<  Cuprins "O viaţă eroică"


Capitolul 3b

Capitolul 3, "False presupuneri" (partea a doua), din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Notă: Paragrafele pe fundal alb nu au fost lecturate audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Capitolul 3: False presupuneri

Partea a 2-a

«Orice experienţă este un câştig, chiar dacă este dificilă. Iar cea mai mare parte a înţelepciunii şi multe dintre cele mai mari beneficii ale vieţii sunt câştigate ca urmare a strădaniilor şi dificultăţilor. Provocările te fac puternic, ceea ce lipsa efortului nu reuşeşte.

Provocările sunt necesare pentru a descoperi şi a dezvolta forţele latente ale eroului: puterea de a persevera, de a nu se complace în emoţii şi acţiuni negative, de a fi răbdător, de a urma o altă cale decât cea stabilită de ego, de a îndura, de a fi calm şi liniştit, de a evita neîncrederea în sine şi frica, de a şti ce este adevărat şi de a acţiona în conformitate, de a învinge obiceiurile dăunătoare şi de a rezista dorinţelor distructive sau celor care te vlăguiesc de energie.

Oamenii încearcă în mod natural să evite durerea şi dificultăţile, dar ele sunt necesare şi intrinseci vieţii şi, prin urmare, trebuie acceptate cu toată inima. Eroul a învăţat să îmbrăţişeze provocările şi să nu cadă pradă autovictimizării, autocompătimirii, furiei, tristeţii, neacceptării, cedării emoţionale, deznădejdii sau neputinţei.

Eroul a învăţat, de asemenea, că este firesc să faci greşeli şi că nu pot fi evitate. Aşa evoluează oamenii. Eroul înţelege şi acceptă asta. De exemplu, voinţa ţi se dezvoltă datorită suferinţei provocate de cedarea în faţa propriilor slăbiciuni, înveţi să iubeşti datorită durerii de a nu iubi şi înveţi să fii precaut datorită dificultăţilor pe care le-ai avut atunci când nu ai fost prudent. Cu ajutorul dificultăţilor, înveţi cum să trăieşti, şi ăsta-i rostul vieţii: cum anume să trăieşti dintr-o perspectivă mai înaltă decât cea a ego-ului şi instinctelor animale.

Viaţa nu înseamnă a obţine ceea ce ego-ul vrea sau crede că are nevoie. Viaţa îţi oferă deja exact ceea ce ai nevoie: Ceea ce ai este tot ceea ce ai nevoie. Pentru a evolua în felul în care eşti menit, ai nevoie de toate experienţele prin care treci.

Îţi poţi da seama ce anume ai nevoie observând ceea ce se întâmplă în viaţa ta acum. De exemplu, dacă ai o relaţie cu probleme, înseamnă că aici este lecţia ta actuală. Lecţia ar putea consta în diverse aspecte: să accepţi şi să permiţi, să nu accepţi abuzul, să nu judeci, să ai încredere, să faci compromisuri, să-ţi învingi furia şi egoismul, să ai răbdare, sau să iubeşti – ceea ce implică toate celelalte lecţii.

Dacă te lupţi să se autosusţii financiar, atunci aceasta este lecţia ta actuală. Ţi se cere să înveţi cum să faci bani, dar şi să-ţi cultivi resursele interioare pentru a rezista fără ei. Este, de asemenea, un moment potrivit pentru a descoperi ce-ţi place să faci şi ce contează cu adevărat pentru tine. Ţi se oferă şansa de a-ţi dezvolta talentele şi de a-ţi descoperi unele pe care nu ştiai că le ai, pentru că numai aşa vei putea găsi o ocupaţie satisfăcătoare şi importantă pentru tine, prin care să te şi susţii material.

Dacă te confrunţi cu probleme de sănătate, atunci acesta poate fi un semnal de trezire. Oare nu cumva trebuie să schimbi ceva în viaţa ta? Dieta sau alte obiceiuri? Atitudinea? Stilul de viaţă? Relaţiile? Locul de muncă? Poate că nu ai nevoie de nimic altceva decât să accepţi să trăieşti cu limitările puse de boală. Această lecţie poate fi una dintre cele mai profunde lecţii spirituale dintre toate: să te abandonezi în faţa a ceea-ce-este. Odată ce o vei duce la perfecţiune pe aceasta, vei deveni un Maestru: un erou.

