Capitolul 8, "Destinul eroului" (prima parte), al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
«Toată lumea are un destin. Fiecare suflet, înainte de a veni la viaţă, se hotărăşte să îndeplinească anumite obiective şi lecţii. Acest proiect formează destinul persoanei. Modul exact în care va decurge acest plan nu este prestabilit, ci depinde într-o anumită măsură de liberul arbitru, inclusiv de liberul arbitru al celorlalţi. Dar mai importante decât liberul arbitru sunt acţiunile întreprinse de forţele spirituale, a căror sarcină este de a crea situaţii favorabile pentru ca sufletul să poată învăţa.
Forţele spirituale dau formă acestui proiect aducând oamenilor oportunităţi, experienţe, evenimente, idei şi alţi oameni, precum şi inspirându-i şi motivându-i. Iar în cadrul acestor circumstanţe, persoana poate face nişte alegeri. Totuşi, în niciun caz, nu liberul arbitru stabileşte ce va întâlni omul în viaţă şi nici măcar cum se va simţi îndemnat să acţioneze. Magnetismul destinului este mult mai influent decât voinţa ego-ului şi a sinelui condiţionat.
În cadrul destinului există anumite puncte critice, adică experienţe alese înainte de naştere care impactează viaţa într-un mod semnificativ. Un punct al destinului poate fi o criză de sănătate, întâlnirea cu cineva important, o idee inovatoare, o oportunitate de carieră, o experienţă spirituală, o experienţă în apropierea morţii, pierderea unui copil, o cădere financiară neaşteptată sau un alt eveniment marcant.
Aceste puncte ale destinului sunt inevitabile şi au menirea să aducă transformări majore, aşa că omul trebuie să le accepte, să se resemneze şi să profite de ele. Ego-ul s-ar putea simţi victimizat de experienţele mai dificile, ceea ce îngreunează valorificarea la maximum a acestor importante puncte de cotitură.
Între aceste puncte ale destinului, viaţa este un dans între liberul arbitru al persoanei şi voinţa divină, care este administrată de forţele spirituale. În orice moment, alegerile unei persoane sunt în acord fie cu ego-ul, fie cu Sinele divin. În ambele cazuri, probabil că persoana va învăţa ceva, deşi, în prima situaţie, s-ar putea să nu-şi împlinească destinul.
Dacă omul nu învaţă ceea ce intenţionează sufletul, forţele spirituale ar putea interveni ca să scoată persoana dintr-o anumită mentalitate sau să o îndrepte într-o altă direcţie. În acest scop, i se dă o criză sau un necaz, cum ar fi o boală, pierderea locului de muncă, un divorţ sau dificultăţi financiare, aspecte pe care forţele spirituale le pot pune la cale.
Forţele spirituale călăuzesc şi aranjează vieţile tuturor, indiferent dacă oamenii sunt conştienţi sau nu de existenţa acestora. Atunci când oamenii sunt conştienţi şi deschişi către ele, sau măcar cred că ele există, forţele spirituale pot avea o influenţă şi mai benefică. Intuiţia este una dintre modalităţile prin care aceste forţe îi influenţează pe oamenii deschişi către sferele subtile. Dar intuiţiile nu sunt nicidecum singurul mod prin care forţele spirituale ghidează şi modelează vieţile oamenilor.
Pentru claritate, voi defini ce înţeleg eu prin forţe spirituale. Mulţi numesc aceste forţe entităţi, dar acest cuvânt este cam înşelător. El sugerează că forţele spirituale ar fi mai asemănătoare cu fiinţele umane decât sunt în realitate. Se aseamănă doar prin faptul că majoritatea au avut vieţi umane, deci înţeleg condiţia umană. Dar asta nu înseamnă că sunt entităţi cu o personalitate anume şi cu o voinţă personală. Iar asta-i o mare diferenţă.
Forţele spirituale la care mă refer eu nu au voinţă personală sau interese personale, ci acţionează în numele Unicului. Ele nu au prejudecăţi şi vă doresc doar ce-i mai bun, dacă asta se poate numi dorinţă. Problema cu limbajul este că, din cauză că nu puteţi cunoaşte pe deplin forţele spirituale sau mintea nu le poate înţelege, nu există încă un limbaj care să descrie această formă de viaţă.
