<  Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"


A doua învăţătură

A doua învăţătură, "Recunoaşte prezenţa Graţiei divine", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Maica Domnului

Recunoaşte prezenţa Graţiei divine

«Sunteţi mai preţioşi decât vă daţi seama. Nu mai există nimeni ca voi în univers. Fiinţele umane sunt unice, iar fiecare dintre voi este o fiinţă umană unică, deşi nu sunteţi, de fapt, o fiinţă umană, ci doar jucaţi acest rol pentru o perioadă de timp. Sunteţi o scânteie divină care a luat forma unei fiinţe umane. Într-o bună zi, veţi pierde această mască şi veţi deveni fiinţa de lumină care sunteţi.

Ca o omidă care se transformă în fluture, forma voastră actuală nu vă reflectă în mod adecvat măreţia şi potenţialul. Omida nu poate concepe să zboare şi, la fel ca omida, nici voi nu vă puteţi imagina ceea ce veţi deveni şi ceea ce sunteţi în curs de a deveni, căci chiar şi în acest moment sunteţi în schimbare. Această transformare pregăteşte terenul pentru o transformare mult mai mare care va urma. Cu toate acestea, omida nu este inferioară fluturelui; este doar diferită. Divinul are un plan pentru fiecare dintre voi şi pentru întreaga umanitate. Fiecare etapă a planului este perfectă şi la fel de preţuită de Creator, aşa că nu este nevoie să vă grăbiţi să treceţi de o etapă pentru a ajunge la următoarea sau să dispreţuiţi o etapă, promovând-o pe alta.

Nimic nu e pierdut din vedere de grija şi preţuirea divină. Divinul are un cuvânt de spus chiar şi în cel mai mic aspect al creaţiei. Are un plan pentru orice a creat şi îndrumă derularea acestui plan. Mâna lui Dumnezeu în cadrul creaţiei este adesea numită Har sau Graţie sau Providenţă. Ea poate părea întâmplătoare, capricioasă sau fără scop, dar întotdeauna această mână acţionează cu înţelepciune, cu iubire şi în conformitate cu un plan mai mare. Aceasta nu înseamnă că nu se întâmplă şi lucruri groaznice, dar care nu sunt făcute de mâna lui Dumnezeu, căci mâna omenirii produce uneori rezultate teribile, lucru permis ca parte a planului.

Harul lui Dumnezeu se vede în mişcarea stelelor, în perfecţiunea unei flori şi în ordinea mai mare care permite tuturor formelor de viaţă să prospere. Este, de asemenea, observat în multe evenimente care vă modelează viaţa: naşterea unui copil, o mână de ajutor, o idee inovatoare, un impuls creator, mâncarea de pe masă şi fiecare acţiune care a fost necesară pentru a o pune acolo. Harul este vizibil peste tot. Graţia divină susţine viaţa pe această planetă şi în tot universul, pentru că viaţa este sacră.

Astfel ajungem la cea de-a doua învăţătură: Recunoaşte prezenţa Graţiei divine în viaţa ta. Pentru a te conecta cu Sursa şi cu bunătatea şi iubirea din esenţa ta, este necesar să observi şi să recunoşti că Divinul este imanent şi lucrează în viaţa ta şi a oricui. Dacă nu vezi acest adevăr, vei accepta concluziile minţii. Aceste concluzii nu-ţi vor fi de folos, deoarece sunt jumătăţi de adevăr care lasă la o parte cel mai esenţial adevăr – că eşti profund iubit şi ghidat în fiecare clipă de Ceea ce te-a creat şi trăieşte în tine şi prin tine.

Vezi tu, nu eşti niciodată separat de Ceea ce te-a creat, ci, mai degrabă, eşti chiar Ceea ce te-a creat. La fel cum un copil este făcut din ADN-ul şi materialul fizic al părinţilor, tu provii şi eşti alcătuit din aceeaşi iubire care este forţa motrice a Divinităţii şi a întregii creaţii. Forţa vitală şi iubirea care te animă pe tine animă totul, căci ele sunt însăşi esenţa lui Dumnezeu.

