< Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"
A patra învăţătură, "Acceptă viaţa aşa cum este", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Este imposibil să iubeşti sau să te simţi împăcat dacă nu accepţi viaţa aşa cum este. Neacceptarea închide inima, care este uşa către iubire şi pace. Pentru a deschide acea uşă nu există altă cale decât acceptarea. Atunci când accepţi, pacea te cuprinde şi iubirea poate curge din nou.
Acesta este un adevăr greu de înghiţit de către minte, din cauză că mintea este concepută să respingă, să se împotrivească şi să dorească altceva decât îi oferă viaţa. Mintea nu acceptă felul în care stau lucrurile: Nu acceptă frigul când vrea căldură sau ploaia când vrea soare. Se poate chiar supăra că îngheţata e cu vanilie când ar vrea cu ciocolată. Mintea crede că viaţa ar trebui să decurgă conform ideilor şi planurilor sale. Şi, ca un copil încăpăţânat, se plânge şi se înfurie când viaţa nu o face. Dacă îţi asculţi mintea, poţi fi sigur că inima îţi va rămâne închisă. Dacă adopţi perspectiva minţii, atunci vei fi în dezacord cu viaţa, nu vei găsi fericirea şi nu vei simţi pacea sau iubirea de durată.
Această împotrivire este naturală şi aşa ai fost construit să reacţionezi. Totuşi, există şi o altă cale. Nu trebuie să-i permiţi minţii să-ţi determine experienţa interioară. Nu trebuie să te simţi supărat de supărările minţii. Respingerea de către minte a felului în care este viaţa nu trebuie să devină experienţa ta interioară – cum simţi viaţa. Există şi o altă posibilitate. Îţi doreşti iubire şi pace mai mult decât ce vrea mintea?! (Poţi răspunde uşor dacă îţi dai seama că, oricum, mintea nu va obţine ceea ce vrea doar pentru că aşa vrea ea). Eşti dispus să vezi că tu nu eşti mintea?!
Oare este mintea suficient de înţeleaptă pentru a şti ce-i mai bine pentru ea?! Precum un copil, mintea nu ştie, dar crede că ştie. Din fericire, ai o înţelepciune nativă. Deşi ai o minte care refuză adesea să vadă adevărul, altceva dinlăuntru ştie adevărul. Spre deosebire de un copil, tu ştii că nu poţi avea o viaţă exact aşa cum ţi-o doreşti, că viaţa este cum este şi că va fi cum va fi. Mintea crede că poate schimba acest lucru, dar nu poate. Mintea va fi mereu nefericită atâta timp cât va crede că viaţa ar putea fi schimbată în moduri în care nu poate fi schimbată. Copilul care este mintea nu se maturizează niciodată. Continuă să creadă în convingerile sale eronate, în ciuda dovezilor care demonstrează contrariul. Nu învaţă. Nu se maturizează. Dar tu ai crescut deja şi vezi adevărul. Tu nu eşti mintea.
Apropie-te de ceea ce este înţelept în tine pentru a-ţi stabili atitudinea faţă de viaţă. Experienţa ta interioară este generată fie de tine, fie de mintea ta. Experienţa ta subiectivă este sub controlul tău, pe când mare parte din viaţă nu este. Preia frâiele de la minte! Preia controlul asupra experienţei subiective! Aliniază-ţi viziunea cu adevărul despre viaţă şi nu-i permite minţii să-ţi dicteze cum să gândeşti sau să simţi!
Viaţa poate fi numai pace şi iubire, în loc de împotrivire şi nefericire, furie şi conflicte. Găseşte în tine acel ceva care iubeşte şi este împăcat cu viaţa aşa cum este ea. Acest ceva a fost întotdeauna treaz şi conştient în tine. Este singurul lucru care a fost vreodată treaz şi conştient, dar este trecut cu vederea în învălmăşeala de gânduri care-ţi atrag atenţia. Ia-ţi înapoi puterea, pe care ai dat-o minţii, de a-ţi genera trăirile.
Acceptarea realităţilor vieţii include acceptarea propriei dureri şi limitelor de fiinţă umană. Ai un corp uman, cu toată durerea şi limitările aferente. Ai idei false, care-ţi creează emoţii dureroase. Ai tendinţe care, de asemenea, îţi provoacă suferinţă, cum ar fi judecarea altora, dorinţa de a le fi superior şi compararea cu ei. Toate acestea sunt aşa cum trebuie să fie. Nu sunt nişte greşeli. Sunteţi concepuţi în acest fel şi acest lucru trebuie acceptat. Dar, din fericire, vi se oferă şi capacitatea de a depăşi suferinţa şi limitările condiţiei umane.
Ce creatori puternici sunteţi! Doar cu ajutorul gândurilor, voi creaţi emoţii. Aceste emoţii vă împing să vă comportaţi în moduri adesea distructive, care atrag anumite consecinţe şi, în continuare, alte emoţii. Apoi, aceste emoţii devin fapte şi tot aşa. Aceasta este experienţa umană. Când înţelegi cum funcţionează, devine posibil să accepţi cum stau lucrurile în condiţia umană şi să treci dincolo de aceste tendinţe umane. Dacă nu înţelegi cum funcţionează, eşti la cheremul condiţiei umane şi va fi dificil să accepţi aparent nesfârşita suferinţă provocată de gândurile şi emoţiile tale.
