<  Cuprins "O viaţă eroică"


Capitolul 4a

Capitolul 4 (prima parte) din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).

Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.

Jesus

Capitolul 4: Calităţile eroului

Partea 1-a

«Calităţile eroului sunt şi calităţile umanităţii, care sunt, de asemenea, calităţile naturii tale divine. În esenţă, eşti divin, dar joci rolul unei fiinţe umane. Uneori, când te controlează ego-ul, ies la iveală atributele inferioare ale naturii tale umane, în timp ce, alteori, strălucesc calităţile tale cele mai frumoase.

Deoarece calităţile eroului sunt şi ale umanităţii, toată lumea le cunoaşte îndeaproape. Natura ta divină nu este ascunsă sau misterioasă, ci se exprimă prin tine clipă de clipă, dacă îi permiţi. Ea apare sub forma tuturor calităţilor pe care le admiri: curaj, putere, iubire, înţelepciune, discernământ, bucurie, pace, compasiune, optimism, smerenie, hotărâre, creativitate, răbdare, bunătate, responsabilitate, corectitudine, sârguinţă, disciplină, rezistenţă şi adaptabilitate.

Însă ceea ce-l face pe erou să fie cu adevărat un erou este faptul că ştie care anume calitate se potriveşte la momentul respectiv. Ştie când să fie hotărât şi când să cedeze, când să îndure şi când să se lase păgubaş, când să fie puternic şi când să fie blând. Sincronizarea este totul, motiv pentru care eroul acordă o atenţie deosebită clipei prezente. Aşa ştie cum să acţioneze şi cum să se comporte. Dacă nu-şi manifestă calităţile într-un mod adecvat situaţiei şi echilibrat, ele devin problematice. De exemplu, forţa nu este o adevărată calitate dacă nu este echilibrată prin receptivitate, bunătate, compasiune şi acceptul de a face compromisuri atunci când este nevoie. Aplicarea greşită a calităţilor eroului poate fi la fel de distructivă ca şi egoismul, lăcomia şi ura ego-ului.

Adesea, ego-ul distorsionează şi corupe calităţile pozitive ale eroului:

Puterea devine abuz de putere.

Rezistenţa devine rigiditate sau aderenţă oarbă la tradiţie.

Bunătatea devine victimizare.

Curajul devine imprudenţă.

Pacea devine pasivitate.

Iubirea devine toleranţă excesivă.

Responsabilitatea devine martiriu.

Perfecţionismul devine stagnare.

Renunţarea devine supunere.

Optimismul devine credinţă oarbă.

Disciplina devine duritate.

Diferenţa dintre ego şi erou constă în înţelepciunea de a aplica aceste calităţi pozitive în măsura potrivită şi la momentul potrivit. Am putea spune că rostul vieţii este să înveţi să faci asta. Este ca şi cum ţi s-ar fi dat un şevalet şi vopsele, calităţile eroului fiind toate culorile. Sarcina ta este să pictezi ceva frumos, nu să aduci hidoşenii în lume.

Adeseori, este greu de perceput cât de distructivă este folosirea greşită a calităţilor eroului:

Războiul este deghizat ca fiind onorabil şi făcut din dragoste de ţară.

Lăcomia corporatistă este deghizată ca libertate.

Materialismul este deghizat ca prosperitate şi calea spre fericire.

Egoismul este deghizat ca autonomie.

Intoleranţa religioasă este deghizată ca acţiune morală.

Aceste lucruri ajung să fie permise de societate pentru că par altceva decât sunt de fapt. Dacă războiul ar fi văzut aşa cum este de fapt – crimă – ar fi inacceptabil. Dacă lăcomia corporatistă ar fi văzută aşa cum este de fapt – venerarea banilor mai presus de orice – societatea ar limita puterea corporatistă. Dacă materialismul ar fi văzut aşa cum este de fapt – jefuirea resurselor pământului – oamenii s-ar concentra pe alte valori mai importante.

Eroul ştie când şi cum să acţioneze, pentru că trăieşte complet în prezent, care îi dezvăluie de la sine ce trebuie să facă. Este expert în a fi atent la ceea ce există, în a fi complet prezent. Nu ego-ul determină acţiunile eroului, ci fluxul vieţii. Atunci când nu-l mai interesează fluxul de gânduri, nu îi mai rămâne decât fluxul vieţii şi să reacţioneze la acesta. La fel cum vântul poartă pasărea, clipa îl poartă pe erou, fără gânduri, fără teamă, fără îndoieli sau întrebări.

