< Cuprins "Zece învăţături pentru o singură lume"
A şaptea învăţătură, "Urmează-ţi bucuria", din cartea dictată Ginei Lake de către Spiritul lui Isus Cristos „TEN TEACHINGS for ONE WORLD. Wisdom from Mother Mary” (ZECE ÎNVĂŢĂTURI PENTRU O SINGURĂ LUME - Înţelepciune de la Maria, Maica Domnului). Mediumul Gina Lake citeşte mesajul în limba engleză, cu subtitrarea în româneşte (videoclipul este încorporat la sfârşitul acestui articol).
«Vi s-a dat o busolă, iar această busolă este bucuria. Sunteţi meniţi să mergeţi în direcţia care vă aduce bucurie, nu în cea care vă aduce suferinţă. Mintea egotică vă promite bucurie, dar vă oferă doar satisfacţie şi fericire temporare. Apoi se va întoarce suferinţa provenită din senzaţia că niciodată nu aveţi destul.
Cei mai mulţi oameni nu-şi urmează bucuria. În schimb, urmează acea senzaţie de a nu avea sau fi suficient. Se lasă conduşi de acea senzaţie de lipsă, căutându-şi împlinirea ici şi colo, ca să-şi acopere senzaţia de lipsă creată de condiţia umană, de ego.
Însă nimic din sugestiile minţii egotice nu poate umple acea lipsă, pentru că senzaţia de lipsă este generată exact de acelaşi ego care îşi propune să o rezolve. Cum ar putea ego-ul, care creează senzaţia de lipsă, să o şi elimine – şi de ce ar face-o?! Soluţia nu poate fi găsită în ideile prezentate de însăşi sursa problemei. Senzaţia de lipsă nu poate fi rezolvată de mintea egotică, indiferent cât de convingătoare ar părea ea.
Senzaţia de lipsă poate fi eliminată doar prin abandonarea minţii. Atunci când renunţi la mintea egotică, pierzi şi senzaţia că ar lipsi ceva. Aceasta este o soluţie uşoară! Niciodată nu a lipsit nimic şi asta-i tot ce trebuie să vezi pentru a te simţi împlinit şi desăvârşit. Nu a fost niciodată nevoie de nimic altceva decât să pricepi adevărul: că nu lipseşte nimic din tine, din ceilalţi sau din viaţă.
Senzaţia de lipsă face parte din iluzia creată de minte. Când ştii că nu eşti mintea, atunci şi iluzia lipsei dispare – nu mai există nicio lipsă! Nimic nu lipseşte şi nici nu a lipsit vreodată. Simpla convingere că ar lipsi ceva face ca lipsa să pară adevărată, dar nu este adevărată. Credinţele sunt puternice! Îţi autogenerezi sentimentul de lipsă prin simpla credinţă că ceva ar lipsi.
Sentimentul de lipsă este atât de înrădăcinat, încât majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de existenţa lui. Ei doar reacţionează la el, ca şi cum lipsa ar fi reală. Pentru cei mai mulţi, senzaţia de lipsă este o credinţă adânc înrădăcinată. Pare absolut şi incontestabil adevărată: „Bineînţeles că îmi lipseşte ceva. Bineînţeles că viaţa mea are lipsuri! Şi trebuie să fac ceva în privinţa asta, căci altfel nu voi fi niciodată fericit”.
Aceasta este minciuna care întreţine iluzia. Aşa că te apuci să te repari pe tine şi viaţa ta, pe când, de fapt, problema este că te concentrezi pe senzaţia de „eu” şi pe senzaţia de lipsă, care nu este reală. Adevărul este că nu-i nimic de reparat la tine şi la viaţa ta. Totul este bine exact aşa cum este. Nu-i nicio problemă cu tine sau cu viaţa care este aşa cum este.
Senzaţia de „eu” şi senzaţia de lipsă, ambele sunt fabricate de minte. Ele creează condiţia umană, care este una a suferinţei. Nu numai că ai impresia că ai fi ceea ce crezi că eşti, dar mai mult de atât, aceste gânduri despre tine însuţi afirmă că îţi lipseşte mereu ceva şi că viaţa ta – de fapt, Viaţa însăşi – nu este suficient de bună.