Chiar şi expresia „formă de viaţă” implică o formă, pe când ele nu au niciuna. Denumirea de „forţe” este mai precisă decât orice cuvânt care sugerează o formă. Deşi forţele spirituale pot lua o formă şi un gen de personalitate pentru a interacţiona cu oamenii capabili să le conştientizeze, acea formă nu le reprezintă câtuşi de puţin. Ele nu sunt reprezentabile, aşa că nu se poate spune mare lucru despre ele. Dar ceea ce se poate spune este că sunt forţe ale binelui în viaţa fiecăruia. Ele duc la îndeplinire lucrările şi evoluţia Unicului. Ele sunt slujitori ai Vieţii. („Slujitori” este un alt cuvânt care poate induce în eroare.) Funcţiile acestor forţe sunt definite foarte precis. Există forţe spirituale care îndrumă oamenii şi celelalte regnuri: animal, vegetal şi mineral. Eficienţa, perfecţiunea şi inteligenţa Celui Unic sunt de neînchipuit.
Eroul acţionează în armonie cu această perfecţiune şi, cu fiecare respiraţie, îi aduce laude. Ca urmare, este extrem de fericit. Când cineva realizează această perfecţiune la un nivel profund, singurul său răspuns posibil este recunoştinţa, admiraţia şi devotamentul. În esenţă, aşa trăieşte eroul fiecare clipă. Ceea ce am descris acum este fiinţa umană iluminată, expresia supremă a eroului. Acesta este destinul final al oricărei persoane. Atingerea acestei perfecţiuni este scopul tuturor încarnărilor voastre.
O parte din modul în care forţele spirituale influenţează umanitatea va trebui să rămână un mister, deoarece nu există cuvinte pentru a descrie cum funcţionează acest lucru. Dar modalităţile mai evidente pot fi descrise. Cel mai evident mod în care vă influenţează este prin intermediul intuiţiei. Însă eficienţa acestei metode depinde de cât de dezvoltată este intuiţia omului şi dacă ascultă de ea.
Diferenţele în dezvoltarea intuiţiei pot explica, în parte, de ce vieţile unora decurg mai uşor decât ale altora. Unii par să fie binecuvântaţi cu un fel de har sau protecţie care îi însoţeşte peste tot. Deşi astfel de persoane par că duc o viaţă magică, totuşi, oricine poate avea parte de asemenea ajutor şi protecţie dacă se armonizează cu sferele subtile. Această armonizare poate fi dezvoltată, dar omul trebuie să decidă să şi-o cultive. Iar pentru cei care nu cred că există dimensiuni subtile, chiar că este o dilemă fără ieşire.
Un alt mod mai evident prin care forţele spirituale vă pot influenţa pe voi şi situaţiile este prin comunicare mentală. O simţiţi ca o voce interioară distinctă, cu o tonalitate şi o senzaţie diferită de propriile voastre gânduri.
Acest tip de comunicare are loc, de obicei, pentru a-l ajuta pe omul respectiv să evite un accident, deşi există şi persoane – de exemplu, autorul de faţă – care primesc mesaje mentale în mod regulat cu scopul de a servi omenirea. Atunci când această comunicare mentală aduce un avertisment, mesajul este de obicei scurt şi la obiect: „Nu te duce acolo!”, „Uită-te la stânga!”, „Opreşte-te!”, „Ai grijă!”.
Forţele spirituale vă mai pot influenţa pe voi şi situaţiile apărându-vă sub forma unui înger, a unei fiinţe de lumină sau a unei persoane care vă transmite un mesaj sau vă opreşte să faceţi ceva ce eraţi pe cale să faceţi. Acest tip de intervenţie este cel mai des întâlnit în timpul evenimentelor critice şi la sfârşitul vieţii, când forţele spirituale apar adesea muribundului şi celor dragi lui pentru a le transmite mesaje de mângâiere şi a-i ajuta în această trecere.
