Capitolul 8, "Destinul eroului" (partea a doua), al cărţii dictate Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „A Heroic Life” (O viaţă eroică).
Notă: Acest subcapitol nu a fost lecturat audio de autoarea Gina Lake.
«Destinul este ceva ce sufletul ţi-a ales înainte de a te naşte. A fost ales cu dragoste şi cu mare grijă:
Ar putea fi un destin care implică să faci ceva în lume, cum ar fi să fii pianist, profesor sau politician.
Sau destinul ar putea implica să cultivi un mod de a fi: a fi mai iubitor, a fi mai curajos, a fi mai răbdător sau a fi mai responsabil.
Unii au în destin să-şi dezvolte mintea sau să înveţe despre ceva şi, eventual, să împărtăşească această învăţătură.
Mulţi au un destin care le formează caracterul. Poate că învaţă să fie mai puţin egoişti sau mai puţin conduşi de ego. Sau, dimpotrivă, ar putea să descopere cum este să fii foarte egoist şi condus de ego.
Alţii au în destin să-şi dezvolte un talent sau o aptitudine, caz în care s-ar putea să nu strălucească încă la acel talent sau aptitudine, dar oricum se simt împliniţi, pentru că fac ceea ce se simt îndemnaţi să facă.
Iar alţii au în destin de a sluji altor semeni, iar modul în care o fac nu e atât de important.
După cum puteţi observa din această listă, destinul ar putea să nici nu pară a fi un destin propriu-zis. Însă niciun destin nu e mai important decât altul.
Fiecare destin slujeşte Întregului şi este conceput special în acest scop. Deşi ar putea părea că cineva are un destin foarte norocos, spre deosebire de altul, totuşi, pentru suflet, este important ca destinul pe care şi l-a ales să fie dus la îndeplinire.
Îţi dai seama dacă îţi îndeplineşti destinul după cum te simţi. Când îl împlineşti, eşti în mod natural fericit, cu excepţia cazului în care crezi că ar fi trebuit să faci altceva. Această fericire naturală poate fi diminuată, dacă crezi că viaţa ta ar trebui să fie altfel decât este, poate mai strălucitoare sau mai interesantă. Dar aceasta ar fi dorinţa ego-ului, nu a sufletului tău.
Pentru că ego-ul îşi doreşte anumite lucruri – cum ar fi puterea, banii şi prestigiul – oamenii simt adesea că realizările care nu aduc aceste beneficii ar fi mai „mici”, deşi există la fel de multă împlinire potenţială în acele realizări ca şi în aşa-zisele „mari” realizări. Dacă ego-ul ar putea face tot ce vrea, toţi ar fi un star rock, preşedintele Statelor Unite sau un CEO – dar ce fel de lume ar mai fi aceea?!
Perfecţiunea divină a prescris fiecăruia un rol perfect. În ansamblul multor, multor reîncarnări, toţi ajung să încerce întreaga gamă de roluri. Aşa că Perfecţiunea este, în fond, imparţială şi înţeleaptă.
Când ajungi la sfârşitul vieţilor tale de pe Pământ, îţi dai seama că ai jucat toate rolurile şi ajungi să te recunoşti ca fiind Unicul din toţi oamenii. Vezi că, de fapt, nu a existat niciodată un tu separat de ceilalţi. O singură Fiinţă face totul, iar Tu eşti aceea. Percepeai nedreptăţile care ţi se făceau din perspectiva acelui mic tu care credeai că eşti. Dar dacă, în realitate, tu eşti atât cel care suportă o nedreptate, cât şi cel care o provoacă, unde mai este nedreptatea?!
Eroul ştie că are un destin, un loc în Întreg, şi îşi recunoaşte acel loc fiind atent la lumea sa interioară. Aceasta nu este lumea gândurilor şi a emoţiilor, aşa cum s-ar putea presupune, ci o lume mai subtilă care comunică informaţii şi instrucţiuni prin intuiţii, impulsuri, inspiraţie, bucurie, pace şi entuziasm. Eroul ştie că, dacă se implică prea tare în gândurile şi emoţiile obişnuite, ar putea rata aceste instrucţiuni mai subtile care îi dezvăluie cum să se mişte clipă de clipă.