Dar iată unde-i problema: Ţi-a fost dat liberul arbitru, iar acesta îţi permite să urmezi cel mai primitiv aspect al tău – ego-ul – dacă asta vrei. Ego-ul conţine şi reflectă latura distructivă a naturii umane: lăcomia, ura, egoismul, invidia şi gelozia. Ego-ul este condus de frică şi de senzaţia că ceva lipseşte mereu. Este responsabil pentru percepţia contrară naturii tale superioare şi adevărului vieţii. Ego-ul este cauza tuturor relelor şi suferinţelor şi ceea ce face ca fiinţa umană să fie atât de dificilă. Şi totuşi, frica, lăcomia şi ura ego-ului nu reprezintă adevărata ta natură, chiar dacă adesea reuşeşte să eclipseze iubirea care eşti.

Atunci când oamenii nu simt dragostea din esenţa lor, rămân doar cu ego-ul şi acţionează din frică, ură şi lăcomie. Iar asta le îngreunează şi celor din jur să simtă dragostea din esenţa lor, şi aşa este întărit şi ego-ul din ei. În acest mod se perpetuează răul pe planetă. Egoismul, ura şi violenţa se autogenerează pe mai departe.

Cum se poate rupe acest cerc vicios? Numai dragostea are puterea de a-l rupe, pentru că nu se poate tot prin ură şi violenţă. Cine va fi cel care se va opri şi va schimba cursul istoriei schimbându-şi comportarea, chiar şi în faţa violenţei?! Dacă nu o face nimeni, atunci ura şi violenţa nu pot lua sfârşit.

Trebuie să învăţaţi să vă opuneţi urii şi violenţei prin iubire. Aceasta nu este o iubire care acceptă abuzul, ci una care îi ţine piept şi spune: „Asta nu va mai continua. Refuz să particip la aşa ceva”. Dacă nu ar mai exista oameni dispuşi să lupte în războaie, războaiele ar lua sfârşit. Asta nu înseamnă că îi învinovăţesc pe soldaţi, deoarece ei au fost pregătiţi să facă ceea ce fac. Însă trebuie analizate această pregătire şi frica din spatele ei. Falsul dă naştere la mai mult fals: frica dă naştere la mai multă frică, iar violenţa, la mai multă violenţă. Acţiunile bazate pe frică nu pot aduce pacea. Ele nu pot pune capăt războaielor care fac ravagii pe Pământ şi în inimile oamenilor.

Singurul mod de a pune capăt războiului este să le oferi iubire celor care te urăsc sau se tem de tine. Aceasta poate fi sub formă de hrană sau alte provizii de care au nevoie. Cum să faci pace cu ceilalţi? Împarte pâinea cu ei: Te aşezi la masa lor, mănânci cu ei, împarţi mâncarea ta, râzi cu ei şi ajungi să-i cunoşti. Aşa va veni pacea pe planeta Pământ, precum se întâmplă şi între oameni – prin împărtăşire şi prin bunătate.

Când spun să recunoşti mâna Providenţei, mă refer la a deveni conştient de acţiunea Harului în viaţa ta şi, odată conştient, să devii recunoscător. Recunoştinţa îţi deschide inima faţă de iubirea şi generozitatea care îţi este acordată continuu. Conştientizând această generozitate şi exprimându-ţi recunoştinţa pentru ea, contracarezi tendinţa de a te simţi speriat şi singur, abandonat de Dumnezeu – care este percepţia ego-ului, mai ales a celor care au suportat vreun abuz. Să te autoizolezi de Dumnezeu în acest fel este iadul. Această separare de Sursa ta şi de natura ta divină este iadul.

Bineînţeles, nu eşti niciodată cu adevărat separat. Asta ar fi imposibil. Dar credinţele tale sunt foarte puternice, iar dacă crezi că eşti izolat şi dacă crezi că Dumnezeu te-a abandonat sau că Dumnezeu nu se amestecă în viaţa ta, atunci această experienţă vei avea. Dacă nu te deschizi către o altă posibilitate, atunci forţele care susţin viaţa îţi vor permite să ai acea experienţă, pentru că tu ai ales-o. În acest fel, viaţa este, totodată, benefică: Alegându-ţi o anumită convingere, viaţa îţi permite să ai experienţa corespunzătoare, până când vei alege altfel şi atunci vei avea parte de o experienţă diferită.

