<  Cuprins "O viaţă eroică"


Capitolul 3a

Capitolul 3, "False presupuneri" (prima parte), al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Notă: Paragrafele pe fundal alb nu au fost lecturate audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Capitolul 3: False presupuneri

Partea 1-a

«La baza viziunii ego-ului stau câteva presupuneri înşelătoare care ascund adevărul despre viaţă şi care cauzează o mare parte din suferinţa inerentă condiţiei umane. Vom examina câteva dintre presupunerile care alcătuiesc harta egotică a realităţii. Sperăm că, astfel, vom uşura adoptarea unei hărţi mai adevărate.

Două scurte expresii sunt responsabile pentru o mare parte din suferinţa umană: ar fi putut şi ar fi trebuit. Să analizăm prima dintre aceste mici expresii care are atâta putere: ar fi putut. Bineînţeles că aveţi nevoie de acest cuvânt pentru a comunica şi, în multe cazuri, este folositor: Aţi putea face sau spune nenumărate lucruri. Într-adevăr, orice ar putea fi posibil în viitor. Şi este util să înţelegeţi asta. Vă ajută să fiţi deschişi la variate posibilităţi.

Problema nu apare când verbul indică posibilităţi viitoare, ci atunci când vorbiţi despre trecut: „Ar fi putut fi altfel”. Aceasta este întotdeauna o minciună şi cauza multor inutile regrete, tristeţe, furie, vinovăţie şi ruşine. Aşadar, să analizăm chestiunea.

Ar fi putut trecutul fi altfel dacă tu sau altceva ar fi fost diferit? În acel moment anterior, nu puteai fi decât exact aşa cum ai fost, la fel cum, în acest moment, nu poţi fi decât exact aşa cum eşti acum. Asta e valabil pentru orice alt aspect din acel moment anterior: Nu putea fi decât exact aşa cum a fost. O anumită combinaţie de situaţii, condiţionări şi alegeri – prea numeroase pentru a le cuprinde cu mintea – au condus la acel moment şi l-au făcut să fie cum a fost. Multe elemente – care nu pot fi controlate de tine sau de altcineva – ar fi trebuit să fie altfel pentru ca acel moment să fi fost diferit.

Ar fi putut trecutul fi altfel? Este o întrebare ipotetică inutilă. Ceea ce s-a întâmplat în trecut s-a întâmplat şi gata, nicio speculaţie nu-l mai poate schimba. Prin această rumegare a trecutului, mintea nu acceptă fostul acum şi este modul ei de a te scoate din actualul acum.

Expresia ar fi putut îţi produce durere. Motivul pentru care doare este că aşa îţi comunică viaţa că crezi o minciună. Minciunile dor întotdeauna.

Ego-ul nu prea acceptă ce s-a întâmplat în trecut, aşa cum nu acceptă nici ceea ce se întâmplă acum. Iar singurul mijloc pe care ego-ul îl are la dispoziţie pentru a încerca să schimbe trecutul sunt gândurile, aşa că se gândeşte la trecut astfel: „Ce-ar fi fost dacă...?”, „Dacă doar...”, „Ar fi trebuit să...”, „Mi-aş fi dorit...”. Dar aceste gânduri nu pot schimba trecutul. Tot ceea ce reuşesc ele este să te facă nefericit.

Problema cu ego-ul este tocmai această lipsă de acceptare. El se împotriveşte vieţii, cu excepţia cazului în care lucrurile sunt plăcute ego-ului, ceea ce se mai întâmplă uneori. Dar, de cele mai multe ori, viaţa se întâmplă fără să ţină cont de preferinţele ego-ului. Există fie viaţa aşa cum este ea – realitatea – fie viaţa aşa cum ar vrea ego-ul să fie – o fantezie. Ego-ul trăieşte în lumea lui „ar fi putut”, „ar fi trebuit” şi „ar fi fost posibil”, o lume desprinsă de realitate, în timp ce viaţa este ceea ce este. Orice altceva în afară de ceea ce se întâmplă concret este doar un gând despre realitate, nicidecum realitatea.