Această lume subtilă poate fi dificil de descifrat uneori. Este nevoie de exerciţiu pentru a-ţi auzi intuiţia şi este nevoie de încredere pentru a o urma. Ambele se dezvoltă în timp. Între timp, eroul aflat în curs de trezire cere ajutorul forţelor spirituale pentru a şti ce este adevărat, cum să acţioneze şi cum să fie. Cere vindecare, îndrumare, protecţie şi ajutor din partea lor, ştiind că le va primi la nevoie. Apoi se relaxează şi are încredere că va şti ceea ce trebuie să ştie atunci când va trebui să ştie.
Aceste rugăciuni te ajută să te relaxezi, să fii prezent la clipa de acum. Te ajută să simţi că totul este bine, ceea ce şi este adevărat. Ele contracarează senzaţia, provenind de la ego, că ar trebui să te lupţi şi să te străduieşti pentru a exista. Nimic nu-i mai departe de adevăr.
Ego-ul îţi creează sentimentul că viaţa ar fi o problemă şi că ar trebui să te temi de ea. Asta activează mintea negativă şi produce tensiune, stres şi emoţii negative. Poate că această stare de surescitare a fost utilă la un moment dat în evoluţia umanităţii, dar acum este mai mult problematică decât utilă.
Relaxarea este o stare mult mai funcţională şi mai productivă şi, în plus, îţi permite, să fii în contact cu lumea subtilă, cea care susţine lumea fizică. Toate formele de viaţă primesc informaţii şi sunt susţinute de lumea subtilă, iar fiinţele umane nu fac excepţie. Şi ele, ca orice altceva, sunt ancorate în dimensiunea subtilă şi îşi primesc energia şi însăşi viaţa de acolo. Aceasta este dimenisunea folosită de Inteligenţa superioară pentru a comunica cu tărâmul fizic în scopul de a-l menţine şi organiza. Atunci când te armonizezi cu sfera subtilă, te armonizezi cu această Inteligenţă mai vastă şi cu proiectul pe care îl are pentru tine. La fel cum o sămânţă conţine toate instrucţiunile pentru viitoarea plantă, dimensiunea subtilă conţine instrucţiunile pentru fiecare fiinţă vie. Este tiparul pentru tot ce înseamnă viaţă.
Atunci când eşti relaxat, eşti mai apt să simţi această vibraţie subtilă decât atunci când eşti tensionat, deoarece tensiunea arată că te identifici cu gândurile şi emoţiile care aparţin ego-ului. Prin urmare, dacă faci lucruri care te ajută să te relaxezi, vei căpăta acces la această dimensiune subtilă.
Multe lucruri pot favoriza relaxarea. Rugăciunea este unul dintre ele. În rugăciune, predai aşa-zisele tale probleme, temeri şi griji unei „puteri superioare”. Acest lucru este foarte vindecător. Astfel, te eliberezi de problemele, temerile şi grijile ego-ului. Într-adevăr, ele sunt doar ale ego-ului şi nu-s deloc reale.
Oricât de credibile ar părea problemele sau fricile tale, ele tot nu există. Poate că ţi se pare o afirmaţie ridicolă, dar asta ar fi părerea programării tale. În mod firesc, ego-ul, care fabrică problemele şi fricile, n-are cum să vadă că ele sunt imaginare. Însă asta poate s-o facă cineva mai înţelept. Cine sau ce poate vedea că o frică nu are niciun temei în realitate, în aici şi acum? Cine sau ce poate evalua veridicitatea gândurilor tale? Este acela care eşti cu adevărat.
În rugăciune, renunţi la perspectiva ego-ului. Astfel, nu mai rămâne decât realitatea. Când scapi de fricile şi grijile tale, te cufunzi în simplul aici şi acum. În aici şi acum se află toate răspunsurile de care vei avea vreodată nevoie pentru a-ţi trăi viaţa. La fel cum un copil i-ar da mamei sale o poză sfâşiată pentru a o repara, îţi predai gândurile şi emoţiile tale sfâşietoare Tatălui, iar ele vor fi îndreptate. Ştii că au fost corectate după sentimentul de relaxare pe care îl capeţi.
