Capitolul 7, "Convingerile eroului" (prima parte), al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
«Eroul are şi el convingeri, dar în acord cu realitatea. Nu sunt inventate de minte sau preluate de la alţii, ci sunt recunoscute ca fiind adevărate, fie pentru că sunt evident adevărate, cum ar fi „cerul este albastru”, fie pentru că acele convingeri s-au dovedit a fi adevărate datorită contactului cu o altă dimensiune a sa.
Eroul – şi, de fapt, oricine – trăieşte simultan în mai multe dimensiuni. Eroul este conştient de acest lucru, în timp ce alţii nu prea sunt. Din aceste alte dimensiuni îi vin informaţii şi energie. Ca urmare, el ştie lucruri pe care alţii nu le ştiu sau nu-şi dau seama că le ştiu. Ceea ce ştie eroul este la fel de real sau adevărat precum cunoştinţele care pot fi verificate prin simţuri, dar este diferit.
Dacă eroul s-ar baza doar pe convingeri care pot fi dovedite prin cele cinci simţuri, atunci el nici nu ar putea fi un erou, deoarece aspectele cele mai fundamentale şi adevărate ale vieţii nu pot fi cunoscute prin intermediul celor cinci simţuri. Cei care nu se aventurează dincolo de aceste simţuri rămân, aparent, cu prea puţine repere. Dar chiar şi aşa, ei sunt totuşi ghidaţi din interior, la fel ca toată lumea. Nimeni nu trăieşte în afara adevărului vieţii, indiferent dacă crede sau nu în adevăr sau chiar dacă crede contrariul. Adevărul este ceea ce este adevărat şi imuabil în privinţa realităţii, iar credinţa sau necredinţa nimănui nu-l poate schimba.
Cele cinci simţuri nu-i pot informa pe oameni în privinţa realităţii decât până la un anumit punct. Dacă specia umană nu s-ar putea baza decât pe cele cinci simţuri, atunci nu ar diferi prea mult de regnul animal. Dar aveţi ceva ce animalele şi alte forme de viaţă nu au: conştiinţă de sine. Ea vă ajută să simţiţi adevărul despre viaţă şi despre cine sunteţi. Acest adevăr este, în general, ascuns, dar nu atât de bine ascuns încât să nu-l puteţi descoperi, ceea ce, la un moment dat, chiar o veţi face.
Adevărul este descoperit prin utilizarea unui alt simţ, pe care unii l-au numit al şaselea simţ. Pentru simplitate şi din lipsa altui termen mai bun, îl voi numi şi eu aşa. La fel cum există sunete şi dincolo de spectrul audibil, tot aşa există lumi sau dimensiuni dincolo de cea pe care o pot percepe oamenii. Aceste dimensiuni există indiferent dacă sunteţi sau nu conştienţi de ele. Dintr-o astfel de dimensiune vă vorbesc acum.
Ideea este că nu veţi descoperi niciodată adevărul despre viaţă sau despre cine sunteţi cu ajutorul celor cinci simţuri. De fapt, aceste simţuri contribuie la iluzia că aţi fi un sine separat şi limitat. Dar aşa trebuie să fie. Până la un anumit punct al evoluţiei voastre, nu trebuie să cunoaşteţi adevărul. Doar atunci când vine momentul potrivit, sunteţi făcuţi conştienţi de divinitatea voastră înnăscută.
La un moment dat, cel de-al şaselea simţ devine mai activ. Atunci începeţi să primiţi informaţii despre realitate la care nu aţi avut niciodată acces înainte. Descoperiţi că cunoştinţele primite prin cel de-al şaselea simţ, ca şi în cazul celor cinci simţuri, sunt relativ identice de la o persoană la alta. Acest lucru este încurajator: înseamnă că există o oarecare stabilitate în tărâmurile subtile. Doar că nu este acea soliditate pe care şi-ar dori-o mintea.
Cei care nu au experimentat cunoaşterea la niveluri mai subtile pun la îndoială, în mod firesc, ceea ce alţii au descoperit în subtil. Şi de ce ar crede cineva sau ar trebui să creadă ceva din afara experienţei sale?! Probabil că nici tu nu ai face-o. Aşadar, dacă simţi aceste tărâmuri mai subtile, nu-ţi face griji în privinţa altora. Eşti responsabil doar pentru propria experienţă şi trebuie să te bazezi pe ea.
Atâta să ştii, că atunci când ţi se deschide o anumită capacitate de percepere a lumii subtile, înseamnă că a venit momentul să descoperi adevărul. Înseamnă că următoarele tale reîncarnări pe Pământ sau într-o altă dimensiune fizică îţi sunt numărate. Te apropii de sfârşitul vieţilor tale fizice. Vei continua, totuşi, în alte dimensiuni, dar care sunt foarte bogate şi pline de satisfacţii.
