< Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"
A treia învăţătură, "Declară-ţi cea mai profundă dorinţă", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Ce îţi doreşti cu adevărat? Această întrebare este importantă, deoarece răspunsul îţi arată unde îţi îndrepţi energia, atenţia şi resursele. Prin urmare, probabil că acest răspuns va indica ceea ce vei obţine. Uneori, nici măcar nu eşti conştient de ceea ce vrei, iar alteori, numai la asta te gândeşti şi suferi din cauza obsesiei.
Problema cu dorinţele este că ai nenumărate şi multe par prea importante, chiar esenţiale pentru fericirea ta. Mintea are felul ei original de a stabili că o dorinţă ar fi esenţială şi importantă, deşi nu este deloc aşa. Când spun „mintea”, mă refer la ceea ce unii au numit „mintea egotică”, sau acele gânduri care reflectă ego-ul. Nu mă refer la partea raţională a minţii, sau intelectul, ci la o parte mai iraţională a minţii care reflectă condiţionările tale, inclusiv dorinţele şi credinţele.
Dorinţele care nu sunt cu adevărat importante, dar care par a fi importante, reprezintă una dintre dificultăţile specifice condiţiei umane. Fără această iluzie, ţi-ai găsi mult mai repede drumul spre Acasă. Dar tocmai acesta este scopul iluziei. Nu ţi-e dat să ajungi Acasă rapid, ci să treci printr-o varietate de experienţe. Şi cum ai putea-o face mai bine, decât urmând nişte dorinţe una după alta?! Căutând să-ţi împlineşti dorinţele, treci prin diverse ocazii de a gusta din ce are viaţa să-ţi ofere, şi aşa este menit să fie.
Aşadar, chiar şi dorinţele cele mai superficiale nu sunt o greşeală; doar că nu sunt ceea ce se pretind a fi. Ele nu sunt deloc importante şi nu-ţi aduc pacea şi fericirea pe care le doreşti cu adevărat. De cele mai multe ori, urmărind să-ţi împlineşti dorinţele şi chiar obţinând ceea ce îţi doreşti nu-ţi aduce decât opusul păcii, fie din cauză că suferi fiindcă nu ai ceea ce îţi doreşti, fie pentru că ceea ce ai dorit şi ai obţinut te dezamăgeşte, fie pentru că te temi că cineva îţi va răpi acel lucru. Nu poţi găsi niciun loc liniştit de odihnă în tărâmul dorinţelor – atunci când aceste dorinţe provin de la ego.
Ego-ul face parte din programarea destinată a crea experienţa umană, inclusiv suferinţa umană. Da, sunteţi programaţi să suferiţi, căci această suferinţă împinge viaţa înainte şi vă face să învăţaţi şi să evoluaţi ca suflet. În această dimensiune terestră, evoluţia apare mai ales din dorinţa de a evita suferinţa. În cele din urmă, descoperiţi adevărul despre viaţă – ce este viaţa şi cine sunteţi cu adevărat – pentru că suferinţa vă conduce la cei care au răspunsuri la întrebările ivite din abisul suferinţei voastre.
Având multe dorinţe, sunteţi toţi foarte ocupaţi. Şi totuşi, toate aceste dorinţe pot fi reduse la câteva dorinţe mai profunde. De exemplu, atunci când îţi doreşti o maşină nouă, ce îţi doreşti de fapt? Iubire? Admiraţie? Apartenenţă socială? Dacă te-ai simţi deja iubit, admirat şi parte din ceva mai mare, ţi-ai mai dori o maşină nouă? Poate. Dar dacă te-ai simţi deja iubit, admirat şi parte din ceva mai mare, atunci obţinerea unei maşini noi ar avea mai puţină importanţă. Nu ar mai fi încărcată cu greaua responsabilitate de a-ţi oferi iubire, admiraţie şi apartenenţă – ceea ce este cam prea mult să pretinzi de la o maşină. Responsabilitatea maşinii trebuie să fie potrivită pentru o maşină: Să te ducă în diverse locuri în mod eficient, confortabil şi sigur, ceea ce o maşină ar putea face. Şi de ce îţi doreşti iubire, admiraţie şi apartenenţă? Ce speri să-ţi ofere acestea? Oare nu joacă decât rolul de a-ţi permite să te relaxezi şi să fii împăcat?! Oare nu asta îţi doreşti cu adevărat?!
Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte dorinţe. Mulţi îşi doresc o relaţie sentimentală, pentru că îşi imaginează că aceasta îi va face nemaipomenit de fericiţi. Şi totuşi, cer prea mult de la o relaţie. Îţi poate oferi o companie plăcută, dar fericirea este ceva ce numai tu îţi poţi oferi. Oamenii pretind cam prea mult de la lucrurile pe care şi le doresc. Majoritatea lucrurilor pe care le vor oamenii le pot oferi doar o fracţiune din ceea ce îşi doresc. Chestiunile mai profunde, cum ar fi fericirea, pacea şi dragostea, nu provin din obiecte materiale sau realizări, ci sunt o stare de spirit sau, mai exact, o stare a inimii. Aspectele mai profunde provin dintr-un mod de a fi. Ele arată cum eşti şi nu au nimic de-a face cu ceea ce ai, cu locul în care trăieşti sau cu cine crezi că ai fi.
Cum poţi atinge această stare de fericire şi pace, această stare de a fi la care tânjeşti? Există o singură cale şi anume demascarea iluziei, a credinţei eronate că pacea şi fericirea ar lipsi şi că ar trebui să faci ceva pentru a le obţine. Nu trebuie să obţii sau să faci ceva pentru a fi fericit şi împăcat, aşa cum presupune mintea. Secretul este să încetezi să mai încerci să capeţi sau să faci ceva pentru a fi fericit şi împăcat.
Secretul este să te opreşti şi doar-să-fii. Doar opreşte-te şi fii în acest moment, fără toate ideile şi dorinţele despre cine ai vrea să fii sau cum ai vrea să fie viaţa. Ce este adevărat aici şi acum? Ce percepi aici şi acum? Că inspiri şi expiri. De ce altceva mai eşti conştient? Simţi pace în acest simplu moment? Fericire? Iubire? Da, toate există aici şi acum.
Dar acest lucru pare prea uşor – şi plictisitor – pentru minte. Vei asculta de minte? Vei lăsa mintea să te scoată din acest simplu moment? Inspiraţie şi expiraţie. Simplitatea însăşi. Doar atât. Doar să fii aici şi acum, în această clipă. Asta înseamnă să fii viu în acest moment. Nu o persoană care aleargă după curcubee. Doar curcubee aici, acum. Încântat de viaţă exact aşa cum este ea. Aceasta este libertatea şi iubirea pe care ţi le-ai dorit dintotdeauna, pe care le-ai căutat toată viaţa. Tu eşti iubirea şi pacea pe care le-ai căutat. Eşti făcut din iubire şi pace. De ce să le mai cauţi?! Sunt prezente aici şi acum, în liniştea de a fi, pur şi simplu.
În momentele în care nu simţi iubirea şi pacea, declară-ţi dorinţa pentru ele. Totuşi, nu trebuie să fie doar o declaraţie de cuvinte goale. Odată cu această declaraţie sau intenţie, trebuie să nu te mai laşi distras de la pacea şi iubirea care există deja. Trebuie să nu mai dai atenţie minciunilor pe care ţi le spune mintea despre viaţă şi despre ce crede ea că ai avea nevoie pentru a fi fericit.
Declaraţia/intenţia trebuie să fie urmată de un efort – da, de o alegere – pentru a-ţi schimba focusul atenţiei. Nu este dificil. Nu este o treabă grea, ci cel mai simplu lucru imaginabil. Oare cât de greu este să-ţi muţi atenţia de la un lucru la altul?! Faci asta de un milion de ori pe zi, deci cât de greu poate fi?! Pentru a simţi pacea şi iubirea pe care ţi le doreşti cel mai mult, este nevoie doar să îţi muţi atenţia de la ideile tale despre tine şi ceea ce crezi că ai avea nevoie pentru a fi fericit, la aici-şi-acum. Şi apoi, să-ţi menţii atenţia aici-şi-acum. Iar când atenţia se abate din nou spre gânduri, atunci mută-ţi din nou atenţia spre aici-şi-acum.
