. Nu te înveţi niciodată minte. Şi tata îşi pierdea cheile tot timpul. Şi dacă nu o să le mai găsesc? Cât mă va costa să le înlocuiesc? Cum voi ajunge la întâlnirea de azi?”. Ca multe alte fluxuri de gânduri, acest exemplu este o combinaţie de poveşti şi gânduri despre trecut şi viitor. Este vreunul dintre aceste gânduri necesar? Sunt ele bune la ceva?

Când analizezi cu atenţie ceea ce îţi trece prin cap, descoperi că acest flux de gânduri nu are un conţinut folositor. Nu numai că poveştile minţii sunt inutile şi neadevărate (NU eşti întotdeauna prost, NU pierzi lucruri mereu şi DA, te înveţi minte), dar te fac şi să te simţi rău, ceea ce este o stare mai puţin eficientă decât atunci când te simţi bine.

Emoţiile negative eliberează în organism substanţe chimice care diminuează funcţionarea părţii raţionale a creierului, făcând mai dificilă rezolvarea problemelor. De fapt, fluxul de gânduri subminează acţiunea inteligentă. Poate credeaţi că acest flux de gânduri organizează treburile şi rezolvă problemele, dar el este, de fapt, un obstacol. Dacă pricepeţi acest lucru, înseamnă că recunoaşteţi un adevăr foarte important.

Nici măcar poveştile mai pozitive şi neutre din fluxul de gânduri nu sunt necesare sau utile, deşi sunt mai uşor de suportat: „Cerul este neobişnuit de albastru astăzi. Mă bucur că mi-am găsit cheile. Le-am găsit foarte repede. Sunt fericită astăzi”. Oricât de frumoase ar fi aceste gânduri, la ce sunt bune?! Nu fac decât să te ţină atent la fluxul de gânduri, în loc să fii atent aici şi acum. Mai mult, gândurile pozitive, la fel de mult ca şi cele negative, menţin acel „eu” sugerat implicit de fluxul de gânduri, adică sinele fals. În acest sens, gândurile pozitive despre „eu”, oricât de adevărate ar fi, nu sunt chiar atât de pozitive.

Fraza de mai sus admite o excepţie, atunci când creezi intenţionat o afirmaţie pozitivă pentru a contracara un gând negativ. Conceperea unei poveşti pozitive, mai adevărate, poate fi foarte utilă pentru a anula una negativă. Cu toate acestea, dacă nu ai fi crezut din start povestea negativă, nici nu ai mai fi avut nevoie să născoceşti una pozitivă.

Eroul ori spune o poveste pozitivă, ori nu simte nevoia să spună poveşti. Cei mai mulţi oameni au nevoie de poveşti pozitive înainte de a depăşi cu totul stadiul poveştilor. Poveştile pozitive pot fi o punte de trecere de la percepţia greşită a ego-ului către adevăr. Ceea ce înţeleg prin poveste pozitivă este fie o simplă afirmare a adevărului, cum ar fi „Nu-mi găsesc cheile”, fie o poveste care reflectă o perspectivă mai mare şi, prin urmare, mai adevărată, cum ar fi „Cheile se mai pierd uneori”.

Diferenţa dintre o poveste negativă şi una pozitivă constă în felul în care te face să te simţi. Ştii că ai de-a face cu o poveste pozitivă şi adevărată atunci când nu te mai simţi încordat, supărat sau nefericit. O poveste pozitivă şi adevărată aduce relaxare şi pace sufletească. Totuşi, dacă o poveste pozitivă nu este şi adevărată, ea nu-ţi va aduce linişte. Umflarea ego-ului cu o poveste pozitivă care nu este adevărată, cum ar fi „Nu greşesc niciodată”, nu va face decât să-ţi provoace mai multă agitaţie interioară.

O minciună nu poate aduce niciodată relaxare şi pace, pentru că nu este menită să o facă. Viaţa te răsplăteşte cu seninătate atunci când crezi ceea ce-i adevărat sau când spui adevărul. Iar când nu faci asta, vei simţi supărare, agitaţie şi o senzaţie de contracţie în corp. În acest fel, viaţa te orientează automat către adevăr.