Forţele spirituale îi salvează în mod curent pe oameni din experienţe care nu le sunt menite. Ei ajung în astfel de situaţii, de obicei, din cauza deciziei greşite a altcuiva. Când sunt implicate în accidente persoane care fie nu au nevoie de acea experienţă pentru evoluţia lor, fie a căror evoluţie ar fi împiedicată, atunci forţele spirituale intervin pentru a le proteja. Probabil că vă puteţi aminti de momente din propria viaţă când aţi fost la un pas de moarte şi atunci, fără îndoială, v-au salvat forţele spirituale. La momentul respectiv, s-ar putea chiar să fi fost conştienţi de aceste forţe.
Motivul pentru care forţele spirituale nu intervin mai des pentru a-i proteja pe oameni este că, de cele mai multe ori, ei trăiesc experienţa pe care trebuie să o trăiască, fie pentru că ei au creat-o şi, prin urmare, trebuie să înveţe din această alegere, fie pentru că acea experienţă face parte din destinul lor. Un alt motiv pentru care forţele spirituale ar putea să nu intervină este din respect pentru liberul vostru arbitru. Ele vă respectă dreptul de a alege şi de a învăţa din deciziile voastre şi înţeleg că acest proces de alegere face parte integrantă din evoluţie.
Eroul îşi dă seama, de asemenea, că pentru a progresa în viaţă, va face aşa-zisele greşeli, care, de fapt, nici nu există. Greşeala este doar un concept, o poveste. „Am făcut o greşeală” nu este adevărul, ci un anumit punct de vedere – cel al ego-ului. Pentru că eroul înţelege rolul aşa-ziselor greşeli, le acceptă ca parte a vieţii. El nu se aşteaptă să fie perfect şi nici ca viaţa să fie uşoară şi fără provocări. Este realist, vede realitatea aşa cum e.
Cuvântul „greşeală” implică faptul că ceva a mers prost sau s-a întâmplat ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple – ceea ce este o presupunere falsă. Orice lucru care s-a întâmplat trebuia să se întâmple, căci altfel nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să se întâmple pentru a vă arăta ceva, poate pentru a vă învăţa ceva despre vreo alegere pe care aţi făcut-o. Totul are un scop şi, prin urmare, nu poate fi o greşeală. Singura greşeală, dacă o putem numi aşa, ar fi să nu înveţi nimic din anumite experienţe. Dar, oricum, asta ar fi imposibil.
Anumite decizii pot avea un rezultat nedorit, dar asta nu le face să fie o greşeală. Acel rezultat nedorit vă îndreaptă, în mod inevitabil, într-o nouă direcţie, care este şi scopul acelei aşa-zise greşeli. În viaţă, se fac permanent corecţii de curs ca urmare a aşa-numitelor greşeli. Aşa învaţă oamenii să navigheze prin viaţă şi ce anume funcţionează. De fapt, nici nu există altă cale. Nimeni nu se naşte ştiind cum să joace acest joc al vieţii; trebuie să-l înveţe. Învăţaţi acţionând, descoperind ceva şi apoi făcând o altă alegere. În viaţă, toţi „cântă după ureche”.
Pentru erou, viaţa este un joc măreţ care, prin definiţie, trebuie să includă atât câştig, cât şi pierdere. Ştie că nu poţi avea una fără cealaltă. Ce ar însemna să câştigi fără să pierzi uneori?! Victoria este cu atât mai dulce şi alină rănile tuturor înfrângerilor anterioare. Ca în orice joc, câştigul şi pierderea fac ca jocul vieţii să fie distractiv. Eroul înţelege asta şi le îmbrăţişează pe amândouă cu drag. Îşi dă seama, de asemenea, că orice câştig şi pierdere sunt doar temporare.
Eroul nu ia la modul personal nici victoria, nici înfrângerea. Pentru că înţelege că nu este responsabil sau nu controlează toate aspectele jocului, el nu-şi asumă meritele sau vina pentru felul în care merg lucrurile. Recunoscând că nu este decât un mic jucător în jocul vieţii, eroul înfruntă fiecare situaţie cu curaj şi curiozitate, făcând tot ce îi stă în putinţă.
În jocul vieţii, ca în toate jocurile, nu ştii niciodată cum vor decurge lucrurile. Eroul ştie că nu ştie şi nu pretinde că ştie, dar îşi păstrează oricum o viziune pozitivă.