Această neîncetată senzaţie de lipsă împiedică bucuria, care este posibilă ori de câte ori eşti dispus să dai atenţie, pur şi simplu, la orice îţi apare în faţă. Acest sentiment de lipsă devine starea de conştiinţă în care trăieşti, fără să-ţi dai seama de asta. Ca un peşte în apă, nici măcar nu conştientizezi că trăieşti sub vraja unei iluzii, acea idee falsă că ar trebui să faci sau să fii cumva altfel pentru a fi bine şi fericit. Această presupunere te face să treci cu vederea fericirea care este deja prezentă în inima ta şi mereu disponibilă în acest simplu şi dulce moment prezent.
Fericirea din inima ta este foarte subtilă, dacă nu-ţi îndrepţi atenţia spre ea şi nu te laşi dus de ea mai mult de o scurtă clipă. În schimb, sentimentul de lipsă al ego-ului umbreşte, de obicei, această fericire subtilă şi te obligă să gândeşti sau să faci ceva în încercarea de a te simţi mai bine. Or, atunci când atenţia este concentrată pe rezolvarea unei presupuse probleme, ea nu mai este disponibilă pentru a observa frumuseţea liniştită, pacea şi bucuria care sunt deja prezente în tine.
Fericirea subtilă a adevăratei tale naturi este simţită doar atunci când eşti prezent 100% aici-şi-acum. Ego-ului i se pare că nu se întâmplă mare lucru aici-şi-acum. Lui îi place spectacolul, acţiunea şi să se simtă special. Dacă aceste lucruri nu se întâmplă, atunci ego-ul nu este interesat de aici-şi-acum şi ar prefera să viseze cu ochii deschişi, să fantazeze, să planifice sau să creeze o nouă problemă, decât să trăiască pacea vieţii care se desfăşoară în mod obişnuit.
Atunci când eşti identificat cu mintea egotică, nu te interesează să fii prezent, pentru că pare plictisitor şi inutil. Dacă nu ar fi fost aşa, oamenii ar fi putut fi fericiţi mult mai uşor. Dar această mică minciună – aceea că a fi prezent ar fi plictisitor şi fără rost – îi ţine pe oameni sub hipnoza minţii, crezându-i minciunile, care toate afirmă că nu ar mai fi şi alt mod de a trăi decât cel cu care s-au obişnuit. Atâta timp cât veţi crede că a fi prezenţi la viaţă nu merită deranjul, nici nu veţi afla că sunteţi meniţi să trăiţi cu totul altfel. Demascarea acestei minciuni este cheia fericirii şi cheia păcii pe Pământ. Dar fiecare persoană trebuie să descopere acest lucru pe cont propriu. Şi toată lumea o va face în cele din urmă.
Povestea existenţei umane are un final fericit. În cele din urmă, toată lumea descoperă adevărul despre condiţia umană şi cum să depăşească suferinţa. Fiecare om devine, până la urmă, un maestru. Cheile sunt chiar aici, în această cărticică, şi în simpla prezenţă.
Vă ofer aceste învăţături acum, pentru că trebuie să se aşeze pacea pe Pământ. Trebuie să vă uniţi ca un singur popor, căci, în caz contrar, această lume ar putea să nu mai poată susţine specia umană. Trebuie să vă uniţi pentru a vă rezolva problemele şi pentru a nu vă distruge unii pe alţii şi natura. Această învăţătură a păcii nu este destinată doar pentru bunăstarea voastră personală, ci, mai ales, pentru ca omenirea să devină mai paşnică. Este timpul să vedeţi dincolo de iluzia şi minciunile ţesute de mintea egotică. Este timpul ca mulţi dintre voi să deveniţi fluturi.