În exemplul nostru, o altă poveste pozitivă ar putea fi: „Cheile trebuie să fie pe undeva”. Acesta este adevărul şi este o poveste mult mai utilă decât cele ivite de obicei în fluxul de gânduri. Această poveste îţi dă încredere că îţi vei găsi cheile şi te inspiră să le cauţi, ceea ce face mai probabil că le vei găsi. În loc să-ţi iroseşti energia pedepsindu-te sau ruşinându-te, vei intra în rolul de detectiv. Poate fi chiar interesant şi distractiv să descoperi ce s-a întâmplat cu cheile. Având această mentalitate pozitivă, te vei focaliza bine şi îţi vei angrena toate simţurile în explorarea mediului înconjurător, în loc să te pierzi în gânduri autoreflexive.

Eroul găseşte un mod de a privi sau de a încadra experienţele care îi permite să rămână prezent, concentrat şi atent la ceea ce este adevărat, în loc să se piardă în ceea ce nu-i adevărat, adică în fluxul de gânduri. Ego-ul spune o poveste negativă, în timp ce eroul spune o poveste adevărată, una conformă cu adevărul şi care nu-l vlăguieşte de energie sau de încredere: „Cheile au dispărut pentru moment. E timpul să le căutăm”. Această poveste nu este doar adevărată, ci şi raţională şi lipsită de încărcătură emoţională.

Oare dacă nu vei mai da atâta atenţie fluxului de gânduri, înseamnă că vei trăi o viaţă aridă, lipsită de emoţii şi, prin urmare, neatrăgătoare? Dacă aşa gândeşti acum, probabil că încă eşti dependent de spectacolul minţii. Oamenii sunt ataşaţi de poveştile lor obişnuite şi, într-o anumită măsură, se bucură când sunt stârniţi emoţional, chiar dacă nu se simt bine şi nu este deloc productiv. Oamenii au o latură foarte iraţională, care se reflectă în fluxul de gânduri. Acest flux de gânduri este condus nu numai de ego, ci şi de mintea inconştientă.

Mai există un motiv pentru care oamenii sunt legaţi de anumite gânduri: Ei sunt ataşaţi de imaginea de sine descrisă de gânduri, chiar dacă este o imagine de sine negativă. Sunt ataşaţi de acea imagine care îi descrie ca fiind stângaci, slabi, victime, nedemni, neiubiţi sau inferiori într-un fel sau altul. Orice om are multe imagini de sine, dintre care multe sunt limitative şi îi menţin blocaţi în emoţii negative.

Dar de unde vine acest ataşament faţă de imaginile de sine, chiar şi faţă de cele negative? Acest ataşament face parte din programarea concepută pentru a susţine iluzia falsului sine. Imaginile de sine, în special cele negative, îi dau un contur sinelui fals şi îl menţin în viaţă. Ele sunt haina pe care o poartă sinele fals. Fără această haină, sinele fals nu are cum exista, aşa că ego-ul nu are nicio motivaţie pentru a scăpa de imaginile de sine negative, chiar dacă tu ai vrea.

Sarcina ego-ului este de a crea şi de a menţine un sine fals prin intermediul imaginilor de sine. Reuşeşte acest lucru spunând mereu poveşti. Dacă ai o imagine de sine de om zăpăcit, atunci pierderea cheilor este o ocazie perfectă pentru a consolida această imagine şi pentru a-ţi reaminti, prin intermediul fluxului de gânduri, cât de distrat eşti. Ţi-ai pierdut cheile – iată încă o dovadă cât eşti de zăpăcit!

În acest fel, fiecare mică greşeală devine o ocazie de a întări imaginea negativă de sine, când realitatea este că toată lumea face greşeli. Cheile se mai pierd. Asta-i realitatea, nicidecum o dovadă a incompetenţei tale. Pierderea cheilor nu spune nimic despre tine.

Ego-ul creează un sentiment de sine transformând întâmplările în ceva personal. Întâmplările sunt doar întâmplări, dar ego-ul le leagă de persoana ta: „Ţi-ai pierdut cheile! Ce prost eşti!” Acesta este modul în care ego-ul creează şi menţine un sentiment de sine. Numai că acesta este un sentiment fals şi limitat de sine, nu este adevăratul tu.

Sinele fals este acel tu care suferă şi se zbate în viaţă. Adevăratul Sine nu se luptă, ci se odihneşte în pace, mulţumire şi admiraţie faţă de viaţă şi acţionează după cum este nevoie pe moment. Eroul înţelege adevărul despre sinele fals şi cultivă calităţile adevăratului Sine.