Când transmiţi o problemă altcuiva, simţi o mare uşurare, mai ales atunci când ştii că ea poate fi rezolvată cu uşurinţă de acea persoană. Aşa este şi rugăciunea: Îi dai problema ta unei puteri superioare care să se ocupe de ea în locul tău. Adevărul este că problema nu a existat niciodată şi că puterea superioară s-a ocupat mereu de viaţă în mod perfect. Dar pentru a-ţi relaxa ego-ul şi mintea, acest ritual al rugăciunii îţi poate fi foarte folositor.
S-ar putea spune că ceea ce se relaxează este partea animală din tine, care se bazează pe frică. Ea trebuie să se liniştească cumva, ca să nu-ţi saboteze viaţa. Nu-i deloc înţeleaptă şi produce automat gânduri de frică, generatoare de stres şi neproductive.
Rugăciunea este o modalitate de a calma „bestia” din interior. Chiar dacă nu ar exista forţe spirituale care să-ţi răspundă la rugăciuni, rugăciunea este oricum vindecătoare, pentru simplul motiv că îţi linişteşte sistemul limbic din creier şi te ajută să devii mai atent la prezent – cu condiţia să crezi în puterea rugăciunii.
Mai există un motiv pentru a crede în puterea rugăciunii: Rugăciunea îţi dă încrederea că, prin acest ajutor, poţi depăşi fricile şi negativitatea ego-ului. Una dintre modalităţile prin care ego-ul te controlează este să te convingă că ar fi puternic. Această convingere, ca multe altele, este o profeţie care se autoîmplineşte, deoarece te descurajează şi te împiedică să accesezi punctele forte ale eroului. Rugăciunea este o modalitate de a redobândi accesul la aceste puteri interioare.
Rugăciunea funcţionează şi dintr-un alt motiv: Forţele spirituale chiar există! Şi ele există pentru a vă sluji. Când văd că cereţi ajutor în combaterea fricilor şi a altor negativităţi, vi-l oferă, chiar dacă s-ar putea să nu fiţi conştienţi de acest lucru. Curăţarea negativităţii este una dintre sarcinile lor, dar nu o vor îndeplini neapărat dacă nu li se cere.
Care este cel mai bun mod de a vă ruga? Sinceritatea rugăciunii este mai importantă decât cuvintele. Forţele spirituale răspund cel mai puternic la rugăminţile fervente. Totuşi, asta nu înseamnă că veţi obţine tot ceea ce cereţi doar pentru că vă rugaţi (lucru pe care probabil că l-aţi observat deja). Viaţa nu le dă oamenilor neapărat ceea ce îşi doresc, pentru că are propriul plan şi motive pentru a oferi sau nu ceea ce le oferă.
Dar poţi fi absolut sigur că vei primi ajutorul de care ai nevoie pentru a face faţă oricărei situaţii cu care te confrunţi. Acest ajutor poate veni sub forma unei tării interioare, a unei cărţi, a unei idei sau a unei intuiţii importante, a unei schimbări de atitudine, a ajutorului unui prieten sau a unor beneficii în alte zone ale vieţii tale pentru a-ţi uşura situaţia.
Întotdeauna, este mai bine să eviţi să te rogi pentru ceva anume, cum ar fi mai mulţi bani, o relaţie sentimentală sau chiar îmbunătăţirea sănătăţii. Aceste aspecte ale vieţii tale sunt aşa cum sunt dintr-un anumit motiv şi se vor schimba la timpul lor. Adesea, înainte ca să dispară anumite dificultăţi, trebuie ca să înveţi o anumită lecţie, să ajungi la o anumită înţelegere, să faci o altă alegere sau să-ţi dezvolţi o trăsătură de caracter.