El manifestă, pur şi simplu, acea calitate a adevăratei naturi de care este nevoie pe moment. Dacă este nevoie de curaj, eroul exprimă curajul. Dacă este nevoie de răbdare, eroul o manifestă. Acesta este modul în care sunt destinate să trăiască fiinţele umane. Eroul este omul iluminat.

Aţi putea crede că acest mod de a trăi ar fi exagerat, nerealist şi imposibil. Dar v-aţi înşela, pentru că tot mai mulţi oameni trăiesc în acest mod în mare parte din timp, deşi poate că voi nu vă daţi seama.

Dacă aţi întâlni pe cineva care este iluminat sau aproape iluminat, poate că aţi crede că acea persoană este doar foarte drăguţă. Poate că ar trebui s-o cunoaşteţi mai bine de-a lungul timpului ca să vă daţi seama că are ceva special. Eroul este foarte obişnuit şi iese în evidenţă doar ca fiind o fiinţă umană admirabilă. Eroul nu este neapărat un zeu cu puteri extraordinare sau chiar cu carismă, iar mulţi oameni avansaţi spiritual încă mai au defecte.

Iluminarea nu este numai realizabilă, ci şi necesară pentru ca umanitatea să continue şi să prospere. Viaţa nu poate continua în felul acesta pe planetă, căci altfel nu va mai fi deloc locuibilă. Acesta este motivul pentru care vă transmit acest mesaj acum, nu doar pentru libertatea şi fericirea voastră personală, ci şi pentru supravieţuirea omenirii. Ego-ul a fost la putere prea mult timp, atât de mult, încât este greu de imaginat cum ar fi viaţa dacă oamenii ar trăi cu adevărat în dragoste şi pace, aşa cum sugerează scripturile religioase.

„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Acest lucru nu este uşor dacă nu te iubeşti pe tine însuţi. Dar nu este uşor să iubeşti sinele fals, deoarece acesta face lucruri care nu sunt foarte uşor de iubit, cum ar fi să se lamenteze, să judece, să se supere, să fie egoist şi dur. Atunci când tu sau ceilalţi vă identificaţi cu fluxul de gânduri, nici tu şi nici ei nu puteţi fi prea uşor de iubit. Din fericire, sinele fals nu este real, aşa că nu contează dacă îl iubeşti sau nu; contează doar să vezi că este fals.

Sinele fals al oricărui om este detestabil într-o măsură mai mare sau mai mică, deoarece reflectă ego-ul, care stă la originea oricărui gând, emoţii şi acţiuni negative. Nimeni nu-ţi cere să iubeşti ego-ul. E suficient să accepţi că ai unul, să accepţi că toată lumea are unul şi că sunteţi cu toţii în aceeaşi barcă. Toată lumea suferă din cauza negativităţii ego-ului. Ego-ul te face să suferi şi le face rău şi celorlalţi. Situaţia asta merită toată compasiunea ta.

Acceptă ego-ul ca parte a condiţiei umane, dar fii conştient că tu eşti altceva. Tu eşti bunătatea care vrea să se elibereze de negativitate, bunătatea care vrea iubire şi pace, bunătatea care este dispusă să citească aceste cuvinte şi să practice aceste învăţături. Acea bunătate este pe de-a-ntregul demnă de a fi iubită şi ea reprezintă tot ceea ce ai fost vreodată cu adevărat.

Iluzia sinelui fals este foarte înşelătoare. Te păcăleşte să crezi că eşti ceea ce mintea ta spune că eşti. O, desigur, mintea ar putea să-ţi spună uneori că eşti minunat, dar în cea mai mare parte, mintea este un şuvoi de judecăţi, învinuiri, îndoială de sine, ruşine, vinovăţie, nemulţumire, lamentări, comparaţii sau, pur şi simplu, de prostii. Dacă aşa te simţi în interior, cum ai putea să te iubeşti pe tine însuţi şi să-i iubeşti pe ceilalţi?! Nici nu-i de mirare că este atât de dificil pentru majoritatea oamenilor să iubească şi să fie fericiţi. Nu-i aşa că fericirea te ajută să iubeşti mai uşor?! Nu-i aşa că cele mai fericite momente ale vieţii tale au fost şi cele mai pline de iubire?! Aşadar, haide să fii fericit, alegând să fii altceva decât şuvoiul de gânduri. Fluxul de gânduri nu reprezintă ceea ce eşti tu. Nu eşti acea persoană nefericită şi nesuferită. Eşti viaţa însăşi – iar ea este fericită doar fiindcă este vie.