Ce am afirmat despre „ar fi putut” este valabil şi pentru „ar trebui” şi „ar fi trebuit”. „Viaţa ar trebui să fie altfel! Trecutul ar fi trebuit să fie diferit!” Cine spune asta? Ego-ul, iar dacă îl crezi, vei suferi. Acest gând, că „viaţa ar trebui să fie altfel decât este”, nu este un adevăr fundamental, ci pretenţia ego-ului pentru o lume ideală, care nu există şi nu va exista niciodată. Această afirmaţie este doar un gând în şuvoiul de gânduri, protestul ego-ului împotriva realităţii.

De unde provine acest şuvoi de gânduri? Spune el adevărul? Unde se găseşte adevărul despre viaţă? Acestea sunt întrebări la care trebuie să răspunzi singur. Eroul este dispus să exploreze şi să afle ce este adevărat. Dacă adevărul s-ar găsi în fluxul de gânduri, atunci acesta ar trebui să fie demn de încredere. Dar oare este?! Cât de corect este cu adevărat? Dacă este corect doar uneori, atunci ai o problemă. Cum determini ce este întemeiat şi ce nu este? Şi, în fond, ce este adevărul?

Oare nu este adevărul ceva ce poate fi cunoscut sigur, nu doar ceva presupus a fi adevărat?! Dar când definim adevărul ca fiind ceea ce se cunoaşte sigur, atunci nu multe lucruri sunt adevărate. Ceea ce poate fi cunoscut cu certitudine este, în general, ce corespunde datelor senzoriale, fără interpretarea sau opinia minţii.

Într-un anumit moment, de exemplu, poate fi adevărat că cerul este albastru. Dar a spune mult mai mult decât atât despre cer în acel moment este mai degrabă o poveste, o părere suprapusă peste acest simplu fapt. Fluxul de gânduri ar putea oferi următoarele: „Cerul nu este la fel de albastru ca de obicei. Cerul este mai albastru toamna decât primăvara. Cerul este mai frumos atunci când este mai albastru. Cerul nu este albastru suficient de des”.

Niciuna dintre asemenea afirmaţii pe care le-ar putea face mintea nu este absolut adevărată, iar unele sunt doar opinii. Afirmaţiile din fluxul de gânduri, precum cele de mai sus, trec adesea drept fapte, drept adevăr. Cu toate acestea, adevărul este mult mai simplu: Cerul este albastru – punct. Iar în ceea ce priveşte evenimentele din trecut, ceva fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat; nu există niciun „ar fi putut” sau „ar fi trebuit” în această privinţă. Ar fi putut şi ar fi trebuit nu pot fi niciodată adevărate.

Atunci când apare „ar trebui” în fluxul de gânduri, indică dorinţa ca realitatea să fie altfel decât este: „Viaţa nu ar trebui să fie atât de grea”, „Nu ar fi trebuit să spună asta”, „Ar trebui să fiu mai slabă”. Adevărul este că dorinţa ca lucrurile să fie altfel nu are nimic de-a face cu realitatea şi are prea puţină influenţă asupra ei, în afară de faptul că această doleanţă îţi provoacă nemulţumire, iar ca urmare, însăşi realitatea pare să nu te mai mulţumească. A dori orice altceva decât ceea ce se întâmplă în realitate îţi strică clipa de acum, care este tot ceea ce ai. Dacă te agăţi de ideile ego-ului despre cum ar vrea el să fie viaţa, în loc să accepţi viaţa aşa cum este, vei fi nefericit.