Când ţi se deschide al şaselea simţ, s-ar putea să capeţi abilitatea de a vedea în aceste dimensiuni, de a comunica cu fiinţele de acolo sau de a simţi aceste dimensiuni în alte feluri. Mulţi sunt capabili să călătorească în alte dimensiuni şi să obţină informaţii în acest fel. Dar pentru a descoperi adevărul despre viaţă, nu trebuie să călătoreşti într-o altă dimensiune, deoarece fiinţa ta este interdimensională prin însăşi natura sa. Într-un fel, celelalte dimensiuni există în interiorul tău şi pot fi accesate din interior.
Corpul-minte este un dispozitiv de detecţie, o antenă, atât pentru această dimensiune, prin intermediul celor cinci simţuri, cât şi pentru alte dimensiuni, prin intermediul celui de-al şaselea simţ. Fie că îţi dai seama sau nu, aceste simţuri te informează în permanenţă despre realitatea fizică şi despre alte realităţi dimensionale. Şi, fie că îţi dai seama sau nu, reacţionezi la aceste informaţii clipă de clipă.
Acest input te călăuzeşte în viaţă. Cele cinci simţuri îţi furnizează date care te ajută să navighezi şi să supravieţuieşti în planul fizic, în timp ce al şaselea simţ contribuie cu informaţii despre cum să-ţi trăieşti viaţa şi să-ţi împlineşti destinul ca fiinţă spirituală. Cele cinci simţuri ghidează corpul fizic, iar cel de-al şaselea simţ ghidează conştiinţa care animă corpul.
Având în vedere acest lucru, vă puteţi imagina cât de mult vi se schimbă viaţa când vă folosiţi mai conştient cel de-al şaselea simţ. Înainte de deschiderea mai completă a celui de-al şaselea simţ, sunteţi ghidaţi doar de cele cinci simţuri şi de condiţionări, având şi un oarecare acces la cel de-al şaselea simţ. Cele cinci simţuri şi condiţionările vă pot menţine vii şi în siguranţă şi chiar fac posibil să creaţi un imperiu pe Pământ, dar vă ajută prea puţin să înfloriţi ca fiinţe spirituale. Înainte ca cel de-al şaselea simţ să se deschidă mai deplin, fiinţa voastră spirituală este destul de latentă, iar sinele condiţionat, inclusiv ego-ul, vă conduce treburile.
În această stare se află cea mai mare parte a umanităţii, care nu diferă prea mult de animale, doar că este mai inteligentă. Totuşi, această inteligenţă, după cum puteţi vedea din starea lumii, este periculoasă fără o dezvoltare spirituală care să o echilibreze şi să o îndrume. Ca urmare, omenirea a ajuns la o răscruce de drumuri. Lumea voastră este pe punctul de a fi distrusă, deoarece inteligenţa umană nu primeşte suficiente informaţii de la simţurile mai subtile, care au rolul să-l informeze pe om cum să fie acel erou. Contactul cu lumea subtilă îl transformă pe animalul uman în eroul divin.
Fără contactul cu natura voastră divină, lumea este lăsată în seama ego-ului şi a intelectului. Cu ego-ul la conducere, intelectul sfârşeşte prin a servi scopurile ego-ului mai mult decât intenţiile Întregului, ale Unimii. Este ca şi cum celulele corpului nu ar şti cum să conlucreze pentru binele întregului. Ego-ul nu urmăreşte decât interesul personal şi, asemenea celulelor canceroase, ego-ul ucide chiar viaţa care îl susţine.
Trebuie să vină la putere în conştiinţa umană o inteligenţă mai înaltă decât ego-ul şi intelectul pentru ca situaţia lumii să se schimbe. Acea inteligenţă superioară a fost mereu pe deplin activă doar într-un număr redus de oameni şi activată într-o oarecare măsură într-un număr ceva mai mare. Acum a devenit imperativ ca ea să se activeze în mult mai mulţi oameni. Această activare are loc în dimensiunile subtile şi afectează fizicul, iar rezultatele încep să se vadă. Eroul se trezeşte în mai mulţi oameni decât oricând în istorie.
Această mare trezire este o trezire a bunătăţii voastre interioare şi a tuturor calităţilor care o exprimă. Fiecare dintre aceste calităţi – curajul, dragostea, pacea, tăria morală, răbdarea, compasiunea şi înţelepciunea – izvorăsc din natura voastră spirituală, nu din cea umană. Nu ţine de natura umană să fii curajos sau să manifeşti oricare dintre aceste calităţi. Altceva din interior este curajos, înţelept, paşnic şi iubitor. Fără această dimensiune misterioasă şi subtilă, oamenii ar fi nişte animale.