Căutând ce-i bun şi minunat în viaţă, vei fi condus într-o stare de recunoştinţă şi conexiune cu Divinul din tine şi din jurul tău. Alegând să observi mâna Providenţei în viaţă şi să fii recunoscător, vei trăi o stare de plenitudine şi completitudine, care nu poate fi găsită niciodată în lucrurile pe care le doreşte ego-ul. Viaţa care ţi s-a dat s-o trăieşti în această magnifică lume este tot ce ai nevoie pentru a fi fericit. Ce uimitor este să fii viu într-un corp, să respiri aerul, să te plimbi printre dealuri, să stai la soare, să te uiţi în ochii altuia şi să te priveşti prin ochii săi!

Ai creat această lume şi această viaţă pentru ca tu şi toţi ceilalţi s-o trăiască. Iar acum trebuie să alegi cum anume o vei trăi. Cum vei întâmpina provocările vieţii? Cu furie sau cu iubire? Cu resentimente sau cu recunoştinţă? Şi cum vei face faţă eşecurilor tale şi eşecurilor celorlalţi? Cu furie sau cu iubire? Cu resentimente sau cu iertare? În fiecare clipă poţi alege cum vei întâmpina viaţa.

Această provocare este şi mai dificilă pentru că ţi s-a dat un ego, care alege automat furia şi resentimentele în locul iubirii şi iertării. Îi vei da atenţie acestui aspect al umanităţii tale?! Vei crede minciunile pe care ţi le spune ego-ul?! Sau vei simţi pacea liniştită şi blândă dinlăuntru, care îngăduie toate dificultăţile şi eşecurile umane şi alege să le întâmpine cu iubire şi tărie, cu bunăvoinţă în loc de răutate sau negativitate?!

Ego-ul este o mare provocare pentru fiinţele umane, dar este şi modul în care ajungeţi să vă cunoaşteţi şi să vă preţuiţi adevărata natură – trecând de acest voal. Cât de interesant este faptul că aţi fost creaţi pe baza acestei dualităţi, că vi s-a dat această voce interioară atât de convingătoare, care vă îndepărtează de adevărata voastră natură, în scopul de a vă putea descoperi şi cunoaşte mai clar adevărata natură.

Poate vă întrebaţi unde este această mână a Providenţei. Poate credeţi că nu o vedeţi voi. Răspunsul este că, oriunde aţi privi, ea este prezentă. Totul a fost perfect conceput pentru evoluţia voastră şi pentru trezirea la adevărul naturii voastre divine. Fiecare alegere pe care aţi făcut-o vreodată a fost exact alegerea pe care trebuia să o faceţi la momentul respectiv pentru ca să evoluaţi. Şi fiecare greşeală pe care aţi făcut-o vreodată este exact greşeala pe care trebuia să o faceţi la momentul respectiv pentru ca să evoluaţi.

Călătoria oricărui om îl conduce înapoi în acelaşi loc: Acasă. Tu alegi traseul şi cât de repede sau încet călătoreşti. Această capacitate de a alege este tot Graţia. Viaţa ta a fost proiectată perfect pentru a te aduce exact în punctul în care te afli acum, care este exact acolo unde eşti menit să fii. Nu ai cum să faci nicio greşeală, pentru că toate aşa-numitele „greşeli” te conduc tot acolo unde vrea Graţia să te ducă.

Nu e nevoie să ai sentimente de vinovăţie, frică, învinuire sau ruşine. Toate acestea sunt modalităţi prin care ego-ul te îndepărtează de Sinele tău divin. Aceste sentimente nu te-au ajutat niciodată să fii o persoană mai bună, ci doar te-au împiedicat să te conectezi cu iubirea şi pacea din esenţa ta. Scopul ego-ului este de a te împiedica să vezi adevărul despre tine şi despre viaţă, iar frica este principalul său mijloc de a o face.

Odată ce vei demasca această strategie şi nu vei mai crede în gândurile de frică promovate de ego, vei putea începe să ai încredere în viaţă. Atunci, frumuseţea şi Graţia vor deveni foarte evidente. Alungarea fricii este ca şi cum ai scoate o folie întunecată de pe ochelari. Dintr-o dată, vezi luminozitatea şi culoarea care au existat tot timpul, dar care erau ascunse de negativitatea ego-ului. Viaţa este bună! Cum ar putea fi altfel, când iubirea este forţa care domneşte?! Când vei pricepe că doar percepţiile şi credinţele tale fac ca viaţa să pară groaznică, atunci vei fi eliberat de suferinţa umană şi vei fi pe cale de a deveni fluture.»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
16 aprilie 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=Kk_v8SFdpKg

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 14 februarie 2021.