Viaţa, inclusiv viaţa ta, este aşa cum trebuie să fie, iar a fi înţelept înseamnă să înţelegi acest lucru. Odată ce-l înţelegi, poţi să te relaxezi în mijlocul oricărei experienţe prin care treci, să profiţi la maximum de ea şi să te bucuri de ea pentru ceea ce este şi să nu fii nefericit din cauza a ceea ce nu este. Ai parte de ceea ce ai nevoie, deoarece viaţa îţi oferă întotdeauna exact ceea ce ai nevoie pentru a te dezvolta şi în alte scopuri.

Poate crezi că ai nevoie să fii sănătos, dacă nu eşti, sau zvelt, dacă nu eşti, sau bogat, dacă nu eşti, sau altceva ce nu eşti în prezent, însă tu joci exact rolul sau rolurile pe care ai venit să le joci aici, în această piesă de teatru a vieţii, şi să înveţi din ele.

Multe dintre aceste roluri se schimbă de-a lungul vieţii, ceea ce reprezintă o altă metodă pedagogică: Cei care sunt săraci pot deveni bogaţi, iar cei care sunt bogaţi pot deveni săraci. Cei care sunt sănătoşi devin bolnavi, iar cei care sunt bolnavi pot deveni sănătoşi. Cei care nu au succes pot întâlni succesul, iar cei care au succes pot deveni nişte rataţi.

Fiecare îşi joacă rolul sau rolurile pe care trebuie să le joace la momentul respectiv. Toţi sunteţi aici pentru a-i învăţa pe alţii şi toată lumea este aici pentru a învăţa ceva:

Persoana frumoasă te învaţă să îţi depăşeşti gelozia, iar ea învaţă despre limitele frumuseţii.

Cei săraci te învaţă compasiunea, iar ei învaţă puterea interioară.

Cei bogaţi te fac atent la lăcomia şi dorinţele tale, iar ei învaţă despre acelaşi lucru.

Bolnavii te învaţă să-ţi slujeşti semenii şi îţi amintesc de vulnerabilitatea ta, iar ei învaţă să primească.

Persoanele cu dizabilităţi îţi arată cum este recunoştinţa, iar ele învaţă despre limitare.

Infractorii îţi arată cât de răi pot deveni oamenii atunci când ego-ul deţine controlul, iar ei învaţă cât de profundă poate deveni suferinţa.

Sportivii te învaţă perseverenţa şi rezistenţa, iar ei învaţă acelaşi lucru.

Victima te învaţă să nu devii o victimă, iar el sau ea învaţă acelaşi lucru.

Cei care abuzează de puterea lor te învaţă să nu-ţi cedezi altora puterea, iar ei învaţă deşertăciunea şi povara puterii lipsite de iubire.

Cât de repede înveţi aceste lucruri depinde de tine, dar toată lumea învaţă până la urmă, fie în această viaţă, fie în alta.

O altă modalitate prin care ceilalţi îţi devin învăţători este atunci când îţi declanşează emoţii şi judecăţi negative, pentru care trebuie să-ţi asumi responsabilitatea şi să le stăpâneşti:

Nu femeia frumoasă ţi-a provocat gelozia – ci dorinţele tale au generat-o.

Nu persoana fără adăpost ţi-a provocat repulsie – ci teama ta de a ajunge în stradă.

Nu şoferul prost ţi-a provocat furia – ci aşteptările tale ca el sau ea să conducă altfel.

Nu soţul sau soţia te-a făcut să suferi – ci nevoia ta ca să te aprobe.

De exemplu, dacă observi că ai o atitudine de respingere a omului sărac, trebuie să-ţi priveşti în faţă teama de sărăcie şi prejudecăţile pe care le ai despre cei săraci. Judecând şi învinuind pe alţii, eviţi să-ţi accepţi propria frică de sărăcie şi să îţi recunoşti vulnerabilitatea. Dar îndată ce nu mai eviţi asta, compasiunea şi iubirea pot curge dinspre tine către lume. În caz contrar, iubirea nu poate curge către ceilalţi.

Poţi transmuta orice emoţie negativă sau judecată în iubire, înţelegând că nimic exterior nu trebuie respins. Orice aspect pe care îl respingi sau judeci la altcineva se referă la tine, nu la cealaltă persoană.