Eroul recunoaşte diferenţa dintre o poveste şi adevăr, dintre o imagine de sine şi realitate. Poţi avea o imagine de sine de om neîndemânatic, stupid, neatractiv, rău, scorpie, egoist sau orice alt adjectiv, dar nu poţi fi niciodată vreunul dintre acestea. Fiecare dintre aceste cuvinte este o poveste despre o imagine de sine, nu despre Tine. Tu eşti o creaţie magnifică care nu poate fi descrisă în cuvinte. Poţi numi asta o poveste pozitivă, dacă vrei, dar este foarte aproape de adevăr.

Eroul are un anumit mod de a se privi pe sine şi viaţa, prin care o îmbrăţişează ca pe o aventură minunată – ceea ce şi este. Este exuberant, entuziast, curajos, interesat, fascinat, curios, optimist şi încrezător, pentru că nu întreţine nicio idee care ar putea împiedica această naturală poftă de viaţă. El priveşte viaţa ca pe o explorare incitantă şi ca pe un dar. Şi aşa şi este. Eroul vede viaţa aşa cum este cu adevărat şi se bucură de ea.

Această atitudine nu poate fi posibilă decât dacă eroul rămâne prezent la viaţă aşa cum se arată ea clipă de clipă şi nu se pierde în fluxul gândurilor, care, în general, duce la nefericire, stres şi negativitate. Viziunea pozitivă a eroului depinde de cât de prezent este el în acum. El ştie că, fiind prezent la ce-i oferă clipa, va rezona cu calităţile adevăratei sale naturi, în timp ce pierzându-se în fluxul de gânduri, poate fi sigur că se va contopi cu ego-ul şi nu va mai avea acces la calităţile eroului.

Eroul nu se teme şi nu este descurajat de provocările vieţii, ci le acceptă ca parte a aventurii. Fără dificultăţi, nu ar exista nicio aventură, nimic cu care să-ţi testezi curajul, nimic care să te stimuleze sau să te determine să evoluezi, să înveţi şi să te extinzi – şi unde ar fi mai distracţia?! Sunteţi meniţi să fiţi aventurieri şi să vă extindeţi şi să deveniţi mai profunzi prin aceste aventuri. Partea din voi care iubeşte provocările vieţii este eroul. Atunci când sunteţi în aliniere cu acest erou interior, spuneţi „da” chiar şi dificultăţilor vieţii şi găsiţi puterea interioară de a le face faţă cu succes.

Atunci când sunteţi capabili să priviţi viaţa ca pe aventura care este, puteţi înfrunta necunoscutul cu curaj şi recunoştinţă, calităţi care nu pot proveni decât din adevărata voastră natură. Ego-ul nu ştie nimic despre niciuna dintre ele. Perspectiva egotică asupra vieţii nu vă ajută să-i faceţi faţă, ci vă subminează puterea inerentă, care aşteaptă să fie folosită. Există un supraom ascuns în fiecare dintre voi, care trebuie să fie adus la viaţă. Există în fiecare. Este Sinele vostru adevărat – adevăratul Tu.

Trecerea de la omul obişnuit la supraom nu se face prin schimbarea hainelor, ci printr-o schimbare de mentalitate. Cât de surprinzător! Schimbarea convingerilor – adoptând unele care să corespundă realităţii – face posibilă această transformare. Schimbă-ţi credinţele şi vei fi transformat, la fel şi viaţa ta. Pe măsură ce viziunea ta se îndepărtează de cea a ego-ului, devii mai fericit, deoarece ai acces la atitudini şi calităţi care îţi permit să iubeşti viaţa şi să faci faţă cu succes provocărilor ei.

Eşti puternic. Această putere este dezlănţuită de capacitatea ta de a alege ce anume crezi şi cum anume priveşti lucrurile. Puterea magică cu care ai fost înzestrat constă, pur şi simplu, în a alege ce gânduri să crezi.

Ego-ul are un anumit gen de gânduri, în timp ce mintea eroului este foarte diferită. Mintea eroului este golită de majoritatea, dacă nu chiar de toate gândurile ego-ului, iar cele care rămân nu au forţa de a atrage atenţia eroului. În locul lor se află doar câteva gânduri neutre sau practice.

În liniştea dintre aceste câteva gânduri se găsesc toate calităţile adevăratei tale naturi: curaj, perseverenţă, răbdare, bunătate, compasiune, iubire, pace şi înţelepciune. Forţa ta interioară – eroul – se găseşte în spaţiul dintre gânduri!»

traducere de Răzvan A. Petre
18 martie 2022

< Sus >