Vorbind din nou metaforic, diferenţa dintre o omidă şi un fluture este ceea ce îi motivează. Omizile sunt motivate de frică şi de o senzaţie de lipsă, în timp ce fluturii sunt motivaţi de bucurie. Sunt două moduri foarte diferite de a trăi.
Viaţa omizii este un fel de închisoare, animată de reacţia la frică şi lipsuri. Omida nu-şi cunoaşte potenţialul de fluture şi nici nu înţelege că se află în închisoare. Omida nu-şi poate imagina ce este posibil şi îi este chiar frică să-şi imagineze. Nu are încredere în viaţă. Nu ştie că viaţa este un dar care i-a fost oferit cu scopul de a învăţa, de a creşte, de a se juca şi de a crea. În mod similar, majoritatea oamenilor nu îşi cunosc potenţialul, deoarece se lasă a fi definiţi şi limitaţi de temerile şi credinţele greşite ale minţii.
SURSA se manifestă cu bucurie prin voi. Vă impulsionează şi vă inspiră cu bucurie. În bucurie, sunteţi liberi să exploraţi toate posibilităţile. Sunteţi liberi să treceţi dincolo de limitările gândirii, liberi să vă simţiţi a fi însăşi bucuria, care chiar sunteţi! A cunoaşte această bucurie şi a o urma este singura diferenţă dintre o omidă şi un fluture. Dar este o mare diferenţă.
Bucuria este înnăscută şi naturală. Ea se află în inima ta şi aici a fost dintotdeauna. Toată lumea cunoaşte bucuria, dar mintea spune adesea lucruri care te fac să negi bucuria sau să acţionezi în sens opus. Bucuria este entuziasm şi recunoştinţă pentru viaţă. Ea izbucneşte pentru a fi exprimată în lume ca iubire şi creativitate. Împreună cu dragostea, bucuria este forţa ce animă universul. Ea nu este separată de iubire, deşi cuvintele diferite o fac să pară astfel. Bucuria şi iubirea alcătuiesc aceeaşi forţă, care este conştiinţa de la baza întregii Vieţi. Cum ar fi posibil ca, fiindu-i devotat, să te rătăceşti?!
Viziunea minţii este că iubirea şi bucuria sunt frumoase, dar nu sunt sigure, nu la fel de sigure ca frica. Mintea vă spune că temerile voastre sunt importante şi că aveţi nevoie de ele pentru a fi protejaţi. Dar aceasta este o minciună. Gândurile de frică nu fac decât să vă ţină înlănţuiţi în conştiinţa de omidă. Cu adevărat, acesta este scopul lor, căci natura voastră divină nu cu astfel de gânduri vă îndrumă şi protejează. Natura voastră divină nu are deloc nevoie de gânduri pentru a vă impulsiona şi a vă inspira. Bucuria nu este un gând; ci este o forţă, un sentiment care vă împinge înainte pentru a vă împlini destinul.
Da, fiecare dintre voi are un destin. Sunteţi parte dintr-un mare proiect. Locul şi destinul vostru vă sunt dezvăluite cu ajutorul bucuriei. Bucuria este forţa călăuzitoare a conştiinţei de fluture. Sunteţi meniţi să fiţi fluture şi deveniţi astfel prin bucurie. Găsiţi bucuria din voi – ea sunteţi voi! Apoi mergeţi acolo unde vrea să meargă acea bucurie, faceţi ceea ce vrea să facă acea bucurie şi spuneţi ceea ce vrea să spună acea bucurie. Să fii fluture este atât de simplu. Mintea vrea să complice totul prin ipoteze de genul „ce-ar fi dacă”, dar nu există niciun motiv pentru a nu-ţi urma bucuria. Este oare de necrezut?! S-ar putea să credeţi că da. Este oare chiar atât de simplu?! Da, este. Aceasta este cea de-a şaptea învăţătură a mea: Urmează-ţi bucuria. Acum să trecem la următoarea...»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
23 aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=svBYY5-IR4E
Videoclipul subtitrat provine din varianta originală în engleză, publicată ca lectură audio în 4 aprilie 2021.