<  Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"


A şasea învăţătură

A şasea învăţătură, "Fii conştient de ceea ce este real", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).

Maica Domnului

Fii conştient de ceea ce este real

«Ce rămâne din tine atunci când nu-ţi mai crezi gândurile şi emoţiile, când ele nu mai contează? Eşti tot aici, nu-i aşa?! Nimic nu s-a schimbat şi, totuşi, totul s-a schimbat, pentru că raportarea ta la viaţă s-a schimbat. Înainte, considerai că gândurile şi emoţiile tale sunt cele mai importante; acum, ele rămân pe fundal, iar restul vieţii apare în prim-plan. La fel ca în cazul iluziilor optice amuzante, în care prim-planul devine brusc fundal, totul pare diferit şi, totuşi, nimic nu s-a schimbat de fapt, ci doar percepţia ta. Atunci când lentilele percepţiei nu mai sunt umbrite de gândurile şi emoţiile legate de sinele tău uman, atunci devine evident cine este privitorul, adevăratul martor al vieţii, precum şi ce este fals şi ce este real.

Problema cu gândurile şi emoţiile este că ele nu reflectă cu exactitate realitatea şi, adesea, nu au nicio legătură cu realitatea, deşi pretind că ar avea. Într-un sens, gândurile şi emoţiile creează o realitate paralelă, care îl conţine pe acel tu care te crezi a fi. Mai corect spus, acel tu doar atâta eşti – doar idei despre tine, în mare parte imagini şi poveşti. Această realitate paralelă există doar în mintea ta (nici măcar în mintea altora). Este o realitate născocită, care îţi modelează şi îţi determină trăirea realităţii exact în măsura în care crezi această imaginaţie.

De exemplu, dacă te crezi a fi o persoană neatractivă, atunci te vei şi simţi neatractiv şi este posibil să-ţi petreci o bună parte a timpului încercând să-ţi schimbi aspectul fizic pentru a-ţi îmbunătăţi părerea despre tine. Iar unele dintre lucruri pe care le faci în acest scop ţi-ar putea da impresia că te ajută temporar. Dar n-ai cum remedia cu adevărat o idee despre tine însuţi schimbând ceva exterior. Nu poţi schimba ideea despre tine decât abordând direct acea idee. Problema nu este că eşti neatractiv, ci că tu crezi că ai fi neatractiv.

Toate eforturile tale de a-ţi schimba înfăţişarea şi sentimentele pe care ţi le trezeşte ar fi inutile dacă nu ai crede în gândul că „nu eşti atractiv” sau dacă acel gând nu ar conta pentru tine. În acel caz, cum ţi-ai folosi timpul şi energia? Nu ar fi nicio problemă dacă, petrecându-ţi timpul ca să arăţi mai bine, ai obţine vreo satisfacţie. Dar nu obţii nicio împlinire când nu te simţi bine în pielea ta şi doar încerci să repari acest simţământ, care oricum nu poate fi reparat în exterior. Aceaste acţiuni de sclivisire nu-ţi aduc bucurie sau linişte, ci dimpotrivă. Aşadar, care mai este rostul lor?! Ele nu vor putea niciodată să te satisfacă cu adevărat, iar asta-i marea problemă a credinţei în minte. Mintea îţi prezintă nişte false probleme şi apoi soluţii care nu te vor satisface niciodată.

Nu e nevoie să-ţi petreci viaţa în felul ăsta. Există şi modalităţi mai satisfăcătoare şi mai pline de bucurie, dar cum le vei găsi dacă eşti mereu ocupat să rezolvi nişte probleme imaginare şi emoţiile trezite de ele?

Ce-ar fi dacă gândurile şi emoţiile nu ar conta deloc?! În condiţia umană, gândurile şi emoţiile contează prea mult – atât de mult, încât oamenii sunt dispuşi să moară şi să ucidă pentru ele. Prea marea importanţă acordată gândurilor şi emoţiilor este responsabilă pentru suferinţa de pe această planetă. Ceea ce sugerez este să depăşim condiţia umană şi suferinţa trecând dincolo de gânduri şi emoţii. Vorbesc aici despre un fel de a fi care este la fel de diferit de felul obişnuit de a fi precum un fluture este diferit de omidă.