Pentru a accepta viaţa şi condiţia umană trebuie să conştientizezi adevărul despre viaţă şi condiţia umană, deoarece este foarte dificil, dacă nu imposibil, să accepţi ceea ce nu cunoşti. Dacă nu eşti conştient de adevăr, cum l-ai putea accepta?! Vei continua să aderi la viziunea care ţi-a fost dată – perspectiva minţii, care este una falsă.
Conştientizarea adevărului despre viaţă şi condiţia umană este cheia pentru a fi împăcat şi a deveni fiinţa iubitoare care poţi fi. Odată ce devii conştient de dilema umană, de ce este atât de dificil să fii om, atunci nu mai eşti la mila condiţiei umane şi te poţi simţi cu totul altfel. Odată ce simţi că deja eşti fiinţa iubitoare care ţi-ai dorit întotdeauna să fii, şi nu mintea, atunci devine uşor să-ţi iubeşti şi să-ţi accepţi sinele uman şi să-i iubeşti şi să-i accepţi pe cei încă prinşi în condiţia umană – pentru că le înţelegi dilema.
Dificultatea de a scăpa de dezgustul de sine şi de senzaţia de lipsă pe care le simţi ca om constă în a te accepta pe tine însuţi atunci când eşti cuprins de aceste senzaţii. La un moment dat, îţi dai seama că cheia pentru a ieşi din închisoarea condiţiei umane este acceptarea. Poate că o auzi de la un suflet înţelept sau dai peste ea într-o carte. Cheile de la închisoare sunt la dispoziţia ta, atunci când eşti pregătit să le găseşti. Îţi ofer această cheie ca fiind cea mai importantă învăţătură dintre toate, a patra mea învăţătură: Acceptă viaţa aşa cum este şi acceptă-te pe tine însuţi aşa cum eşti.
Cum să faci asta? Care este mecanismul acceptării? Dacă eşti atent în acele momente în care dovedeşti acceptare, ce anume faci sau nu faci ce-ţi permite să fii îngăduitor? Nu cumva acceptarea vine mai mult din faptul că nu faci ceva decât din faptul că faci ceva?! Nu cumva acceptarea apare atunci când încetezi să mai susţii că tu sau el sau ea sau viaţa ar trebui să fie altfel, când renunţi să te mai opui felului în care stau lucrurile?! Te predai situaţiei aşa cum este ea, te predai inclusiv împotrivirii tale faţă de felul în care stau lucrurile. Îţi laşi împotrivirea, respingerea, furia, frustrarea faţă de cum este viaţa, pur şi simplu, le laşi să existe.
Şi astfel, faci ceva. Ceea ce faci este că recunoşti că împotrivirea, respingerea, furia, frustrarea şi orice alt simţământ nu îţi aparţin. Chiar aşa – nu-ţi aparţin ţie, ci condiţiei umane. Emoţiile tale aparţin umanităţii; ele ţin de umanitatea ta. Iar tu doar observi atent aceste emoţii, cu compasiune pentru durerea pe care ţi-o provoacă ţie şi întregii umanităţi. Recunoşti ce sunt emoţiile: un produs secundar al condiţiei umane. În acel moment devii liber, nu mai eşti la mila lor.
Prin această libertate simţi adevărata ta natură. Întotdeauna ai fost liber, dar te-ai jucat de-a omul. Ai intrat şi ieşit din experienţa umană, dar în tot acest timp nu ai fost niciodată uman. Întotdeauna ai fost bivalent: atât acel ceva care este conştient de a fi om, cât şi acel ceva care experimentează condiţia umană. Ce paradox: eşti atât uman, cât şi non-uman!
Când devii conştient de cine eşti cu adevărat, atunci devine mult mai uşor să fii om. A fi om nu mai este o problemă, deoarece ţi-ai acceptat umanitatea, iar această acceptare îţi permite să te eliberezi de suferinţa cauzată de condiţia umană şi să fii cine eşti cu adevărat. Iată de ce acceptarea este cea mai puternică învăţătură dintre toate: este cheia pentru a te elibera de condiţia umană. Această cheie vă este oferită atunci când v-a venit timpul să ieşiţi din închisoare şi nu mai devreme. Totul a fost proiectat pentru a vă aduce la acest moment de trezire.
Dar acceptarea are o potenţială capcană: Acceptarea umanităţii şi a emoţiilor tale nu înseamnă că trebuie să le faci pe plac. E ca şi cum ai merge pe sârmă. Iar mersul pe sârmă necesită practică. După ce-ţi accepţi condiţia umană, în loc să revii la slăbiciunile tale şi să-ţi laşi emoţiile să se desfăşoare ca de obicei, următorul pas este să dai atenţie vieţii care ţi se oferă în acest moment, nu la ce visează mintea, ci la viaţa aşa cum este ea aici-şi-acum.
Odată ce ai devenit conştient de rolul minţii în crearea condiţiei umane şi accepţi faptul că mintea acţionează şi percepe în felul ei, atunci trebuie să alegi să fii atent la altceva decât la minte. Dacă însă vei fi atent tot la minte, vei perpetua condiţionările umane pe care le-ai primit, în loc să le transcenzi. Este alegerea ta. Conştientizarea şi acceptarea fac posibilă această alegere.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
18 aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=5redh9sl-iw
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 31 ianuarie 2021.