Deoarece calităţile eroului provin din dimensiunea subtilă, spirituală a fiinţei, ele nu pot fi percepute cu cele cinci simţuri şi nici nu sunt nişte concepte, ci o realitate spirituală. Ele fac parte din realitate, deşi nu din cea tangibilă. Şi totuşi, sunt mai reale decât orice-i perceptibil cu cele cinci simţuri şi sunt mai presus de orice poate fi pus în cuvinte.
Ceea ce este cel mai real şi mai important în viaţă este intangibil, nemăsurabil şi etern. A nega acest aspect al vieţii pe motiv că nu poate fi măsurat, descris în cuvinte sau examinat la microscop înseamnă a ignora cel mai esenţial aspect al vieţii: dimensiunea spirituală.
Poate că, pentru unii, problema constă în cuvântul „spiritual”, din cauză că mulţi echivalează spiritualitatea cu religia şi dogmatismul ei şi cu aberaţiile spiritualităţii. Deseori, cei cărora le place să se considere inteligenţi şi raţionali nu acceptă religia. Aşa că, ştiinţa devine religia lor, fără să-şi dea seama că şi ştiinţa este îngustă la minte în felul ei. Limitele ştiinţei provin din refuzul său de a recunoaşte existenţa a orice nu poate fi testat, măsurat şi perceput cu cele cinci simţuri sau cu instrumentele actuale.
Poate că am avea nevoie de un alt cuvânt în afară de „spiritual”, dar încă nu avem unul. Ca urmare, vor exista şi unii care vor numi învăţăturile din această carte drept spiritualitate New Age şi le vor respinge. Cel care va face asta este ego-ul, care caută să îşi păstreze aparenţa de raţionalitate, deşi, în realitate, ego-ul este întruchiparea iraţionalităţii.
Nu este raţional să nu ţinem cont de matricea invizibilă care stă la temelia vieţii şi creează întreaga existenţă doar pe motivul că nu se poate dovedi că această matrice există. Nu este ceva ce ştiinţa poate măsura sau înţelege, dar asta nu înseamnă că ar fi inexistentă sau imaginară. Ceea ce este cel mai important şi real este respins de o mare parte a ştiinţei. Asta nu-i raţional. Asta înseamnă că ego-ul conduce intelectul, iar ego-ul este la fel de iraţional când controlează intelectul ca şi atunci când nu-l foloseşte deloc.
Se pot realiza atât de multe lucruri atunci când intelectul e folosit de erou şi nu de ego. Atunci înţelepciunea, creativitatea, sensibilitatea la Întreg şi clarviziunea pot modela intelectul. Fără acestea, intelectul este corupt – servitorul unui stăpân întunecat. Intelectul, în sine, nu este nici bun, nici rău, nici moral, nici imoral. Doar când e folosit de ego devine aşa.
Ce este acest „lucru” misterios care poate folosi intelectul cu înţelepciune şi pentru binele tuturor? Este adevăratul Tu, care este acelaşi Tu din fiecare. Bunătatea care sunteţi fiecare dintre voi este unica bunătate – Dumnezeu – care priveşte prin ochii fiecăruia şi care animă corpul fiecăruia. O unică conştiinţă împinge viaţa înainte prin intermediul vostru.
Problema este că această Conştiinţă unică a decis să îşi ofere sieşi o provocare, mascând Unitatea. Prin programare genetică, aţi primit un ego care vă face să vă simţiţi separaţi şi în competiţie unii cu alţii. Unimea a creat ego-ul şi omul pentru a fi exact aşa cum este, inclusiv capacitatea sa de a descoperi că nu este deloc ego-ul!
Aşadar, iată-vă în acest punct, fie că abia descoperiţi această idee, fie că deja o credeţi sau nu o credeţi. Însă ori trăiţi realmente acest adevăr, ori nu. Poate că crezându-l, veţi ajunge şi la trăirea lui, dar singură credinţa nu vă poate conferi cunoaşterea.
A trăi acest adevăr este un dar al evoluţiei voastre. El vine prin Graţie. Vi se oferă această cunoaştere atunci când îi vine timpul. De-a lungul vieţii şi în toate vieţile voastre, vi s-au oferit experienţele, înţelegerea şi calităţile de care aţi avut nevoie pentru a evolua până în punctul în care să descoperiţi adevărul despre realitate şi despre cine sunteţi. Este scris în destinul vostru să-l cunoaşteţi.
Pentru că eroul ştie cine este la un nivel profund, el a obţinut accesul la calităţile Sinelui divin şi trăieşte în acord cu aceste calităţi. Prin multe experienţe de viaţă, el a testat multe credinţe, până când le-a găsit pe cele care exprimau adevărul despre realitate, cele care ofereau o hartă precisă şi conduceau la fericire.»
traducere de Răzvan A. Petre
2 aprilie 2022
< Sus >