Tu însuţi ai creat repulsia, judecata sau emoţia negativă, din cauză că ai respins ceva din interiorul tău, ceva inerent în orice fiinţă umană:

Lăcomia pentru care îi critici pe cei bogaţi există şi în tine.

Îmbuibarea pentru care îl judeci pe cel gras există şi în tine.

Egoismul pentru care îţi judeci partenerul există şi în tine.

Superficialitatea pentru care o judeci pe regina frumuseţii există şi în tine.

Lenea pentru care îl judeci pe şomer există şi în tine.

Fiecare om este înzestrat cu aceleaşi defecte şi cu aceleaşi virtuţi. Atunci când poţi accepta că ceea ce judeci sau respingi la altcineva există şi în tine, atunci nu-i vei mai dispreţui pe alţii. Ai compasiune pentru propria ta umanitate şi atunci vei putea avea compasiune şi iubire pentru toţi ceilalţi.

Este dureros să nu iubeşti. Priveşte în interiorul tău şi observă cum anume te împiedici să iubeşti anumite persoane, iar asta te va elibera să poţi iubi, inclusiv pe tine însuţi. Când nu-i iubeşti pe alţii, este aproape imposibil să te iubeşti pe tine însuţi, deoarece faptul că nu iubeşti te face să te simţi meschin şi dezagreabil ca persoană. Pe de altă parte, iubirea este o dovadă a măreţiei tale, a adevăratei tale naturi, care este pură bunătate.

Prin urmare, iată că viaţa nu trebuie să fie altfel de cum este. Ea este deja orchestrată perfect, proiectată cu rafinament în scopul evoluţiei tale şi a tuturor celorlalţi. Nu a fost concepută pentru a se potrivi cu dorinţele şi imaginaţia ta, ci ale lui Dumnezeu. Aşa că „lasă lucrurile în plata Domnului”, după cum se spune cu atâta înţelepciune.

Şi aşa ajungem la cel mai profund adevăr, anume că nu există ceva frumos sau urât, de succes sau ratat, inteligent sau prost, bogat sau sărac, bolnav sau sănătos, sau orice altă pereche de opuşi duali. Deşi aceste cuvinte sunt necesare pentru comunicare, ele nu indică nimic real. Sunt nişte constructe mentale utilizate adesea de ego pentru a-şi susţine perspectiva sa în alb şi negru, care clasifică totul şi pe toată lumea ca fiind fie bună, fie rea. Ego-ul pictează în tuşe foarte groase.

În realitate, nu există bun sau rău, ci doar ceea ce există. Eroul iubeşte ceea ce există, în timp ce ego-ul iubeşte doar ceea ce consideră el a fi bun şi respinge sau evită restul. Dar totul este necesar pentru ca această lume să funcţioneze. Totul şi fiecare este la fel de valoros, căci altfel, lumea nu ar sluji la fel de frumos pentru evoluţia eroului. Viaţa este bună – în totalitatea ei! Totul este aşa cum trebuie să fie.

Pentru a fi fericit e nevoie să accepţi şi să iubeşti totul. În măsura în care nu o faci, vei fi nefericit. Observă ce simţi în corp atunci când respingi ceva. Nu te simţi bine. Acum observă cum te simţi atunci când accepţi şi iubeşti ceva. Te simţi bine. Aceasta este puterea pe care o ai. Dacă vrei să te simţi bine, poţi. Tot ce trebuie să faci este să accepţi şi să iubeşti ceea ce există, în loc să respingi. Iubeşte realitatea exact aşa cum este! Ţine de alegerea ta.

Eroul îmbrăţişează viaţa exact aşa cum este ea, deoarece îşi dă seama că nu are rost să facă altfel. Opoziţia faţă de ceea ce există nu schimbă nimic, decât că-ţi diminuează fericirea. Eroul a observat realitatea şi a sesizat adevărul: Să vrei ca lucrurile să fie acum altfel decât sunt deja, sau să vrei ca trecutul să fi fost altfel decât a fost este de-a dreptul inutil şi îţi provoacă numai nefericire. Pentru erou, chiar că nu există altă opţiune decât să iubească ceea ce există.