În următoarea fază a evoluţiei omenirii, gândurile şi emoţiile vor fi privite în adevărata lor semnificaţie, adică, ele nu contează de fapt. Nu sunt luate în considerare. Nu vorbesc aici de reprimarea emoţiilor, ceea ce se întâmplă adesea în cadrul condiţiei umane, ci de a nu mai crea deloc astfel de emoţii negative, necrezând gândurile care le-ar putea provoca. Dacă nu crezi gândurile provocatoare, atunci nu vei mai resimţi nici emoţiile respective. Iar dacă totuşi trăieşti nişte emoţii negative, ele sunt văzute în adevărata lor lumină, anume: reflexii ale unei idei greşite care a fost luată în serios, deşi nu ar fi trebuit.

Imaginează-ţi pentru o clipă cum ar fi dacă cineva care este supărat pe tine ar ignora această furie sau dacă tu ai ignora furia ta! Cum ar schimba asta relaţia voastră? Ce anume este în stare să perturbe starea naturală de pace a omului evoluat? Doar un gând poate s-o facă. Doar un gând – doar ceva atât de intangibil precum un gând poate aduce război şi teroare în relaţiile umane. Odată ce devii fluture, vezi ce absurd este să acorzi atât de multă putere gândurilor şi emoţiilor. Întotdeauna au existat şi oameni care au priceput această absurditate. Ei au fost şi sunt învăţătorii şi maeştrii spirituali care au fondat diferitele religii. Cu toţii v-au învăţat pacea.

Ce s-a întâmplat cu această învăţătură a păcii? A fost coruptă de minte, care pretinde că pacea este imposibilă şi, chiar mai rău, nesigură. Aceasta este marea minciună care îi blochează pe oameni în suferinţa specifică condiţiei umane. Pacea este posibilă în lume, şi chiar acum. Dar ea pleacă de la tine – din inima ta – şi apoi se răspândeşte la ceilalţi.

Cum ai putea să cunoşti adevărul sau să ai încredere în el dacă nu l-ai descoperit pe cont propriu, trăind ca şi cum gândurile şi emoţiile tale nu contează?! Oare vei da putere gândurilor şi emoţiilor crezând în ele, sau te vei desprinde de ele şi vei descoperi „pacea care întrece orice înţelegere”? Numai atunci vei cunoaşte pacea.

Odată ce ai învăţat să te detaşezi de gânduri şi emoţii, mai trebuie doar să devii conştient de ceea ce este real. Aceasta este cea de-a şasea învăţătură şi reprezintă baza unei noi vieţi ca fluture, o fiinţă umană proaspăt trezită. Odată ce falsul, irealul, iluzoriul nu mai este băgat în seamă, rămâne numai ceea ce este real.

Ce anume este real? Priveşte în jur. Ce vezi, ce atingi, ce simţi, miroşi şi guşti? Asta-i real. Ceea ce percepi prin simţuri este cât se poate de real. Fără simţuri, nu ar exista nicio lume pe care să o experimentezi, deşi conştiinţa încă există. Aşadar, conştiinţa este, şi ea, reală. Acestea două: experienţa senzorială şi conştiinţa alcătuiesc lumea fluturelui.

Da, mai există şi gânduri şi emoţii, dar ele sunt demascate că susţin iluzia unui eu suferind, care luptă împotriva vieţii. Experienţa senzorială şi conştiinţa nu pot produce suferinţă, ci doar bucurie. Aşadar, atunci când te concentrezi pe experienţa senzorială şi pe conştiinţă, suferinţa devine imposibilă. Iar fără suferinţă, ies la lumină bucuria, pacea şi iubirea adevăratei tale naturi, pentru că nu mai sunt umbrite de plăsmuirile gândurilor. Gândurile şi emoţiile rămân pe fundal, în timp ce experienţa senzorială şi conştiinţa apar în prim-plan. Acest nou mod de a fi şi de a percepe este marcat de bucurie, de pace şi de sentimentul de a fi ajuns Acasă.