Poţi să fii atent la respiraţie, aşa cum fac mulţi dintre cei care meditează, sau spre o senzaţie corporală, şi astfel te ancorezi în corp, care este instrumentul prin care experimentezi viaţa reală. Mintea este mecanismul de experimentare a unei realităţi subiective, interioare şi, în mare măsură, născocite, pe când corpul simte realitatea concretă. Ce linişte nemaipomenită există în realitate, fără suprapunerea subiectivă a minţii! În sfârşit, pace! Este suficient? Pentru minte nu este suficient, dar este suficient pentru tine?
Tu nu eşti mintea ta, nu-i aşa? Mintea îşi continuă cursul, iar uneori te pierzi în ea, alteori nu. Oare nu eşti tu cel ce se pierde sau nu se pierde în minte?! Oare nu eşti tu cel ce este conştient că te-ai pierdut sau nu?! Ce mister ciudat eşti. Are această conştiinţă o personalitate?! Un sex?! Preferinţe?! Un stil sau un aspect anume?! Nu, ea doar intră şi iese din gândire, intră şi iese din personajul care pari a fi, intră şi iese din diversele roluri şi identităţi pe care le joci. Dar tu nu eşti niciunul din acestea. Tu eşti conştiinţa care se perindă prin toate acestea.
Dar când anume simţi pacea? Oare nu în momentele în care nu te mai identifici cu mintea şi cu dorinţele personajului şi cu ideile sale despre sine şi despre viaţa sa?! Există vreo pace în minte, în dorinţe, în rolurile sau identităţile jucate?! Oare nu este în afara lor?! Oare nu o simţi atunci când eşti conştient de tine, cel aflat dincolo de aceste lucruri?!
Ce este acest mister numit „eu”, aflat dincolo de gânduri, dincolo de emoţii, dincolo de roluri, măşti şi imagini-de-sine? Cine eşti tu nu este ceva palpabil, nu-i aşa? Nu-l poţi defini sau descrie. Mintea eşuează, aşa că se răsuceşte şi se gândeşte la ceva ce poate descrie sau defini, ceva la care se potrivesc cuvintele.
Ce îţi doreşti cu adevărat? Eşti gata să declari? Eşti gata să dai atenţie păcii şi iubirii? Eşti gata să alegi pacea şi iubirea în locul unor dorinţe trecătoare stârnite de ego? Poate că nu pare o întrebare importantă, dar este extrem de importantă, pentru că marchează un punct de cotitură în evoluţie, când devine posibil să obţii, în sfârşit, ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Eşti dispus să respingi celelalte dorinţe sau, cel puţin, să nu le mai acorzi atâta importanţă? S-ar putea să nu fii, şi este în regulă şi asta. Dar dacă eşti pregătit, atunci declară-ţi dorinţa cea mai profundă. Aceasta este cea de-a treia învăţătură a mea. Declară că-ţi doreşti pace şi iubire. Simte profunzimea şi puterea acestei dorinţe şi las-o să-ţi întărească voinţa de a da atenţie păcii şi iubirii.
Tu şi forţele spirituale care-ţi susţin evoluţia veţi aduce împreună pacea şi iubirea în viaţa ta atunci când tu vei declara că ţi le doreşti mai mult decât orice altceva. Evoluţia oricărui om ajunge, în cele din urmă, în acest punct: Îţi dai seama că dorinţa ta cea mai profundă este pacea şi iubirea şi o declari în inima ta. Apoi viaţa aranjează lucrurile pentru a-ţi aduce exact asta. Eşti pregătit să afli adevărul despre viaţă şi adevărul despre tine însuţi – că eşti deja ceea ce îţi doreşti cel mai profund? Tu eşti iubirea şi pacea. Scopul vieţii a fost dintotdeauna acela să descoperi asta.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
17 aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=wtkLhhqZ4rA
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 21 martie 2021.