Cuvântul „ar trebui” semnalează o falsă presupunere, aşa că trebuie să devii conştient de el când apare în fluxul de gânduri, dacă vrei să te eliberezi de suferinţă şi să trăieşti în realitate. Nicio afirmaţie conţinând acest cuvânt nu este adevărată sau utilă. Dacă vrei să suferi, atunci ţine-te strâns de „ar trebui”. Dacă te surprinzi cu un gând ce conţine „ar fi trebuit”, să nu-l crezi.

Ar trebui este o respingere directă a realităţii. Este ca şi cum ai nega ceea ce există: „Nu, situaţia ar trebui să fie altfel. Nu, el ar trebui să se comporte altfel. Nu, eu ar trebui să fiu altfel”. Altfel faţă de ce? Altfel faţă de cum este situaţia, de cum este el, de cum sunt eu – altfel de cum stau lucrurile cu adevărat.

Pentru că ego-ul vrea ca lucrurile să fie altfel, pretinde că şi pot fi altfel. Dar ele NU pot fi altfel. Dacă un avion zboară deasupra ta, ar putea să fie altfel? Faptul că spui că „ar trebui” să NU zboare oare schimbă ceva? Este prea târziu pentru ca acest moment să fie altfel decât este. Acel acum a trecut deja, iar avionul nici nu mai este deasupra. „Ar putea” avionul să fie deasupra capului acum sau „ar trebui” să fie? De ce să te complici cu astfel de gânduri?! Dar, dacă vrei neapărat, poţi chiar să suferi din cauza avioanelor care vin şi pleacă.

Ţine de alegerea ta să crezi în „ar fi putut” sau „ar fi trebui”, dar îţi vor aduce suferinţă. Odată ce ai aflat asta şi dacă nu vrei să fii nefericit, ai o singură opţiune. Chiar poţi face ceva în privinţa suferinţei. Dacă crezi în şuvoiul de gânduri, vei fi nefericit, iar dacă nu crezi în el, nu vei fi nefericit. Când crezi o minciună, vei suferi, iar când nu o crezi, nu vei suferi. Ia seama la suferinţă ca la un semnal, căci te va îndrepta spre minciuna care a cauzat-o. Învaţă din suferinţa ta. Învaţă ce gânduri să nu iei în serios. Observă acele gânduri şi apoi revino la realitate, la clipa prezentă.

Ar fi putut” şi „ar fi trebuit” sunt amândouă nişte pretenţii de control. Ego-ului nu-i place faptul că are atât de puţin control asupra vieţii. În loc să accepte acest lucru, ego-ul se preface că nu este adevărat. El susţine că dorinţele şi ideile sale modelează viaţa sau ar trebui să poată modela viaţa. El crede în „ar fi putut” şi „ar fi trebuit”. Aceste două mici expresii ajută ego-ul să-şi creeze şi să-şi menţină iluzia de control asupra vieţii, la fel cum o fac şi dorinţele lui.

Dorinţele ego-ului sunt acele dorinţe exprimate în fluxul de gânduri. Acestea par a fi dorinţele tale, dar ele sunt, de fapt, cerinţele programării tale, inclusiv dezideratele naturii tale animale, cum ar fi dorinţa de confort, siguranţă, hrană şi sex. Există însă şi alte dorinţe, cele mai profunde, care provin din adevărata ta natură. S-ar putea ca, la un moment dat, să le pui în cuvinte, dar ele nu apar iniţial în fluxul de gânduri. Ele se manifestă mai subtil în corpul tău şi sunt simţite, sau intuite, la un nivel profund.

Atunci când gândeşti sau exprimi aceste dorinţe mai profunde, ai senzaţia că sunt corecte şi bune, spre deosebire de dorinţele ego-ului, care în general, nu-ţi dau o senzaţie prea plăcută. De exemplu, gândul „Vreau o maşină nouă” sau „Vreau să am o relaţie” poartă un sentiment de lipsă şi nefericire, o nevoie de ceva. Acest sentiment că ai nevoie de ceva pentru a fi fericit nu te face să te simţi bine.