Pentru scopurile noastre, aş dori să definesc ca fiind ireal tot ceea ce te îndepărtează de ceea ce-i real şi ca fiind real tot ceea ce provine sau te aduce mai aproape de ceea ce-i real. Pe baza acestei definiţii, produsele minţii – gândurile şi emoţiile – sunt ireale; în timp ce bucuria, pacea, dragostea, curajul, răbdarea, tăria morală, înţelepciunea, intuiţia, inspiraţia şi unele motivaţii sunt reale.

A fi conştient de ceea ce este real înseamnă a da atenţie la ceea ce este real. Orice lucru căruia îi acorzi atenţie devine real pentru tine. Aşadar, dacă dai atenţie la ceea ce este ireal – gânduri şi emoţii – atunci acestea vor părea reale: Ele devin realitatea ta. Pe de altă parte, dacă dai atenţie experienţei senzoriale şi conştiinţei, atunci ceea ce este cu adevărat real devine şi realitatea ta. În loc să fii prins în iluzie, te aliniezi cu adevărul vieţii.

Este destul de evident ce înseamnă să fii atent la simţuri. Dar ce înseamnă să fii atent la conştiinţă? Şi cine este cel care poate alege să dea atenţie conştiinţei în loc de altceva? Nu poate fi decât conştiinţa, deoarece ea este singurul lucru care există. Totul este conştiinţă. Totul este făcut din acelaşi lucru. În acest joc al vieţii, după ce s-a tot pierdut în iluzia ţesută de minte, într-o bună zi, conştiinţa devine conştientă de ea însăşi. Se trezeşte la realitate.

Limbajul nu poate reuşi să descrie cine eşti cu adevărat. Folosesc cuvântul conştiinţă pentru a mă referi la Cel ce este conştient şi treaz. Această conştiinţă este marele mister: Cine sau ce anume este conştient şi treaz? Orice ar fi, e clar că nu are nici culoare, nici sex, nici personalitate, nici preferinţe şi nici măcar un trup. Nu este nici măcar un „ceva sau un „cineva”, deoarece nu este separat de alte lucruri. Ci este toate lucrurile. Conştiinţa este aceea care eşti tu şi care sunt toţi ceilalţi şi toate lucrurile.

Este uşor să simţi conştiinţa. Nici n-ai putea să nu o simţi. Conştiinţa este ceea ce-ţi permite să fii treaz şi conştient de existenţa ta. Aşadar, când spun să-ţi îndrepţi atenţia către conştiinţă, mă refer la a deveni conştient de faptul că eşti conştient. Observă ce anume este treaz şi conştient. Observă observatorul. Întoarce reflectorul atenţiei asupra atenţiei însăşi. Ce anume este conştient că există? Doar observă-l. Acesta-i real.

Ce se întâmplă atunci când întorci conştiinţa asupra ei însăşi este că senzaţia de a fi devine mai puternică. Simţi mai intens cine eşti. Aşadar, pentru a depăşi condiţia umană, este esenţial a deveni conştient de conştiinţă. Cu cât conştientizezi mai mult cine eşti cu adevărat, cu atât mai uşor este să vezi cine nu eşti şi nu te vei mai lăsa păcălit de mintea egotică.

Percepi conştiinţa prin intermediul mecanismului senzorial care este trupul, astfel încât conştiinţa pare că se află în interiorul corpului. Când spui „Sunt conştient”, ai impresia că exişti în corp. Însă, dacă vei analiza mai îndeaproape, vei descoperi că este o aparenţă, că, de fapt, conştiinţa se află atât în interiorul, cât şi în exteriorul corpului şi nu are niciun fel de graniţă. Şi totuşi, pare conştiinţa ta, conştienţa ta.

Acest lucru derutează mintea, care nu va înţelege niciodată treaba asta. Dar sunt multe lucruri pe care mintea nu le va înţelege niciodată. Acest paradox – faptul că, în acelaşi timp, eşti un individ şi nu eşti un individ – constituie marele mister al fiinţei. Te manifeşti ca un individ, dar şi ca ceea ce este dincolo de acest individ, la fel ca toţi ceilalţi. Iar ceea ce există dincolo de tine şi dincolo de ceilalţi este, desigur, acelaşi lucru. Există o singură conştiinţă care se manifestă într-o multitudine de moduri, în tot ceea ce există. Doar una singură.