Acum ajungem la cea mai grosolană presupunere falsă dintre toate: orice vine după cuvintele „Eu sunt”. Orice adaugi după aceste două cuvinte nu poate fi decât o foarte săracă descriere a ta, în cazul în care chiar este adevărată. Nu ar fi ceva atât de rău, dacă cuvintele care urmează de obicei după „eu sunt” ar fi doar nişte descrieri şi nu nişte poveşti negative, aşa cum sunt deseori: „Sunt prea bătrân pentru a învăţa ceva nou”. „Sunt un ratat în relaţii”. „Nu sunt bun la nimic”. „Nu voi putea niciodată să-l iert”.

Cine este acest „eu”? Oare poţi spune ceva despre el care să fie adevărat de-a lungul timpului? Acesta ar fi testul valabilităţii unei afirmaţii, nu-i aşa? Dar prea puţine lucruri ar trece acest test. Acest „eu” este foarte alunecos – o iluzie, de fapt. Nu îl poţi găsi nicăieri şi nu poţi spune adevărul despre el, deoarece nu este real şi nu există. Cum ai putea descrie cu exactitate ceva care este o iluzie, altfel decât spunând că este o iluzie?

Povestea despre tine care se desfăşoară în capul tău nu are niciun substrat şi, prin urmare, nu are nici adevăr. Ai putea foarte bine să nu ţii cont de gândurile tale despre „eu” şi nu ai pierde nimic – decât suferinţa pe care o produc în general. Şi nu uita: Dacă un gând produce suferinţă, este o minciună. Suferinţa este modul în care viaţa te îndepărtează de minciunile minţii.

Dacă îţi analizezi fluxul de gânduri, vei descoperi că o mare parte din suferinţa ta provine de la gândurile care-l conţin pe acest „eu”, de la convingerea că eşti acest „eu”. „Eu sunt... (completează spaţiul gol)” creează sinele fals şi este, în mare măsură, răspunzător pentru menţinerea lui. Dacă ai înceta să crezi că eşti acest „eu”, atunci sinele fals s-ar prăbuşi şi n-ar mai rămâne decât adevăratul Sine.

Oare este atât de greu să crezi că altceva trăieşte în tine, nu acest „eu”?! El urmăreşte atent piesa de teatru jucată de această persoane care se crede a fi personajul, nu observatorul personajului. Cine sau ce anume poate vedea că joci un personaj?!

Căci este destul de evident, nu-i aşa, că joci un rol! Televiziunea, filmele şi alte poveşti te-au obişnuit să observi cum îşi joacă personajele rolurile. Ştii bine că acest lucru este valabil şi pentru tine. Joci un personaj şi, în acelaşi timp, eşti conştient că joci un personaj.

Cine sau ce ştie acest lucru? Cine sau ce vede? Cine sau ce aude? Cine sau ce simte totul? Este acel personaj sau altceva? Dacă ar fi personajul, atunci nu ai fi conştient de personajul pe care îl joci. Iată însă că poţi descrie acest personaj destul de bine – şi o faci adesea. Este descris în fluxul tău de gânduri.

Dar personajul nu este cel ce eşti cu adevărat, ceea ce este o veste foarte bună, deoarece personajul are defecte şi un ego, care nu este prea drăguţ uneori. Lucrul cu adevărat minunat este că tu eşti eroul, cu toate calităţile de erou: putere, înţelepciune, iubire, compasiune, mulţumire, înţelegere şi curaj.

În orice moment, poţi avea acces la aceste calităţi, pentru că ele sunt disponibile întotdeauna. Cu cât le accesezi mai mult, cu atât devin mai puternice şi cu atât mai mult aceste calităţi devin parte din personajul pe care îl interpretezi. Finalul fericit al poveştii „eului” tău este că personajul tău devine un erou.

Eşti menit să devii adevăratul tău Sine, dar chiar şi atunci, vei continua să fii o fiinţă umană cu un rol de jucat şi având trăsăturile şi tendinţele personajului pe care îl joci, doar că personajul va fi umplut cu dragoste, pace, bucurie, înţelepciune, curaj şi orice altă calitate minunată pe care ţi-o poţi imagina.»

traducere de Răzvan A. Petre
22 martie 2022

< Sus >

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=KYiduVVmbXk

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 10 martie 2022.