Poţi găsi acel loc din interiorul tău care este mulţumit şi bucuros de viaţă? Dacă nu vei mai asculta de mintea care-ţi spune contrariul, vei putea să simţi acel ceva din tine care este întotdeauna şi veşnic fericit şi, prin urmare, plin de iubire şi împăcat cu viaţa aşa cum este ea.

Eroul nu se lasă păcălit de şuvoiul de gânduri. Eroul se recunoaşte ca fiind altceva decât personajul pe care îl joacă şi gândurile acelui personaj. Eroul este perfect conştient de personaj şi de trăsăturile, talentele şi defectele personajului, precum şi de gândurile, credinţele, condiţionările, temerile şi dorinţele personajului. Dar eroul alege ce anume condiţionări şi impulsuri să urmeze şi ce convingeri să creadă şi ce dorinţe să urmărească.

Eroul este călăuzit de ceva aflat dincolo de personaj şi dincolo de şuvoiul de gânduri, ceva misterios şi, totuşi, atât de intim şi adevărat, încât nu poate fi negat. Şi pentru că-i permite să-l ghideze, este fericit, viaţa merge bine şi dragostea curge dinspre el. Eroul a descoperit cheia fericirii. Iar acum ai descoperit-o şi tu.

Cheia este aceasta: Nu asculta de fluxul de gânduri. Nu îi eşti dator cu nimic. Nu-i datorezi supunere sau atenţie. Tocmai această supunere şi atenţie fără discernământ îi ţine pe oameni în ghearele gândurilor negative, limitării, fricii şi tuturor emoţiilor negative posibile, captivi în toate poveştile pe care le-au spus vreodată despre ei înşişi.

Preţul libertăţii este să încetezi să mai fii supus şi atent la fluxul de gânduri. Când îţi dai seama că cineva nu mai este demn de încredere, încetezi să îi mai acorzi obedienţă şi atenţie. Încetezi să mai crezi în acea persoană. Asta trebuie să faci şi cu fluxul de gânduri, care se preface că ar fi gândurile tale. Încetează să mai ai încredere şi să crezi în fluxul de gânduri. El face parte din condiţia umană, dar nu reprezintă cine eşti tu cu adevărat.

Pune la îndoială fiecare gând şi vei descoperi că nu ai avut niciodată nevoie de acele gânduri pentru a fi cine eşti, pentru că adevăratul Tu există în afara acestor gânduri, observând fluxul de gânduri şi înţelegând adevărul a ceea ce tocmai am spus. Eroul care se deşteaptă în tine se trezeşte din identificarea cu fluxul de gânduri şi vede adevărul. Atunci poate începe adevărata viaţă.

Totuşi, această trezire nu se petrece peste noapte. Eroul care se deşteaptă vede adevărul şi apoi îl uită, îşi aminteşte şi uită de nenumărate ori. Apoi, într-o zi, adevărul rămâne, iar omul rămâne în realitate, în aici şi acum, şi nu mai poate crede poveştile minţii despre trecut şi imaginaţiile despre viitor, nici fricile, dorinţele, îndoielile de sine, furia, judecăţile şi nemulţumirile ei.

Aceste creaţii mentale aparţin condiţiei umane. Ele nu fac parte din adevăratul Sine al nimănui. Ele sunt chipul pe care sinele fals îl poartă în lume. Acesta este motivul pentru care oamenii sunt previzibil de dificili: Toţi au acelaşi sine fals şi ego. Nimeni nu diferă în acest sens. Sinele fals ascunde frumoasa individualitate şi creativitate a eroului, surprinzătoarea spontaneitate şi iubirea, care este adevărata voastră natură. Credinţa că aţi fi sinele fals cauzează toată suferinţa de pe planetă.