Există un timp pentru orice, iar când timpul pentru ceea ce trăieşti a expirat, va veni timpul pentru altceva. Toată lumea trece prin cicluri legate de bani, relaţii, sănătate şi carieră. Întotdeauna ai parte de experienţa potrivită, care se schimbă permanent, fie ca urmare a schimbării circumstanţelor, fie a faptului că ai evoluat.
Dorinţele ieşite din şuvoiul gândurilor tale, pentru care ai putea fi tentat să te rogi, nu reprezintă ce-i mai bine pentru tine, chiar dacă aşa ar părea. Oamenii bolnavi sunt siguri că le-ar fi mai bine sănătoşi, iar majoritatea celor singuri sunt siguri că le-ar fi mai bine într-o relaţie. Dar asta nu-i neapărat adevărat. Ego-ul nu vede imaginea de ansamblu sau desfăşurarea pe termen lung. Nu vede beneficiile pe care le aduce boala sau singurătatea sau alte necazuri. Acela ce îţi trăieşte viaţa ştie mult mai bine decât ego-ul ce-i mai bine pentru tine.
Există rugăciuni mult mai bune decât cele care cer îndeplinirea unei dorinţe. O rugăciune deosebit de bună este să ceri ajutor pentru a-ţi păstra o atitudine pozitivă în mijlocul unor dificultăţi. Iată alte câteva:
Ajută-mă să văd situaţia într-o nouă lumină.
Ajută-mă să învăţ ce trebuie să învăţ din această situaţie.
Ajută-mă să înţeleg adevărul despre această situaţie.
Ajută-mă să-mi dau seama ce este cel mai bine de făcut pentru toţi cei implicaţi.
Dă-mi puterea de a rămâne pozitiv şi de a face ceea ce trebuie să fac acum.
Ajută-mă să fiu cea mai bună persoană care pot fi.
Sunt gata şi dispus să primesc orice vindecare, înţelegere şi ajutor în această problemă.
Te rog, curăţă orice negativitate din mediul meu ambiant şi protejează-mă de negativitate când merg în lume.
Acestea sunt genurile de rugăciuni la care primiţi întotdeauna răspuns. Şi acestea sunt chestiunile pe care este important să le cereţi, astfel încât să primiţi cele mai multe beneficii din partea forţelor spirituale.
Niciodată nu-i prea des să te rogi. O greşeală a oamenilor este că ei cred că nu trebuie să ceară şi a doua oară. Ba trebuie. Trebuie să ceri din nou şi din nou, cât timp este nevoie. Iată de ce: Dacă te laşi prins în gânduri şi emoţii negative, forţele spirituale consideră că tu le-ai ales, din moment ce nu decizi să le ignori. Şi fiindcă forţele spirituale îţi respectă liberul arbitru, ele nu vor interveni asupra alegerii tale de a avea acele gânduri. Aşadar, dacă vrei să fii ajutat să scapi de gânduri şi emoţii negative, trebuie să ceri ajutor ori de câte ori ai nevoie.
Atunci când observi că eşti crispat şi cufundat în gânduri şi emoţii negative, acela este momentul să te rogi pentru ajutor în schimbarea stării de spirit.
Fă-o sârguincios de fiecare dată când eşti prins de minciunile minţii şi vei vedea diferenţa. Îţi va veni din ce în ce mai uşor să nu te laşi prins sau să nu rămâi prins.
Rugăciunea are efect. Este unul dintre cele mai importante instrumente ale eroului în curs de trezire. Iar viaţa eroului pe deplin trezit este o rugăciune de mulţumire continuă: „Îţi mulţumesc pentru această perfecţiune şi pentru tot ajutorul pe care mi-l acorzi permanent. Îţi mulţumesc pentru această iubire şi generozitate, pe care le primesc bucuros pentru a putea fi şi eu o făclie de iubire şi de slujire în lume.”
Rugăciunea te conduce în lumea eroului, care este frumoasă şi abundentă. Atunci te rogi nu atât pentru tine, cât pentru întreaga omenire, astfel ca şi semenii tăi să descopere ceea ce ai descoperit tu: Viaţa este bună.»
traducere de Răzvan A. Petre
8 aprilie 2022
< Sus >