Acest mare adevăr este învăţătura cunoscută sub numele de nondualitate, care înseamnă „nu două”. Unimea este adevărul ce stă la baza întregii existenţe, recunoscută de orice mistic şi religie. Acest adevăr este de necontestat, cu excepţia minţii, care nu-l poate înţelege şi nici nu vrea să vadă adevărul. Totul în acest univers este manifestarea aceluiaşi lucru. Atunci când doi oameni sau două naţiuni se luptă, Unimea se manifestă de ambele părţi, jucând diferitele roluri necesare pentru conflict. Înseamnă oare că Unimii îi place conflictul?! Conflictul este o modalitate prin care Unimea explorează viaţa – prin intermediul dualităţii şi prin faptul că doi oameni sau două naţiuni se urăsc sau se iubesc.

Unimea doreşte să aibă parte de orice experienţă posibilă, chiar şi de conflicte, aşa că creează lumi în care poate avea aceste experienţe. Unimii îi place să creeze, aşa că manifestă tot felul de lucruri şi experienţe. Voi sunteţi extensii ale Creatorului, care îi permit să creeze şi să experimenteze în această lume fizică. Iar atunci când vă lepădaţi de personalitatea voastră, de corpul vostru fizic, continuaţi să existaţi şi să creaţi în alte dimensiuni.

Fiecare şi totul este inseparabil de Unime. Ea eşti tu şi tu eşti ea, la fel de sigur cum umezeala este inseparabilă de apă. Aşadar, atunci când priveşti ceva, conştiinţa îl priveşte. Când trăieşti ceva, conştiinţa trăieşte acel ceva. Aşa este menit să fie. Atunci când dai atenţie gândurilor şi emoţiilor, ai o experienţă umană; când nu faci asta, ai experienţa conştiinţei pure ce trăieşte prin corpul tău.

Odată ce te-ai trezit din condiţia umană, rămâi pentru o perioadă de timp în corpul uman, recunoscându-te ca şi conştiinţă, liber de iluziile limitative ale minţii. Acesta este maestrul: cineva care se percepe drept conştiinţă pură în timp ce trăieşte pe Pământ. El sau ea este „în lume, dar nu de-al ei”. El sau ea a devenit fluture. Acesta este viitorul întregii umanităţi.

Atunci când eşti atent la conştiinţă, te uneşti cu sursa atenţiei. Atenţia nu-ţi mai este captată de minte. Conştiinţa ta este pură, nu mai este umbrită de iluzie. Prin urmare, conştiinţa poate experimenta viaţa în mod pur, fără influenţa minţii.

Iar experienţa ei este una de bucurie, veneraţie, mirare, iubire şi pace. Atunci când eşti plin de recunoştinţă pentru darul care este viaţa, simţi ceea ce simte în mod natural conştiinţa pură. Viaţa nealterată de minte şi simţită într-un mod pur este adorabilă. Aceasta este răsplata pentru descoperirea adevărului. Este marea comoară menită să fie găsită de fiecare dintre voi.

Fiind atent la ceea ce este real, poţi gusta din această conştiinţă pură. Cu cât reuşeşti să rămâi mai mult timp prezent la ce-i real, adică să fii foarte atent la viaţa care se desfăşoară în faţa ta, cu atât te familiarizezi cu Unimea din esenţa ta şi cu atât mai mult ea începe să trăiască prin tine.

Eşti atent la ceea ce este real, din motivul că ceea ce este real este răsplata supremă, deşi poate dura mult timp până să pricepi că ceea ce căutai se află în această direcţie şi nu în direcţiile spre care te îndreaptă mintea. Când ai terminat de căutat în toate celelalte părţi, devii, în sfârşit, dispus să priveşti aici-şi-acum la ceea ce este real şi adevărat în faţa ta, şi atunci găseşti pacea despre care ai ştiut dintotdeauna în inima ta că este posibilă.

»

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
22 aprilie 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=a8W6zM7um70

Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 28 august 2019.