Adevăratul Tu este plin de resurse, având tot ceea ce ai nevoie pentru a fi fericit şi împlinit. De ce altceva ai mai avea nevoie pentru a te descurca în viaţă în afară de înţelepciune, iubire, răbdare, perseverenţă, bunătate, acceptare, pace şi bucurie?! Cu aceste atuuri şi fără frică sau alte emoţii negative create de gânduri, nu-i aşa că ai putea face faţă la orice?!

Cât de puternici sunteţi! Numai că nu o ştiţi neapărat. Fiecare dintre voi are la dispoziţie resurse nelimitate încă neexploatate. Tatăl nu vă lasă în voia sorţii. Vi s-a dat o trusă de supravieţuire completă.

Este o ironie faptul că tocmai ego-ul se opune supravieţuirii atât de mult, când el a fost conceput tocmai pentru supravieţuire! Cu adevărat, ego-ul este un mecanism de supravieţuire. Cu toate acestea, curentul de gânduri, care provine din ego şi condiţionări, face ca provocările vieţii să fie mai dificile decât ar putea fi. Ego-ul te poate ajuta să supravieţuieşti în mijlocul unui atac sau al unui cataclism, dar nu te ajută cu nimic în problemele de zi cu zi sau pentru fericirea ta. Fluxul de gânduri încearcă să te ajute să navighezi prin viaţă şi printre dificultăţi, dar eşuează lamentabil.

Fluxul de gânduri oferă foarte puţin. De exemplu, să spunem că tocmai ai aflat că ti-ai pierdut locul de muncă. Ce fel de gânduri îţi vor trece, probabil, prin minte? Probabil că vor fi temeri şi speculaţii despre viitor: „Ce mă voi face? Voi putea să-mi plătesc facturile? Va trebui să mă mut? Ce se va întâmpla cu mine?”. Aceste gânduri sunt fireşti, dar sunt ele şi utile? Dacă nu sunt utile, atunci ele îţi ocupă atenţia şi energia în mod inutil, în loc să le foloseşti pentru ceva mai rodnic.

Astfel de gânduri nu fac decât să adauge stres la o situaţie deja stresantă. Deşi, dacă examinăm mai atent, oare este situaţia cu adevărat stresantă sau doar gândurile despre ea o fac stresantă? Dacă ai şti că te aşteaptă ceva mai bun decât actualul loc de muncă, te-ar mai stresa pierderea locului de muncă? Probabil că nu. Ceea ce face ca această situaţie să fie stresantă este faptul că nu ştii ce se va întâmpla sau că presupui că se va întâmpla ceva de nedorit.

Ce-ar fi însă dacă nu te-ar deranja să nu-ţi cunoşti viitorul?! Şi ce-ar fi dacă nu te-ai gândi la un rezultat negativ?! Această situaţie, ca multe altele, poate că nu depinde de tine, dar depinde numai de tine dacă eşti mulţumit sau nu de faptul că nu ştii dinainte rezultatul şi dacă presupui sau nu că va fi un rezultat negativ. Ai puterea de a alege ce concluzie să tragi despre orice situaţie. Întotdeauna ai avut această putere, iar ceea ce decizi să concluzionezi va determina dacă eşti sau nu fericit – şi eficient.

Ce-ar fi dacă ai trăi intens fiecare clipă în parte, în loc să te arunci într-un viitor imaginar?! Ce-ar fi dacă ai rămâne aici?! Este chiar atât de rău aici?! Dar în prezent?! Este acest acum atât de rău?! Neavând niciun gând negativ despre viitor, nu mai există nicio problemă. Gândurile despre viitor sunt problema.

Mintea ta inventează un viitor negativ, care nu va veni niciodată. Nu ştii cum va fi viitorul, dar poţi fi sigur că nu va fi aşa cum şi-l imaginează mintea, pentru că ea nu ştie ce va fi. Ea nu ghiceşte într-un glob de cristal. Globul de cristal pe care mintea pretinde că îl are prezice doar scenarii de groază. Cine are nevoie de aşa ceva?! Ultimul lucru de care ai nevoie într-o perioadă de schimbări este să te sperii. Starea de frică este extrem de disfuncţională. Stresul nu te ajută să fii eficient.»

traducere de Răzvan A. Petre
24 martie 2022

< Sus >