Pe de altă parte, o dorinţă mai profundă, cum ar fi dorinţa de a-ţi lărgi orizontul studiind sau creând ceva, ţi se pare incitantă, bună şi inspirată atunci când o pui în cuvinte şi te gândeşti la ea. După aceste sentimente pozitive poţi deosebi adevăratele dorinţe de cele false, adevăratul Sine de sinele ego-ului. Nu-i nimic greşit în a-ţi urma dorinţele ego-ului. De fapt, chiar eşti menit să o faci, într-o anumită măsură, pentru că aşa înveţi ce e viaţa. Doar că dorinţele ego-ului nu sunt ceea ce par a fi. Nu ele structurează viaţa, deşi o influenţează puţin. Totuşi, ego-ul are impresia că dorinţele şi ideile sale sunt cele care modelează viaţa. Această presupunere falsă trebuie bine analizată.

Ego-ul se pune pe sine în centrul universului şi crede că dorinţele şi ideile sale sunt esenţiale în acel univers, când în realitate este exact invers. Ego-ul nu deţine controlul vieţii, iar ideile, fanteziile şi dorinţele sale nu prea contează pentru ce se întâmplă de fapt. Însă ideile şi dorinţele tale sunt cruciale pentru cât de fericit vei fi. În măsura în care ceri ca viaţa să le împlinească, vei suferi. Acesta este adevărul în privinţa lor.

Ego-ul înţelege lucrurile invers. Însă ideile şi dorinţele tale nu te ajută să fii o persoană mai fericită şi mai bună. Mai degrabă, te împiedică. Atunci când renunţi la ideile şi dorinţele tale, te cufunzi în momentul prezent – în realitate – şi te aliniezi instantaneu cu adevărata ta natură şi devii tot ceea ce ţi-ai dorit vreodată să fii: complet, fericit, împăcat, mulţumit, înţelept şi iubitor. Eşti deja ceea ce vrei să fii! Dar crezând că ai fi acel mic tu care are dorinţe şi se luptă să controleze viaţa, te împiedici să descoperi adevărul despre Tine.

Adevărul este că nici nu ai nevoie de controlul de care presupune ego-ul că ar avea nevoie, pentru că există Ceva care comandă, care este bun şi înţelept şi care se îngrijeşte de interesele tale. Îndată ce nu mai încerci să controlezi viaţa, descoperi că totul este deja sub control şi că întotdeauna a fost controlat de o Forţă binevoitoare care te are la inimă – pentru că eşti chiar Tu. Eşti reflecţia ei în formă umană şi eşti foarte iubit. După cum eu, Fiul, sunt o reflectare a Tatălui, la fel sunteţi fiecare dintre voi.

O altă presupunere falsă este gândul „Am nevoie...”. Deşi există anumite nevoi de bază necesare pentru supravieţuire, gândurile care încep cu „am nevoie” sunt presupuneri false. Ego-ul crede că are nevoie ca lucrurile să fie într-un anumit fel pentru a fi fericit. Acestea nu sunt nevoi reale, ci imaginare: nişte minciuni. Viaţa nu trebuie să se potrivească cu ideile sau dorinţele ego-ului pentru ca să fii fericit. Aceasta este o presupunere falsă. Fericirea este întotdeauna posibilă, chiar şi în situaţii foarte dificile. Fericirea despre care vorbesc este un sentiment profund de mulţumire şi recunoştinţă faţă de viaţă.

Atunci când încetezi să te opui vieţii aşa cum este ea şi începi să o îmbrăţişezi, precum face eroul, te cufunzi în viaţă – în clipa prezentă – şi te îndrăgosteşti de viaţă. Viaţa este bună exact aşa cum este. Este binecuvântată. Este miraculoasă. Este un cadou aşa cum este. Este un mare privilegiu să fii viu şi să trăieşti orice se întâmplă să trăieşti.»

traducere de Răzvan A. Petre
21 martie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=ssl2m__fQS4

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 17 martie 2022.