Nu este puţin lucru să rămâi optimist în mijlocul necunoscutului şi să nu-ţi faci curaj pretinzând că ştii. Ego-ul se încurajează pretinzând că ştie rezultatul şi apoi se descurajează când lucrurile se dovedesc a fi altfel. Pe de altă parte, eroul se încurajează ştiind că, indiferent de rezultat, acesta este bun. Astfel că nu este niciodată dezamăgit de viaţă. Aşa îşi trăieşte destinul, cu curaj, optimism şi recunoştinţă pentru viaţă.
Eroul ştie că are un destin şi că atât avantajele, cât şi dificultăţile fac parte din el, fiindu-i oferite de „ursitoare”. Darurile şi piedicile vin împreună la pachet: După cum nu poţi avea victorii fără înfrângeri, nu poţi avea nici beneficii fără necazuri. Darurile îţi sunt acordate pentru a depăşi dificultăţile, iar acestea au rolul să dezvolte darurile. Eroul este dispus să le accepte fără rezerve pe amândouă. Ce rost ar avea să se împotrivească acestui plan elegant?
Şi totuşi, ego-ul se ceartă cu viaţa: „De ce mi-ai făcut asta? Cum ai putut să-mi faci asta? De ce eu?” Ego-ul este furios pe viaţă, dă vina pe viaţă şi imploră viaţa – toate aceste acte iraţionale, care nu fac decât să-l transforme într-o nefericită victimă.
Pentru ego, viaţa este crudă. Dar eroul nu scorneşte o asemenea fantezie sau poveste. Viaţa este ceea ce este, iar eroul nu-şi spune o poveste descurajantă despre viaţă sau una care să-l facă să o perceapă într-un mod negativ sau să se simtă prost în propria piele. Această diferenţă e tot secretul care, în esenţă, îl face un erou.
De fapt, eroul nu-şi cunoaşte destinul, ci doar faptul că are unul şi că îl poate descoperi observând atent ce-i aduce viaţa acum, în acest moment, şi acum, în acest moment. Destinul omului e format atât din punctele critice ale destinului, cât şi din tot ceea ce se află între ele, deoarece orice alegere din orice clipă influenţează şi contribuie, în mod potenţial, la destin.
Punctele destinului nu sunt controlate de erou, dar trăirea sa clipă-de-clipă este. Eroul ştie că singurul lucru pe care îl poate controla este modul cum simte viaţa, gestionându-şi corespunzător gândurile şi atitudinile. Şi lasă restul în seama Tatălui. Acolo unde poate interveni, eroul intervine; iar ceea ce nu poate influenţa, lasă în seama Tatălui. El îşi poate influenţa experienţa vieţii şi, prin aceasta, într-o anumită măsură, poate influenţa şi cursul vieţii. Dar eroul nu pretinde că poate controla desfăşurarea perfectă a vieţii. Şi de ce ar vrea s-o facă?!
Odată ce a văzut perfecţiunea vieţii, nevoia de control dispare şi, odată cu ea, eroul se aruncă în viaţă şi o lasă să-l ducă unde-o vrea. Observă încotro curge viaţa şi merge cu fluxul. Fluxul înseamnă şirul perfect de întâmplări, aşa cum trebuie să ele să se petreacă. Singura treabă a eroului este să-i spună „da”. Astfel, eroul creează împreună cu viaţa. Creează ceea ce viaţa vrea ca el să creeze. Şi o poate face pentru că este în armonie cu fluxul şi ştie ce vrea viaţa.
Viaţa vrea altceva pentru fiecare persoană în parte, motiv pentru care trebuie să fii atent la momentul prezent. Doar aşa poţi descoperi ce vrea viaţa de la tine personal. Viaţa are un plan pentru tine, pe care îl descoperi dând atenţie la ceea ce se iveşte din flux acum, şi acum, şi acum.
Dar şi ego-ul are un plan pentru tine, aşa că încearcă să te scoată din flux pentru a te face să-i urmezi planul. Este un plan standard, de genul „o mărime unică”. Acest plan funcţionează o parte din timp, dar nu te poate împlini precum planul conceput special pentru tine.»
traducere de Răzvan A. Petre
6 aprilie 2022
< Sus >